14,286 matches
-
Și atunci În fața ochilor Îi apărea răposatul Ippolit, mulgându-și halatul ca pe-o capră. Din mâneci se scurgeau când un careu de dame, când un careu de ași... - Nimeni? Întrebă ea nedumerită. - Da, nimeni, repetă Extraterestrul, turnându-și un pic de votcă În pahar și dând-o repede pe gât. A trecut vremea când pentru credință se tăiau capete. Strămoșii mei au avut de pătimit. Casele de rugăciuni au fost umplute cu mâini și limbi ce Încercau să-și spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
picioare. Un soldat patrulează de-a lungul peronului. Ajungând la capătul trenului, soldatul se urcă pe locomotivă, iar de acolo, de sus, le ține prizonierilor o scurtă cuvântare. E micuț, vioi, cu mustăcioară subțire răsucită căzăcește-n sus și un pic abțiguit. Le spune: „Stimați tovarăși și tovarășe, văd că sunteți flămânzi și obosiți. Nu vă faceți griji, În curând, puterea sovietică nu a uitat de voi. Veți dormi și mânca pe săturatelea“. Soldățelul tușește În pumni, face „hm“, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a mers trenul, oprind o dată sau cel mult de două ori pe zi În halte tot mai prăpădite. Și În tot acest timp n-a căzut un strop de ploaie. Ziua era arșiță cumplită, iar noaptea se mai răcorea un pic - și spre dimineață pica rouă. Ostaticii Își scoteau limbile Înnegrite printre crăpături și-și mai alinau amarul. În primele trei zile, strigătele și gemetele prizonierilor se auzeau ca un vuiet continuu, a patra zi vaietele au Început să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
râcâie la suflet. Până și buretele cu care ștergi se Îmbină de sunete și vaiete și sânge. E ca un vârtej, ca un infern... - Nu puneți chiar totul la suflet și mai serviți un păhărel, ca să vă mai Înveseliți un pic, Îl Îndemnă gazda. Pesemne drumul v-a obosit peste măsură, adăugă ea. - Am să servesc, cum să nu, spuse oaspetele. În sine, drumul e un fleac. Abia ai ațipit acolo și te trezești aici. Totul trece cât o clipită. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cerdac șapte castraveciori de mărimea degetului mare, intră cu farfuria În bucătărie, luă un cuțit și tăie castraveciorii rotund-rotunjor, În felii mici-micuțe, după care, aruncând o privire În ciobul de oglindă ce se afla agățat În perete și aranjându-și un pic fusta, intră În camera unde se afla oaspetele ei venit din alte galaxii. Extraterestrul Își terminase Între timp de băut cel de-al doilea sau al treilea păhărel, Îl umplu și pe al treilea sau al patrulea sau al câtelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ochii, din negri deveniră parcă și mai negri, buzele i se subțiară, iar pomeții prinseră culoare. „În fond, nu arată deloc rău“, părea să spună toată Înfățișarea sa. „Și dacă n-aș fi atât de grăbit, m-aș ocupa un pic de soarta ei. Dar mai bine nu, se răzgândi el. Cine știe ce complicații mai ies de aici. Cu femeile e bine să nu te Încurci. Am să mă leg de ea atât de mult, Încât nici n-am să mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prin cap... Bărbații ăștia, beți sau treji, nu urmăresc decât un singur lucru: să te vadă, Doamne, iartă-mă, cu cracii În sus. Pentru asta sunt În stare să se târască În patru labe după tine. Dar dă-le un pic de nas și ai să vezi ce vei păți!“ „Dacă Îmi dai un pupic, Îi propusese Extraterestrul, adorm pe loc. La noi e obiceiul, adăugase el, ca, Înainte de culcare, să fii sărutat pe tălpi...“ „Nu-mi mai Împuiați capul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu, se răzgândi Mașa, ce să fac cu el În pat, nici când fusese aici nu prea era bun de nimic... Ce-ar fi să-l rog totuși, continuă ea, să-mi dea În boghi? Sau să-mi aducă un pic de noroc În casă? Nu, mai bine nu, se răzgândi din nou Mașa, te pomenești că ghicitorul e Subotin sau vreun neam al lui! Mai bine mă las păgubașă, altfel mă mai trezesc cu Increatul bântuind prin casa mea... Mâine-poimâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dimineața asta. Am crezut că veți dormi mai mult. Și apoi, m-am luat cu gândurile și nici n-am simțit cum trece vremea. Apoi, a mai apărut și Ippolit... Am avut un fel de halucinație... Dar așezați-vă, un pic, Îl Îmbie Mașa, Împingând un scăunel spre musafir. Nu vă grăbește nimeni. - Timpul meu e extrem de prețios, spuse oaspetele, așezându-se la Îndemnul