60,135 matches
-
idealizare despre care am vorbit, științele umane se construiesc paralel cu științele naturii. Relația obiectivă cu celelalte și cu natura nu este totuși decât reprezentarea a ceea ce în calitate de Dorință și Necesitate își găsește sălașul originar și rațiunea în viața însăși. Pornind de la aceasta se explică în cele din urmă atât reprezentarea sa, cât și ceea ce este reprezentat de către ea. Iată de ce științele umane conservă, în ciuda obiectivității lor sau, mai curând, prin ea, în chiar interiorul proiectului galilean și al ocultării pe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pe care le produce în vederea supraviețuirii sale. Odată cu economia politică adevărul științei galileene aplicate omului, adevărul "științelor umane" în general ne izbește drept în față: pe de o parte, această știință nu se clădește decât printr-o serie de abstractizări pornind de la viață, în procesul care îi substituie acesteia echivalenții obiectivi ideali cuantificabili și matematizabili, în așa fel încât aceștia din urmă care constituie obiectele științei (munca drept muncă "abstractă", "socială", mai precis drept durată obiectivă a acestei munci obiective, valoarea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
specific; nu se mai pune problema de a vedea în ea ceea ce, odată cu perceperea unor forme noi, permite sporirea sensibilității, ci, de vreme ce caracterul său estetic nu mai este luat în considerare, est vorba de a da seama de apariția sa pornind de la un anumit număr de date istorice, sociale, economice, lingvistice, însă în orice caz obiective. În ceea ce privește etica, situația sa este și mai specială. Un obiectivism pur confiscă moralității orice loc care i-ar putea fi atribuit, deoarece viața singură poate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este și mai specială. Un obiectivism pur confiscă moralității orice loc care i-ar putea fi atribuit, deoarece viața singură poate fi morală sau imorală. Realizăm aceasta pe deplin, dacă luăm în considerare de pildă o sociologie "științifică": ea explică pornind de la condițiile lor sociale crimele, furturile și violurile, reținând în aceste fenomene, fie și numai pentru a le putea deosebi unele de altele, umbra vieții transcendentale căreia îi aparțin actul de a ucide, actul de a fura, actul de a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nici nu o "determină" la drept vorbind, ci îi este identică, în calitate de această pricepere originară care este viața, în calitate de praxis, în calitate de corp viu. Acțiunea, așa cum am văzut, nu este niciodată decât actualizarea puterii primitive a acestui corp fenomenologic. Determinarea valorilor pornind de la viață se lasă astfel descrisă și se descompune după cum urmează. Viața este cea care conferă o valoare lucrurilor (care prin ele însele nu au nici una) în măsura în care ea le găsește convenabile, în care ele satisfac una dintre dorințele sale. Însă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care este această mișcare, originea practicilor barbariei, care purced de asemenea din ea. Mișcarea vieții de a se continua sau de a se spori conatus-ul său nu este inteligibilă decât în rememorarea esenței subiectivității absolute. Așadar această mișcare se explică pornind de la viață. Faptul că viața perseverează în ființa sa nu este posibil decât pentru că, dăruită ei înseși în fiecare punct al ființei sale și necontenind în auto-afectarea sa să fie astfel, ea nu basculează în nici un moment în neant, ci
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fie și să fie viață. Cine concepe viața ca pe un conatus și-o reprezintă sub forma unui efort. Prin aceasta se arată că opera originară a ființei nu este un lucru la a cărui înțelegere să ne putem ridica pornind de la vederea a ceea ce este el, care este ceea ce este. Ființa subiectivității, adică ființa în esența sa originară, nu este o ființă în acest sens, este, tocmai, o operă și o înfăptuire. Aceasta din urmă consistă în ajungerea la sine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ea este acel a fi cu sine în mod integral și radical pasiv în care ființa este dată ei înseși pentru a fi ceea ce este în conservare și sporire pentru, eventual, pe acest Fond prealabil și predat, mereu presupus, și pornind de la el, a face efort și a acționa. Astfel, mișcarea vieții este un efort fără efort, acel ceva în care orice efort precum și orice abandon este întotdeauna deja dat sieși pe Fondul ființei-date-sieși în pasivitatea absolută a imanenței radicale a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
