6,888 matches
-
să fie dominant, nu exclusiv. „Dar ceea ce credem, întemeiați pe vorbele bătrânului Matei Basarab e că țara este, în linia întâia, elemental național și că e scris în cartea veacurilor ca acest element să determine soarta și caracterul acestui stat.” Publicistica lui Eminescu acoperă perioada Războiului de Independență, a proclamării independenței, a satisfacerii condițiilor impuse de Congresul de la Berlin pentru recunoașterea independenței și proclamarea regatului. Pe lângă aceste mari evenimente politice și sociale el s-a ocupat în articolele sale de toate
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
democrat-naționaliștii pentru a stabili Liga Apărării Național-Creștine (1923). Sugestiile lui Iorga privind venirile din Transilvania și Basarabia au devenit un clișeu și au dus la dispute cu fostul prieten Octavian Goga, care s-a alăturat partidului lui Averescu. Activitatea sa publicistică a continuat în acel an într-un ritm alert, prezidând pentru prima dată Școala Românească din Fontenay-aux-Roses; a publicat "Histoire des roumains et de leur civilisation" („Istoria Românilor și civilizația lor”) în două volume și trei tomuri din "Istoria românilor
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
limba română și latinizante. De aceea, limba acestor lucrări este artificială. În a doua jumătate a secolului, odată cu înființarea unor școli românești în Macedonia, ia ființă și o literatură artistică în aromână. Începând cu 1864 apar și lucrări didactice și publicistice, originale și traduse. Autorii mai importanți sunt Mihail Nicolescu, Tașcu Iliescu, Constantin Belimace, Nuși Tulliu, Zicu A. Araia, Nicolae Batzaria, George Murnu. Au fost publicate și culegeri de folclor, cele mai importante după 1890, alcătuite de Gustav Weigand și Pericle
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
caragialian trebuie remarcat textul din "", greu de clasat într-un gen și așa destul de elastic. Din relațiile lui Caragiale cu publicațiile anilor 1870 - 1910, dincolo de constatarea unui interes care s-a prelungit până la capătul existenței sale, Caragiale a înnobilat genul publicistic. În ianuarie 1893, retras din ziaristică de la sfârșitul anului 1889, Caragiale a înființat revista umoristică "Moftul român", subintitulată polemic "„Revista spiritistă națională, organ pentru răspândirea științelor oculte în Dacia Traiană”". Începând cu numărul 11, revista a devenit ilustrată, publicând caricaturi
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
piesa "D-ale carnavalului", din partea unui juriu format din Vasile Alecsandri, B. P. Hasdeu, Titu Maiorescu, Grigore Ventura și V.A. Urechia. Opera lui Ion Luca Caragiale cuprinde teatru (opt comedii și o dramă), nuvele și povestiri, momente și schițe, publicistică, parodii, poezii. Caragiale nu este numai întemeietorul teatrului comic din România, ci și unul dintre principalii fondatori ai teatrului național. Operele sale, în special comediile sunt exemple excelente ale realismului critic românesc. Elaborat în 1896, studiul "Câteva păreri" reprezintă un
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
2014, Tribunalul București a decis, ca acesta să-i plătească daune de 1.000 de lei și să publice sentința în două publicații: Tricolorul și România Mare. Vadim Tudor a publicat 38 de cărți, din care volume de poezie și publicistică, unele editate și în franceză, engleză și arabă, și a scris piese de teatru. A scris împreună cu Sergiu Nicolaescu scenariului filmului "Triunghiul Morții", regizat de Nicolaescu.
Corneliu Vadim Tudor () [Corola-website/Science/297233_a_298562]
-
poetul devenind academician în anul 1992. În apropierea vârstei de 80 de ani, în 2000, debutează ca prozator, cu volumul "T de la Trezor". După 1989 devine membru al Academiei Române și senator (din partea Partidului Alianța Civică) în Parlamentul României. Face și publicistică politică, de pe o poziție anticomunistă intransigentă. A murit pe data de 25 mai 2002. Imediat după moartea sa, soția sa, fostă prim balerină a Operei Române, Irinel Liciu, se sinucide. Cercetări recente efectuate de un grup de cercetători ai Consililui
Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-website/Science/297544_a_298873]
-
Societatea de lectură Virtus Romana Rediviva îl alege ca președinte. Mai târziu, în numărul 47 din 18/30 noiembrie 1884, revista "Familia" din Oradea îi publică poezia "Aș vrea să fiu", semnată tot "C. Boșcu", purtând indicația „după Petöfi”. Debutul publicistic propriu-zis se produce tot în 1884, când revista "Tribuna" din Sibiu îi publică sub pseudonimul "C. Boșcu" (anagrama numelui Coșbuc), snoava versificată "Filosofii și plugarii". Prezentată sub formă de foileton, această snoavă (are peste 350 de rânduri) apare în trei
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
sensibilitate românească, sinteză de autentică și originală substanță poetică și artistică. Un rol de seamă în dezvoltarea culturii românești l-a avut G. Coșbuc și prin participarea sa la conducerea unor importante reviste, dovedind, în acest sens, o evidentă vocație publicistică. Experienței dobândite la "Tribuna" se va adăuga munca în redacția revistei "Lumea ilustrată", publicație cu caracter enciclopedic, editată la București, bilunar în anul 1896. Din conducere fac parte: Coșbuc, D. Stănescu și I.I. Roșca. La București, George Coșbuc a mai
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