femeii pe scăunel. Dar hai, fie, ai fost o gazdă atât de primitoare, Încât nu se cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mâna oaspetelui tremura ușor. - Nu e chiar rău, conchise el, În timp ce fruntea sa palidă se acoperi de broboane de sudoare. Dacă tot m-am așezat, atunci hai să-ți spun, pe scurt, povestea lui Subotin, propuse el. „E totuși un pic mahmur“, gândi femeia, privindu-l cu atenție, mustrându-se că nu a adus și zeamă acră. „După două păhărele Își va reveni, conchise ea. Numai să nu bea prea mult, că pe urmă chiar că nu mai scap de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Mașa. Pentru mine, luna e lună și nimic mai mult... - Cu ce ai asemui-o? Întrebă oaspetele, dând păhărelul peste gât. Privindu-l cum se strâmbă și scutură din cap, Mașa Își dădu seama că oaspetele va mai zăbovi un pic. „Poate că nici nu-i chiar atât de grăbit cum pare“, Își spuse gazda. - Cu ce s-o asemăn? Întrebă ea cu nevinovăție. - Zii și tu ce-ți vine-n minte, nu te sfii, insistă Extraterestrul. - Mi-e și rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din mustăți. Aluatul din care era plămădită această arătare dăduse totuși Îndărăt. Capul cenușiu, pe care strălucea un fel de coroniță de păun, nu mai atingea becul răhățit de muște, ci se afla ceva mai jos. Iar șobolanul scăzuse un pic din dimensiuni. Faptul acesta Îi dădu un oarecare curaj lui Ippolit: „Sunt pe drumul cel bun, Își spuse el. Dacă voi reuși să-mi anihilez cu totul teama, halucinația se va risipi odată cu mahmureala. Încă un pic de alcool și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
șobolanul scăzuse un pic din dimensiuni. Faptul acesta Îi dădu un oarecare curaj lui Ippolit: „Sunt pe drumul cel bun, Își spuse el. Dacă voi reuși să-mi anihilez cu totul teama, halucinația se va risipi odată cu mahmureala. Încă un pic de alcool și o mică gustărică și totul va reveni la normal... În fond, alții au pățit-o și mai rău“, conchise el. Meditând la această stratagemă, șeful salahorilor observă lăfăindu-se pe masă o bucată de salam abia-ncepută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o mică gustărică și totul va reveni la normal... În fond, alții au pățit-o și mai rău“, conchise el. Meditând la această stratagemă, șeful salahorilor observă lăfăindu-se pe masă o bucată de salam abia-ncepută și niște acrituri un pic cam scofâlcite. Toate aceste resturi, care degajau un miros destul de neplăcut, i se părură a fi o adevărată mană cerească pentru mahmureala lui. Ippolit luă cuțitul și-și tăie un felioi zdravăn de salam, pe care-l mâncă dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu beau spirt. Poate că la următorul transport vom avea parte de șampanie... Dar serviți-vă“, adăugă el, luând bucata de salam legată la capăt cu o sfoară și rotind-o În aerul jilav. „Va trebui totuși să faceți un pic de efort și să vă deplasați lăbuțele aici...“ Între timp, strania creatură aflată În depozit se micșorase considerabil. Dacă la Început era de dimensiunea unui cal, apoi de dimensiunea unui cangur, acum nu Întrece cu mult Înălțimea unei pisici șezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lucrurile dincolo de limita absurdului, Subotin era totuși destul de prudent, urmărind cu atenție fiecare mișcare a „gheișei“...„Hai, hai, curaj“, o Îndemnă el. Șobolănița lunecă pe pardoseala de ciment, privindu-l fix În ochi. „Mai aproape, mai aproape, curaj, Încă un pic, Încă un pic și gata...“ Subotin se simțea stăpân pe situație. În fond, În cazul unei mișcări prea bruște sau a unei agresiuni neașteptate, el era pregătit să-și folosească bocancul. Blândețea șobolăniței i se părea a fi suspectă. „Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
absurdului, Subotin era totuși destul de prudent, urmărind cu atenție fiecare mișcare a „gheișei“...„Hai, hai, curaj“, o Îndemnă el. Șobolănița lunecă pe pardoseala de ciment, privindu-l fix În ochi. „Mai aproape, mai aproape, curaj, Încă un pic, Încă un pic și gata...“ Subotin se simțea stăpân pe situație. În fond, În cazul unei mișcări prea bruște sau a unei agresiuni neașteptate, el era pregătit să-și folosească bocancul. Blândețea șobolăniței i se părea a fi suspectă. „Dacă animalul e turbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Ippolit mai bău două borcane de Royal, tot pipăind grivele În mână și așteptând ca animalul să se ivească din nou. Între timp, se lumina de ziuă, portul Începu să se anime și Subotin ieși din depozit să ia un pic de aer, ca să-și revină În simțiri. Răcoarea de afară Își făcu Într-adevăr efectul. Privind fluviul larg ce se unduia lin În stânga și În dreapta sa, brigadierul avu mai Întâi intenția să pornească Înspre casă, dar se răzgândi. În fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
