8,421 matches
-
monedă de 6 pence). În studio, May a folosit sintetizatoare Yamaha DX7 pentru secvență de început a piesei "One Vision" și fundalul de la "Who Wants to Live Forever", "Scandal" și "The Show Must Go On". El a folosit, de asemenea, pianul lui Freddie Mercury (Steinway piano), pe care îl deține acum. May a fost pasionat de folosirea unor jucării drept instrumente. El a folosit un pian de plastic Yamaha în piesa "Teo Torriatte" și un instrument japonez de jucărie numit koto
Brian May () [Corola-website/Science/308750_a_310079]
-
to Live Forever", "Scandal" și "The Show Must Go On". El a folosit, de asemenea, pianul lui Freddie Mercury (Steinway piano), pe care îl deține acum. May a fost pasionat de folosirea unor jucării drept instrumente. El a folosit un pian de plastic Yamaha în piesa "Teo Torriatte" și un instrument japonez de jucărie numit koto în "The Prophet's Song". El a folosit, de asemenea, un "ukulele - banjo" în piesele "Bring Back That Leroy Brown" și "Good Company". May a
Brian May () [Corola-website/Science/308750_a_310079]
-
o chitară baș «rigidă și metrica» cu toate că nu era o piesă slabă, putând fi baza unui excelent cântec pop.” "The Winner Takes It All" a fost compus de Benny Andersson și Björn Ulvaeus, fiind interpretat de Agnetha Fältskog, acompaniata la pian de Andersson. Textul și titlul cântecului ar fi fost aparent inspirate de divorțul dintre Ulvaeus și Fältskog din 1979, desi Ulvaeus însuși a refuzat această interpretare, pretinzând că "nu au existat câștigători" în cazul divorțului lor. S-a spus, fără
The Winner Takes It All () [Corola-website/Science/308865_a_310194]
-
ABBA compusese și interpretase înainte. Versurile reflectă durerea și necazul provocate de o despărțire așa cum este divorțul. Că și arhitectura muzicală, cântecul constă din mai multe secțiuni melodice care, fiind subordonate textului, alternează porțiuni interpretate doar de Agnetha acompaniata la pian de Andersson cu porțiuni corale de amploare. Melodia "The Winner Takes It All" a fost lansată în iulie 1980. A ajuns pe locul 1 în Marea Britanie, Irlanda, Belgia, Olanda și Africa de Sud, respectiv a ajuns în Top 5 în Suedia, Norvegia
The Winner Takes It All () [Corola-website/Science/308865_a_310194]
-
(n. 3 noiembrie 1940, Sibiu, d. 27 mai 2006, München) a fost un compozitor german originar din România. Studiază pianul, orga, teoria muzicii cu Franz Xaver Dressler, apoi urmează cursurile „Academiei de Muzică Gheorghe Dima” din Cluj la clasa de compoziție a lui Sigismund Toduță. În 1969 se folosește de ocazia primei ieșiri din România pentru a rămâne cu soția
Dieter Acker () [Corola-website/Science/308912_a_310241]
-
de mezzo-soprana Beyoncé Knowles, interpretarea sa fiind una dinamică dar și dublată prin supraînregistrare. Înregistrarea conține și armonii vocale, iar versurile au un conținut romantism. Compoziția prezintă o serie de fraze repetitive, având la bază un instrumental ce include chitară, pian, trompetă și tobe. Întinderea vocală a solistei pe durata compoziției este de aproximativ o octavă și o jumătate. Piesa include și o mostră din cântecul „Are You My Woman? (Tell Me So)” al formației The Chi-Lites. „Crazy in Love” a
Crazy in Love (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/308929_a_310258]
-
are 283 de camere și apartamente și este singurul din București cu o sală de conferințe și un centru de sănătate cu piscină aflate la peste 70 de metri înălțime. Apartamentul Imperial este singurul în București dotat cu saună și pian. În 2007, hotelul a trecut de la un contract de tip franciză la un contract de management cu lanțul Intercontinental Hotels Group. Lucrările la clădire au început în anul 1967, având la bază planurile ralizate de o echipă de arhitecți și
