7,806 matches
-
face astăzi. Vom avea musafiri, dar asta nu e o soluție, ba chiar dimpotrivă. Regatul Spaniilor începe odată cu teroarea maură... La patru după-amiază m-am dus la Florino, unde, de comun acord, am întemeiat principatul de Aragón. 7 noiembrie 1949 Plimbare cu Aranjuez (Atti) pe clar de lună. Printre altele, aflu că Mihai R. mi-ar putea deveni un eventual rival... 14 noiembrie 1949 Procesul. Amânare pe 20 decembrie. E bine. Sunt din nou rege în feudul meu! Din Cronicile Spaniei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vieții noastre: ne-am dezbrăcat și am trecut înot lacul glacial - un botez de foc care, parcă, ne-a unit și mai mult pe unul de celălalt... După două-trei zile petrecute la cabana lacului Bâlea și după ce am făcut o plimbare la Bâlea Cascadă, am purces la ultima etapă a periegezei noastre montane - escaladarea Negoiului. Din câte îmi aminteam de această parte a Făgărașilor, făcută cu ani în urmă în tovărășia lui Popingham, păstrasem o viziune sumbră, desprinsă parcă din Împărăția
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
O casă întreagă la dispoziția noastră și încă un etaj... (Visul neîmplinit al celor care s-au născut și și-au trăit viața prin camere mobilate și închiriate.) Imediat îi convoc la noul sediu pe cei trei frați ai mei. Plimbare cu brișca. O surpriză: pe pereții camerelor mai atârnă, fixate în pioneze, schițe și compoziții de-ale lui Gigi [Tomaziu]. Sunt așa de fericit! Gândul că nu am nici un desen de-al lui m-a du rut întotdeauna... Tata susține
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
merg pe calea pe care mi-o trasasem dinainte pentru ziua de azi și pentru celelalte care vor veni: aceea a unei munci susținute și bine organizate pe toate tărâmurile activității mele. (Susținut în bunele mele intenții și de o plimbare plăcută cu iz de primăvară: o lumină stranie care, dacă știi cum să te bucuri de ea, poate să-ți dea forță.) 10 februarie 1955 Perturbații și complicații omești (de la Omescu) riscă să întoarcă toată casa cu susul în jos
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
agonisit în ultimele luni acolo, în singurătate... Vreau să fiu singur și aici, în tovărășia doar a celor care îmi sunt dragi și a celor care la rândul lor mă îndrăgesc. În ultimele două seri am ieșit cu Mama la plimbare. Umblam pe străzi îndepărtate și necunoscute, zvârlite pe la margini de București... (Comisioane de la tovarășii de pușcărie, de la Petrică R. de pildă.) E atâta liniște în conștiința pe care am căpătat-o și pe care vreau cu tot dinadinsul să o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în frumoasa vilă dintr-unul din intrândurile bulevardului Dorobanți, unde, pe lângă mobila stil, moștenea și doi fii de stirpe ilustră, cuminți și drăgălași ca două fetițe. Din jurnalul lui Pierre Vara 1958 Din chilia singurătății mele am ieșit în stradă. (Plimbare pe străzile Bucureștiului, noaptea.) Dezmățul poate fi frumos: e frumos atunci când e prac ticat cu forță, cu credință, cu uitare de sine, cu necesitate - total! Dar atunci când e anemic și temător, când privește împrejur și se rușinează, când ezită, când
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
un lat de palmă și strânse la spate cu ace. Înăuntru, în magazin, Inge Wenzel mai seamănă și azi cu cea mai bună prietenă a mea, care era înaltă, subțire ca un lujer și nebună după îmbrăcăminte. Când ieșea la plimbare pe corso în noua ei rochie, croitoreasa i-o și cosea pe următoarea. Această prietenă - tare dornică de plăcerile vieții și frivolă, un copil citadin - se pricepea de minune să-și rotească ochii, nu medita la sensul cuvintelor și disprețuia
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de portocală la masa de prânz, luxul suprem în acel timp. Un chef (bairam) adevărat, cu casete derulate pe creion pentru a nu consuma bateria de la casetofon, fete simple, dar frumoase, care spuneau da rapid făra a visa la o plimbare cu BMW-ul; linoleum lipicios din cauza berii vărsate pe el, patiserii cumpărate la kilogram. Nu aș fi crezut că voi ajunge să regret într-o bună zi timpul acela de rahat, dar în care eram cu toții atât de vii, de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de Apoi, omului acestuia multe i se vor ierta. Afară, pe trotuar, începuseră să cadă primii stropi de ploaie, o binefacere după o zi atât de încinsă. 11 februarie 2004 La ore mici de dimineață (ora 4.00, oră de plimbare cioraniană prin Geneva pustie de lume) ascult un "potpuriu" de muzică liturgică ortodoxă. Cuvântul "potpuriu" este vulgar și lăutăresc, dar altul mai bun nu am găsit. După grecii cei colțuroși și după corul aspru al bulgarilor de la Mănăstirea Rila, urmează