explicații și fără să-și ia vreun angajament, reuși să Înfrângă cerbicia cruntei sale tovarășe de viață. A doua zi veni la slujbă la ora potrivită, văzându-și de treburile sale, iar când sună ora de plecare, mai Întârzie un pic ca să-și pună În ordine maldurul de acte aruncate alandala În fișet. Și, fiindcă se abținuse toată ziua să se atingă de pahar, scoase Înainte de a ieși pe ușă sticla de Royal ascunsă printre acte și Își turnă un borcănel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
agreabilă. Toleranța ei și chiar micile drăgălășenii Îl mirau din cale-afară. Chiar dacă erau zile când brigadierul se Întorcea destul de afumat acasă, consoarta Îl lăsa În pace. Suma strânsă În birou creștea În fiecare zi. Subotin trebuia să mai aibă un pic de răbdare și visul cu șalupa avea să devină realitate. Relația cu „gheișa“ nu mai oferea pentru brigadier nici o surpriză. Aparițiile și disparițiile ei, altădată Încărcate de mister, intraseră, ca să zic așa, În rutină. Într-o zi veni Însă schimbarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
replică Mașa, pentru ce ați mai venit? - Să-ți spun sau să nu-ți spun? o Întrebă Extraterestrul, tot mutându-și gentuța neagră dintr-o mână În alta. „Te pomenești, Își spuse Mașa, că acum, la plecare, așa cum e, un pic abțiguit, Îmi face o declarație și-mi cere mâna...“ Extraterestrul clătină din cap În semn că se va destăinui și continuă: - Aș fi vrut, poate, să-mi găsesc și eu În acest voiaj perechea potrivită. Trupul meu e făcut Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
distribuia sângele În sens contrariu, prevestind parcă, imensa greșeală făcută părăsind o lume, la care nu avea să se mai Întoarcă! II PĂCĂLEALĂ DE ZILE MARI Uneori, Tony Pavone simțea nevoie să facă destănuiri amănunțite despre lăcomia taximetristului care fără pic de rușine Îl obligase să plătească o cursă care nu valora mai mult de patru-cinci dollars. Pentru a nu crea de la bun Început fetei o proastă impresie, se hotărî să păstreze tăcere. Se consolă, În definitiv nu poți judeca o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
adică...!” Mingoti Încercă să-l Înduioșeze. „Crede-mă omule. Mărunțișul pe care-l primesc de la voi pentru informațiile transmise, nu acoperă nici pe departe cheltuielele mele de Întreținere. Ce puteam face...? În situația În care mă aflu, am muls un pic văcuța...! Acu gata, m’am hotărât...!” Făcu o pauză, timp În care nimeni nu mai scoase o vorbă, apoi Mingoti Începu pledoria dorind să le Înflăcăreze imaginația. „Vorbesc foarte serios, acest individ are În formația lui de lucru sute de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Lămurit...?” Stupefiat, Tony Pavone Înțelese refuzul. Mai putea oare merge Înapoi...? Înțelegând despre ce-i vorba, Tony Pavone acționă pe moment. Numără două mii de lei, așezându-i În sertarul Întredeschis al biroului făcând precizarea. „O mică atenție, domnule director...!” Fără pic de jenă, Directorul Comercial luă În mână teancul de banknote, le privi câteva momente apoi Începu să numere. Îndoi banii cu atenție, privind gânditor la repartiția de carton asfaltat, dând impresia unei aproximative calcule ca În final să comenteze. „Cantitatea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
multă valută occidentală. Valuta adunată prin confiscare dela populația țării plus, ce-a rezultată din vânzarea la export tot ce putea fi vândut, era cheltuită În interes personal. Risipea În văzul lumii civilizate milioane și milioane de dollary vizitând fără pic de rușine - el și nevastă-sa toate țările unde facea pe „Nababul” oferind facilități la export În condiții de faliment, apoi plictisindu-se de atâtea fastuase ceremonii și laude, Începu explorarea tuturor insulelor cunoscute și chiar necunosute aruncând banii de parcă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]