Hotelul Intercontinental din București () [Corola-website/Science/308933_a_310262]
-
precum și coronamentul. În numerotarea nivelurilor lipsește cel considerat a fi cu ghinion, respectiv numărul 13. Restaurantul Madrigal al hotelului Intercontinental servește preparate italiene rafinate. Braseria Corso are vedere la bulevardul Bălcescu și oferă mese pe tot parcursul zilei. Barul cu pian Intermezzo situat în hol asigură băuturi calde și diverse cocktailuri. Clubul de sănătate al hotelului Intercontinental este amplasat la etajul 22. Are vedere pitorească la oraș și oferă o sală de fitness, o piscină interioară încălzită, o saună și o
Hotelul Intercontinental din București () [Corola-website/Science/308933_a_310262]
-
vocală pe durata compoziției fiind de aproximativ o octavă și jumătate, interpretarea sa fiind una emoționantă și dublată prin supraînregistrare. În ritmul melodiei sunt incluse o serie de armonii vocale, apelându-se și la folosirea sintetizatorului. Instrumentalul include chitară și pian. Versurile urmează formatul strofă — refren, conținând și un ante-refren și o introducere. Tema abordată în câtec este aceea a infidelității și a momentului despărțirii. Cântecul a fost trimis posturilor de radio din Statele Unite ale Americii pe data de 21 octombrie
Me, Myself and I (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/308935_a_310264]
-
supraînregistrare și de solistul de muzică rap Slim Thug. De asemenea, pe remixul oficial apar și părți prezentate de Bun B. Întinderea vocală a solistei pe durata compoziției fiind de aproximativ o octava și o notă. Instrumentalul include, printre altele, pian. Conform lui Knowles, „Check on It” este un „cântec distractiv și te face să te simți ca un copil din nou”, coregrafia din videoclip fiind inspirată din tema compoziției. Inițial, „Check on It” a fost lansat ca parte a albumului
Check on It () [Corola-website/Science/308941_a_310270]
-
la Capri câteva luni pe an. Atunci cand stătea la Capri, regina mergea adesea diminețile la Vila Sân Michele, pentru a face împreună cu Munthe plimbări prin insula. Munthe și regina organizau uneori concerte de seară la Sân Michele, regina cântând la pian. Regina împărtășea dragostea lui Munthe pentru animale - având ea însăși un câine de companie - ajutându-l în eforturile lui de a cumpăra Muntele Barbarossa, pentru a-l transforma într-un sanctuar al păsărilor. La 24 noiembrie 1880, Axel Munthe s-
Axel Munthe () [Corola-website/Science/308943_a_310272]
-
a vocii. Suportul vocal este oferit atât de mezzo-soprana Beyoncé Knowles și de artistul rap Jay-Z, interpretarea solistei fiind dublată prin supraînregistrare. De asemenea, întreaga compoziție este bazată pe structuri repetitive, încorporând și armonii vocale. Printre instrumentalul folosit se numără: pian (electric și acustic), conga, trompete, hi-hat și bass. Beyoncé a declarat într-un interviu faptul că „atunci când am imprimat «Déjà Vu» [...], am știut încă dinainte de a începe sesiunea de înregistrări pentru album, am dorit să folosesc instrumente reale în cântecele
Déjà Vu (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/308942_a_310271]
-
o serie de dansatoare de acompaniament. În cea de-a doua jumătate a videoclipului, Knowles este surprinsă într-un pahar cu șampanie de dimensiuni cu mult mai mari decât în mod regulat, pentru ca în final să fie afișată deasupra unui pian, de unde este coborâtă de un alt personaj masculin. Scurtmetrajul s-a bucurat de succes în rândul programelor televizate. În cadrul emisiunii "Total Request Live", găzduită de MTV, „Naughty Girl” a debutat pe locul zece în cadrul ierarhiei compilate în cadrul spectacolului (pe data