progresiv și astfel să se epuizeze și să dispară. Legea vieții, a vieții fenomenologice transcendentale și absolute care suntem noi nu este entropia. Realitatea acestei vieți nu are nimic de-a face cu realitatea fizică și nu se poate înțelege pornind de la aceasta; orice model științific impus culturii este nu nonsens. E elibera energia înseamnă exact contrariul: a-i da frâu liber, a-i desfășura ființa, a-i permite să sporească, în așa fel încât acțiunea culturii nu are altă finalitate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în mod necesar a străbate această suferire, această străbatere este efortul nostru, ceea ce, aflat în opera ființei, înfăptuim la rândul nostru. Aici devine vizibilă și inteligibilă trăsătura oricărui proces de pierire și ceea ce constituie propriu-zis posibilitatea acestuia, punctul de origine pornind de la care acesta se produce negrești: barbaria este o energie nefolosită. De ce rămâne aceasta într-o astfel de stare, pe de o parte, și ce decurge de aici, pe de altă parte: aceste două întrebări constituie tema inevitabilă a oricărei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de ancorare în corpul subiectiv; pe de altă parte, și într-un mod mai esențial, scoaterea din joc a vieții de către sistem purcede încă din aceasta. O asemenea constatare aplicată mijloacelor de comunicare înseamnă că acestea nu pot fi înțelese pornind de la aparatura pe care o dezvoltă, ci doar de la ceea ce rezultă din ele de fiecare dată pentru viață, de la postura în care aceasta se găsește așezată în virtutea conexiunii sale cu ele. Chestiunea mijloacelor de comunicare și a televiziunii mai cu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
i se înfățișează plictisului pentru ca, angajându-se într-un a face și în încercarea suferirii sale, acesta să se descarce de latura opresivă a inacțiunii. Cu toate acestea, pe căile trasate de cultură nu se înaintează decât în măsura în care s-a pornit deja pe ele cu multă vreme în urmă. Operația indiferent dacă este vorba de cea a creatorului, a spectatorului sau a cititorului nu este astfel decât continuarea procesului neîntrerupt prin care viața se cultivă, adică se încredințează unui alt proces
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de producție, ci este cea a indivizilor, tocmai, este istoria lor, începută nu în secolul al XIV-lea și în secolul XX, ci odată cu nașterea lor nașterea lor transcendentală, se-nțelege, adică prima efectuare mută a subiectivității absolute în ei. Pornind de la acest punct zero al Parusiei inițiale se produce o dezvoltare extraordinară, dezvoltarea pură a vieții lăsate în voia esenței sale proprii și, astfel, a procesului continuat al conservării sale și al sporirii sale. Corpul de pildă, aflând sprijin în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dimensiunea sa de imanență radicală, la auto-revelarea sa originară și proprie, diferită de cea a lumii. Filozofia nu este viața ci unul dintre efectele sale, acela în care, îmbătată de sine și încercându-se pe sine ca absolut, subiectivitatea vie pornește să se cunoască pe sine, propunându-se astfel ei înseși ca temă proprie a sa. Realizarea acestei sarcini ridică probleme considerabile, a căror soluționare presupune elucidarea formelor oricărei cunoașteri posibile și în ultimă instanță a esenței lor comune, adică fenomenalitatea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fie constatat, și aceasta pe planul care este al său, în el însuși și de către el însuși, ca ceea ce, în raport cu biologicul, este un nou absolut, ireductibil la el sau, cum ar spune Descartes, o idee înnăscută. Astfel, nu putem niciodată, pornind de la cunoașterea unui proces biologic, chiar chimic, să deducem cunoașterea psihismului (a culorii roșii, a durerii etc.), ci doar, pornind, dimpotrivă, de la acesta din urmă și astfel afirmându-l și presupunându-l așa cum se afirmă, se presupune și se cunoaște
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
biologicul, este un nou absolut, ireductibil la el sau, cum ar spune Descartes, o idee înnăscută. Astfel, nu putem niciodată, pornind de la cunoașterea unui proces biologic, chiar chimic, să deducem cunoașterea psihismului (a culorii roșii, a durerii etc.), ci doar, pornind, dimpotrivă, de la acesta din urmă și astfel afirmându-l și presupunându-l așa cum se afirmă, se presupune și se cunoaște el însuși, putem să constatăm corelarea lor aceasta nefăcând de altfel să intervină în sine decât reprezentarea subiectivității în psihismul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
să constatăm corelarea lor aceasta nefăcând de altfel să intervină în sine decât reprezentarea subiectivității în psihismul uman și niciodată subiectivitatea însăși, care se retrage și se reține în Noaptea inextatică a imanenței sale pure. Nu este posibil a obține pornind de la biologic nici cea mai neînsemnată cunoștință privind subiectivul ca atare iată ce trebuie să recunoască orice gândire (fie ea scientistă și materialistă) pe care practica sa o obligă la înțelegerea corectă a fenomenelor în chestiune. Vorbind de psihismul profund