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Drept care, în fiecare seară, la aceeași oră, un cârd de colege ca un cârd de ciori, în uniformele noastre negre, posomorâte, cu pălării negre și ciorapi negri, îl trăgeam după noi pe bietul tata, să ne înso țească la o plimbare pe strada mare. De fiecare dată ne intersectam, exact în aceleași locuri, cu băieții de la Liceul Roman Vodă, și schimbam priviri, zâmbete, saluturi și chiar bilețele. R.P. Ce parodii ar fi scos Topîrceanu dintr-un asemenea material... A.R. Fără
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
soare la plajă (și ce bine îmi stătea bronzată); nu mai mânca sărat (ah, fileurile de anșoa!); nu mai mânca dulce (ah, jofrele!); cafea fără cofeină; nu mai urca pe munte, că nu te mai ține suflul; nu mai face plimbări lungi, că nu te mai țin picioarele; amorul, o amintire... de retrăit, livresc, în Henry Miller. Spaime. Și bătrânețea nu vine niciodată singură, nu e o prezență solitară, ci înconjurată de o camarilă: artrite, artroze, hipertensiuni, cataracte (nu Niagara), mă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
faptului că totuși exist, răspunsul afabil la unele solicitări lăuntrice și simbolul vremelniciei, al plăcerii care se volatilizează, care se preface în fum și scrum, în nimic. Cel mai mult îmi plăcea, când eram în străinătate, după lungi și obositoare plimbări pietonale, să intru în holul marilor hoteluri - Hilton, Sheraton - , să mă las să cad în brațele voluptuoase ale fotoliilor adânci și să privesc luxul din jur prin fumul de țigară. Nu m-am gândit niciodată la viciile marilor creatori. Viciile
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mă uit pe fereastră, îl văd vizavi, în parcul de la Sala Palatului, pe soțul meu cu Smart în lesă. Nu putuse să-l eutanasieze. Așa că recursese la o stratagemă. Pentru că Smart era jucăuș și-i plăceau câinii, îl ducea la plimbare și-i punea ceva pe ochi, ca să nu-i vadă pe ceilalți câini și să se simtă tentat să se joace cu ei. R.P. Sunt micile povești care dau marile emoții. Dar n-ați fost niciodată o cat person. Întotdeauna
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
societatea trebuie purificată“, nu pot să nu mă gândesc la unele sloganuri auzite demult, în copilăria mea sibiană, când superbii ofițeri germani, în uniformele lor impecabile, aproape că asediaseră Hermannstadt-ul, iar noi, mama și cu mine, tremuram când ieșeam la plimbare pe Corso cu Frau Weiss, proprietăreasa noastră evreică. Pe vremuri, când Madi (Mariana Marin) încă mai trăia și mulți poeți germani din Aktionsgruppe Banat veneau la ea acasă (locuiam foarte aproape și ne vedeam zilnic), ea povestea întâmplări halucinante cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
creadă în existența lui. Au urmat vreo două săptămâni de mânie, disperare și agitație, în care își reclama dreptul la însănătoșire, refuzul de a se lăsa îngropată de vie în casă. Cum pe străzile proaspăt asfaltate ale țării ieșeau la plimbare doar oamenii sănătoși, constructori ai uzinelor viitorului în care se punea la cale tiparul omului nou, mama trebuia ascunsă bine. Paralizia sa irecuperabilă era o sfidare la adresa medicinii statului. După o perioadă lungă, imposibil de definit, în care ne-a
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
deam țigara și meditam la întrebarea : „Oare viața merită să fie trăită ?“. Bineînțeles, cochetam și cu ideea sinuciderii (sinucidere din rațiuni înalte, filozofice, cum altfel ?). Vremea urîtă îmi convenea de minune, căci mă facea să-mi ridic gulerul... Numai că plimbarea de unul singur, adîncit în gînduri și fumînd agale, îi favorizează doar pe eroii din filme ; atunci muzica e corespunzătoare, iar personajul nu-și iro sește talentul în van - spectatorii îl văd, deși sînt nevăzuți. În realitate, după ce îți dai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
deși sînt nevăzuți. În realitate, după ce îți dai seama că nu ești observat de nimeni (deși ai tot sperat că ai atras atenția măcar unei persoane necunoscute, dacă nu chiar unei cunoștințe care să te privească tăcută și cu admirație), plimbarea și zbuciumul interior își pierd tot farmecul. Așa că am început să-mi caut eu însumi publicul. Pe atunci, îmi spuneam că trebuie să am și eu cu cine discuta problemele care mă frămîntă - în realitate, aveam nevoie de admiratori. Cum