Naughty Girl (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/308939_a_310268]
-
un proiect comun, componenții fostei formații păstrează legătura și în 2001 încep să compună și să înregistreze noi piese, ce aveau să ocupe mai tărziu primele poziții în topurile de specialitate. În urma unor transferării lui Jesse Carmichael de la chitară la pian, formația este nevoită să caute un al cincilea membru. James Valentine este probabil cel care a schimbat destinul formației; după alăturarea sa se propune alegerea unui nou nume: Maroon 5. Adam Levine precizează într-un interviu că perioada de tranziție
Maroon 5 () [Corola-website/Science/309763_a_311092]
-
drept comandant al unei unități de călăreți polonezi - lituanieni pe langă statul major al mareșalului francez Murat în timpul campaniei lui Napoleon în Rusia. Stanislaw a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Varșovia și la Minsk. Primele lecții de pian și de muzică le-a luat de la mama sa, Jelizaweta, apoi a invatat cu August Freyer la Varșovia între anii 1827 - 1830. Mai tarziu , între anii 1830-1837, a studiat compoziția la școala de muzică a lui Dominik Stefanowicz la Minsk
Stanisław Moniuszko () [Corola-website/Science/309861_a_311190]
-
În anul 1840 s-a stabilit la Vilnius (pe atunci Wilno), unde s-a căsătorit cu Alexandra Müller, o tânără de bună condiție. La Vilnius a fost angajat că organist la biserică St Ioan, în acelaș timp dând lecții de pian și muzica. Între elevii săi în acea perioadă s-au numărat și aristocrați că de pildă conții Józef și Kajetan Sałtanowicz și viitorul compozitor rus Țezar Cui. Compozitorul a avut de înfruntat numeroase dificultăți economice, mai ales după ce familia i-
Stanisław Moniuszko () [Corola-website/Science/309861_a_311190]
-
o imagine tristă a lui Mickiewicz fiind zugravită de scriitorul rus Alexander Herzen: sărac, deznădajduit, măcinat de conflicte familiale, îmbătrânit prematur. În iarna anilor 1848-1849 este vizitat de Frédéric Chopin, care îi mai alină sufletul cu minunata sa muzică de pian. Cu ceva timp in urmă, Chopin pusese pe note două poeme de-ale compatriotului său înstrăinat, intitulate "Cântece poloneze". În 1849 Mickiewicz pune bazele ziarului "La Tribune des Peuples" („Tribuna poporului”), care rezistă doar un an. Speranța în restaurația Imperiului
Adam Mickiewicz () [Corola-website/Science/309859_a_311188]
-
pictorului Virgiliu Parghel. După ce a terminat "Liceul de Muzică" din Iași, și-a continuat studiile la Conservatorul de Muzică, tot din Iași, unde și-a dat licență cu lucrarea "Charlie Parker, un geniu al improvizației". Până în 1989, a predat canto, pian și improvizație la "Liceul de Muzică" din Suceava, în București, la "Conservatorul de Muzică", în Belgia, la Bruges și Namur ("La Marlagne"), la Hanovra, Ravensburg, la "Conservatorul" din Leipzig, München, Oldenburg), în Germania, la Silsoe și Cleolaine Workshops în Marea Britanie
Anca Parghel () [Corola-website/Science/309857_a_311186]
-
Conservatorul Lemmens", dar și ca muziciana și vocalistă pe scenele de jazz din Belgia, Germania și Olanda în formule de trio, cvartet sau cvintet, a căror componentă cuprinde pe Ciprian Parghel, la bass, Tudor Parghel, baterie, si Puiu Păscu, la pian. Cu ocazia festivalului "Jazz Supernight", Mamaia, din iulie 2002, a susținut un recital alături de saxofonistul american Rick Condit, de bateristul italian Fabio Grande și de mai vechii săi colaboratori, pianistul Ion Baciu Jr. și basistul Pedro Negrescu. A apărut de
Anca Parghel () [Corola-website/Science/309857_a_311186]