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
general din filozofie o ideologie, un efect, în locul și pe locul unui principiu și unui nucleu de inteligibilitate. Istoria filozofiei nu mai este ea însăși decât istoria ideilor, o simplă facticitate cufundată într-o totalitate ea însăși empirică și comprehensibilă pornind de la ea. Cu toate acestea, în măsura în care universul ideal în ansamblul său este funcție a societății și a organizării sale prealabile, atunci Universitatea, unde se desfășoară acest univers și care se identifică în mod concret cu el, nu mai este nici
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de putere, fac diferită experiența parentității pentru femei față de bărbați. Concluzia este că femeile din familiile monoparentale sunt discriminate social, ceea ce este posibil în virtutea ordinii patriarhale, nedrepte pentru ele. Analiza problematicii familiei monoparentale arată că lungul drum spre autonomie 24 pornește de acasă; emanciparea, cel puțin a femeilor, înseamnă în primul rând o emancipare în sfera privată. CAPITOLUL ITC "CAPITOLUL I" Familia deschisătc "Familia deschisă" 1. Mamă singură pe timp de pacetc "1. Mamă singură pe timp de pace" Percepția comună
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de substitut al soțului absent. Mamele singure sunt frecvent nemulțumite de viața pe care o duc, se declară suprasolicitate, stresate de grijile pe care le au, devin mai autoritare (I. Mitrofan, C. Ciupercă, 1997, p. 44). Această constatare este făcută pornind de la ipoteza conform căreia mamele singure înfruntă mai multe probleme decât cele din familii complete și se confruntă cu probleme de autoritate față de copiii lor. O altă strategie existențială ar putea fi aceea în care mamele singure au disponibilități mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
a ideilor, acțiunilor, evenimentelor, nevoia de anticipare, sistemul orientativ de valori, marile întrebări și frământări specifice vârstei sau persoanei în cauză, conflicte și contradicții, idealul de sine, sistemul de imagini despre alții, statutul persoanei în lume. Interesul de cercetare a pornit din încercarea de a surprinde maternitatea în coordonatele ei specifice. Pentru aceasta, o bună ocazie este studiul maternității atipice. Vârstele mamelor sunt cuprinse între 18-32 de ani. Mediul de proveniență este preponderent urban (opt persoane, față de numai două din mediul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Poate doar privind concordanța rezultatului cu intențiile inițiale, dar aceasta este puțin relevantă în contextul general negativ. Interesant este că fetele mame nu pot, din punct de vedere al legitimării simbolice, să fie apropiate imaculatei Maria (alăturarea nu este forțată, pornind de la ideea că o mamă perfectă e o mamă virgină), deși li se refuză sexualitatea ca sursă suplimentară de pângărire și chiar ele tind spre abstinență, ca soluție de purificare capabilă să le facă mai apte pentru rolul de mamă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
protecție socială, axate pe susținerea unui prezent în dificultate, iar nu politici ale dezvoltării, care să deschidă oportunități indivizilor vizați, care să le permită atingerea, dacă nu în prezent, cel puțin într-un viitor predictibil, a unei stări de autonomie. Pornind de aici, apar ca modele de studiat măsurile de tipul celor în sprijinul persoanelor aflate în șomaj, evaluând la nivelul consecințelor avantajele politicilor de tip activ față de cele pasive. Analizând politicile publice adresate familiei, am observat că cel mai consistent
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
tip activ față de cele pasive. Analizând politicile publice adresate familiei, am observat că cel mai consistent segment al acestora sunt politicile de protecție a copilului. În unele situații, se mai întâlnesc trimiteri la protecția familiei și copilului (E. Zamfir, 2000). Pornind de la ideea că în orice societate copilul reprezintă o valoare centrală, conjugat cu nevoile de dezvoltare mari și gradul de vulnerabilitate ridicat, politicile adresate familiei vizau în primul rând copiii. Mai recent, au apărut ca subiect al politicilor publice aspecte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
problemă care nu are un nume” (B. Friedan, The Feminine Mystique, 1963). Femeile care nu au o familie proprie își doresc să o poată avea. Odată ce au însă o familie, ajung într-un impas existențial: ce să-și mai dorească? Pornind de la o astfel de constatare, decurge ca firească cerința feminismului liberal privind egalitatea deplină în drepturi a femeilor și bărbaților, extinderea exercitării acestor drepturi în sfera privată a familiei. În 1832, John Stuart Mill împreună cu Harriet Taylor scriu lucrarea Eseuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]