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mă pot uita și eu la film, fără nici o problemă. Bineînțeles că strategia mea nu dădea întotdeauna roade : uneori maică-mea se prindea de cauza vorbăriei mele subite, alteori era ea însăși prea acaparată de film și mă trimitea la plimbare să scape de mine : „Dacă nu te interesează filmul, du-te, mamă, și te culcă, nu mai pierde vremea pe aici“. Totuși, pe apucate, am putut să văd destule săru turi, unele mai lungi, altele mai scurte, cu tehnici diferite
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
vedere s-ar zice ca sunt o norocoasa - taticul isi aduce o contributie f mare in cresterea copi lului (se trezea sa-mi dea copilul la alaptat, participa la baita, o mai imbraca din cand in cand, o scotea la plimbare numai mancare nu). Ce mai tot ce face o mama. Dar treptat s-a trans format acest ajutor intr-o „posesie“ ca sa zic asa. La ora actuala (fetita are 1 an si 2 luni) el stie (crede) mai bine decat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ca sa zic asa. La ora actuala (fetita are 1 an si 2 luni) el stie (crede) mai bine decat mine cum sa o imbrace, cat de calda trebuie sa fie mancarea, baia, cand trebuie sa doarma, sa o scoata la plimbare. Eu nu mai reprezint nimic. Ba mai mult sustine ca eu „chinui copilul“, sunt o mama iresponsabila, nu imi simt copilul. S-a ajuns la jigniri, amenintari de divort, plecand de la cum ii este mai bine copilului. Ce parere aveti
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
elev la Liceul Pedagogic, mamei care l-a vizitat. „Să nu te rușinezi, mamă, de traistă! Cu ea te-am crescut!”, i-a răspuns mama, „prompt și magistral”, susține pedagogul. Acest text-scenă al întâmplărilor vieții pus alături de cel referitor la plimbarea fiului universitar cu mama sa pe Bulevardul Copou, „gătită cu ie, catrință, bundiță mărginită cu blană de jder, cu opinci în picioare, măiestrit lucrate și cu o broboadă bogată, viu colorată pe cap”, etalează tocmai mândria pentru obârșia țărănească, bucovineană
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
la reședința lor rurală dintr-o localitate din apropierea Iașilor. Nu am mai ajuns în satul respectiv de aproape patru decenii, când le-am botezat primul copil. Profitând de o bucată de zi cu vreme bună, mi-am scos autoturismul la plimbare și, în mai puțin de o oră de mers fără grabă, am ajuns la destinație. Din ulița acoperită cu un consistent așternut de macadam, unde mi-am parcat mașina, casa pe care o căutam abia se zărea prin păienjenișul de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
că orice copil sau adolescent este o individualitate cu trăsături distincte, în plin proces de formare, care trebuie cunoscute și dezvoltate. Pentru aceasta este necesar ca dirigintele să fie cât mai mult timp împreună cu elevii în cele mai diferite activități: plimbări, jocuri, vizite la muzee, expoziții, vizionări de spectacole, excursii, activități de gospodărire a clasei și a școlii. O excursie în țară cu întreaga clasă, de exemplu, este o lecție extrem de bogată în informații și impresii, cu multiple valențe educative și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
O întrebare insidioasă și apăsătoare i se strecurase în minte încă de pe drumul de întoarcere: îl vor ajuta puterile să mai meargă și altădată pe meleagurile îndrăgite ale copilăriei? Vizita Început de Florar, cu zile calde, luminoase și îmbietoare la plimbări și evadări în natură. Când soarele parcursese ceva mai mult de un sfert din drumul său celest, Dumitru Dascălu bătea la poarta gospodăriei amicului său din tinerețe, trăitor într-o casă mică, dar cochetă, dintr-un cartier mărginaș al orașului
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
scăldat privirile în baia de frumos oferită de meteorica apariție, iar gândurile li s-au întors, fulgerător, în trecutul îndepărtat al tinereților lor de mult apuse. Lui Dumitru Dascălu i-a revenit în memorie un episod întrucâtva asemănător. Era la plimbare, la braț cu Mărioara lui și, la un moment dat, ochii i s-au fixat instantaneu asupra unei siluete trase prin inel, cu picioare lungi, perfecte, dăltuite parcă de un Phidias modern, emoționându-l ca pe un adolescent. Din starea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]