-
avut in relațiile cu adulții, și mai ales cu mama, care i-a părut insensibilă față de nevoile emoționale ale copiilor. A stăpânit bine din copilărie limbile maghiară, germană, română și franceză. A arătat, de mic, talent la muzică, cântând la pian, compunând melodii și scriind poezii. Inițial și-a dorit să devină pianist de concert. Sechelele unui accident la mâna dreaptă l-au obligat să-și schimbe proiectele de viitor, deși a rămas interesat de muzică și a scris și mai
Georges Devereux () [Corola-website/Science/309915_a_311244]
-
scriind poezii. Inițial și-a dorit să devină pianist de concert. Sechelele unui accident la mâna dreaptă l-au obligat să-și schimbe proiectele de viitor, deși a rămas interesat de muzică și a scris și mai târziu piese pentru pian. Sub impresia dureroasă a pierderii fratelui său, cu un an mai mare, care s-a sinucis, și refuzând să se înroleze în armată (care la momentul respectiv devenise armata română), a decis la vârsta de 18 ani să plece în
Georges Devereux () [Corola-website/Science/309915_a_311244]
-
în ordine alfabetică. În dreptul coloanelor pentru „ediții” (ale materialelor publicate - partituri), vor fi trecute între paranteze sursele care nu au putut fi verificate (vezi materiale indisponibile). Notăm cu asterisc edițiile modificate ale unor piese (de exemplu, înlocuirea acompaniamentului inițial de pian cu cifraje de acorduri). În măsura posibilităților, lista este ilustrată cu înregistrări sonore (integrale sau doar fragmente). Singurele compoziții cunoscute din timpul vieții poetului sunt două romanțe semnate de Iancu Filip ("De ce nu-mi vii?" și "Pe lângă plopii fără soț
Listă de compoziții pe versurile lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/309921_a_311250]
-
soț..."), ambele scrise în 1887, când Eminescu se afla în vizită la sora sa, în Botoșani. După moartea poetului, un număr apreciabil de autori, mulți dintre ei uitați, au scris mici piese - serenade, romanțe, valsuri - pentru voce cu acompaniament de pian sau cor. Din perspectiva actuală, registrul stilistic în care se încadrează aceste piese este cel al muzicii ușoare - servesc drept argumente formele pieselor, instrumentația minimală, lipsa de notorietate a celor mai mulți compozitori sau incapabilitatea celor cunoscuți de a-și impune compozițiile
Listă de compoziții pe versurile lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/309921_a_311250]
-
pentru Societatea Română de Radiodifuziune, Televiziunea Română, Electrecord (Max Reger), Thalassa Records (Johannes Brahms). Reportoriul său este foarte variat, cuprinzând circa 30 de concerte, 25 programe de recital și 15 programe de muzică de cameră. Este laureat al Concursului internațional de pian „Valentino Bucchi” (Roma, 1984) și a primit de două ori (1981 și 1986) premiul Asociației criticilor muzicali din România. Este doctorand al Universității de muzică din București. Din 1983 este solist concertist al Filarmonicii „Marea Neagră” Constanța, cu care a realizat
Andrei Deleanu () [Corola-website/Science/309956_a_311285]
-
1984) și a primit de două ori (1981 și 1986) premiul Asociației criticilor muzicali din România. Este doctorand al Universității de muzică din București. Din 1983 este solist concertist al Filarmonicii „Marea Neagră” Constanța, cu care a realizat integrala concertelor pentru pian de Beethoven (1993), Brahms (1998) și o parte din concertele pentru clavecin de J.S. Bach (2000). În perioada 6-13 decembrie 1997, a fost invitat, la inițiativa Guvernului S.U.A., să reprezinte România la Sesiunea 352 a Seminarului de la Salzurg (Austria), având
Andrei Deleanu () [Corola-website/Science/309956_a_311285]