spațiu în Imperiul Rus la sfârșitul secolului XVIII, așezările s-au aflat sub stăpânirea tătarilor, cu excepția nordului inclus în Regatul Poloniei. Odată cu formarea în 1924 a "Republicii Sovietice Socialiste Autonome Moldovenești", limba română a fost introdusă în educație, presă și publicistică. Până în 1928 s-a dezvoltat limba română, scrisă inițial cu caractere chirilice - pentru acomodarea populației, iar mai apoi cu alfabetul latin. Această dezvoltare a fost întreruptă în anii următori, în scopul sincronizării cu politica de proletcultism a Uniunii Sovietice, care
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
meditativă, uneori contemplativă, mai migălos lucrată, pe când în primele volume era mai dură, mai nefiltrată. Poezia s-a revărsat din plin în evocarea în proză "Barbu Lăutarul", concepută ca scenariu de cinematograf, dar având configurație de lucrare de sine stătătoare. Publicistica poetului e însă constituită după canoanele articolelor de ziar, amintind prea puțin de poet; proza sa este de un puternic realism, înscriindu-se cu primul volum "Așa am învățat carte" în descendența unor modele majore cum este Creangă în evocarea
Dumitru Corbea () [Corola-website/Science/317518_a_318847]
-
sa până în 2010. A condus, alături de poetul Ion Rușet, cenaclul literar "Luceafărul" (1980-1989) al tinerilor scriitori dâmbovițeni. A fost inițiatorul revistei de cultură "Longitudini" și redactorul ei șef. În 2012, a devenit redactorul șef al revistei "Târgoviștea Literară" A debutat publicistic cu eseul "Poezia lui Mihail Celarianu" (1967) în suplimentul "Pentru literatură". Colaborează constant cu eseuri, cronici literare, articole de istorie literară, poezie la "Viața Românească, Ramuri, Astra, Luceafărul, Contemporanul-Ideea europeană, Argeș, Calende, Literatorul", Zburătorul, Contrapunct, Art Panorama, Jurnalul literar,Poesis
Ștefan Ion Ghilimescu () [Corola-website/Science/317516_a_318845]
-
Prof. Cristian Bucur, designer, pictor, sculptor și grafician din Mannheim. După pensionare, în 1986, în urma unei vizite și cunoscând limba germană, s-a stabilit definitiv în Germania, la Mannheim, unde și-a transferat și continuat întreaga activitate, continuându-și munca publicistică și difuzând lucrări de cercetare, broșuri, teze de doctorat și medalioane etc. În cei 21 de ani de activitate în diaspora, grație libertății de expresie de aici, a reușit să editeze 10 reviste, sute de publicații în limba română și
Constantin I. Bucur () [Corola-website/Science/317751_a_319080]
-
titularul catedrei de sport de la Politehnica “Traian Vuia” din Timișoara. Pe același plan tematic se înscriu și cărțile “Izvor de energie” și “Arta de a trăi 100 de ani”, ultima în colaborare cu Virgil Ludu. Pentru activitatea de cercetare și publicistică, în 1989, Universitatea din Craiova i-a acordat titlul de “Doctor Honoris Causa”. "n perioada 1993-2000 a fost numit membru titular al Academiei Româno-Americane din S.U.A., iar din anul 2000 a fost cooptat colaborator extern al Academiei Române la Filiala din
Constantin I. Bucur () [Corola-website/Science/317751_a_319080]
-
1914-1918"". Ca urmare a pregătirii sale profesionale și a titlurilor științifice obținute, a predat între anii 1932-1940 la Universitatea din Cernăuți, catedra de istorie românească, mai întâi ca docent universitar, iar apoi pe post de conferențiar. A avut o activitate publicistică prestigioasă, publicând până în anul 1947 un număr de 126 de titluri, printre care se aflau șase volume de "Documente bucovinene", apărute între 1933 și 1942. Pasionat de studiul documentelor din arhive, el a fost membru (1924-1932) și apoi director (1933-1941
Teodor Bălan () [Corola-website/Science/319538_a_320867]
-
în care sunt publicate. Departamentul de Geografie publică anual revista „Analele Universității „Ștefan cel Mare” Suceava, Seria Geografie”, acreditată CNCSIS categoria C, cu principalele rezultate ale colectivului, dar și contribuții ale cercetătorilor din afara colectivului departamentului. Revista actuală continuă o tradiție publicistică din 1970 până în 1984 sub denumirea de "Buletin științific", reluată în 1992 sub titulatura de Anale. În prezent, revista este cunoscută sub un nou nume, Georeview. Pentru a-și crește valoarea de impact, revista a fost introdusă în serverul facultății
Facultatea de Istorie și Geografie a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava () [Corola-website/Science/319020_a_320349]
-
susținută de scriitorii cunoscuți: Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Paul Schuster, care i-a fost pentru scurtă vreme soț. Piesele sale au avut un succes răsunător în țările comuniste, în special în Uniunea Sovietică și în Ungaria. În timpul campaniei publicistice din preajma congresului PMR, din 1955, este citată ca "scriitor progresist", exemplificînd această apreciere cu piesa ei de teatru "Familia Kovacs"," se afirmă într-un articol difuzat de Europa liberă. "Pe fundalul înăspririi atmosferei și a sugrumării speranțelor bazate pe condamnarea
Ana Novac () [Corola-website/Science/319050_a_320379]
-
a pensionat pentru limită de vârstă. Și-a continuat activitatea științifică și didactică în calitate de profesor consultant și conducător de doctorate. Concomitent cu activitatea didactică, dar și în perioada anterioară, Vasile Harea a desfășurat o vastă și variată muncă științifică și publicistică. Încă din ultimul an de seminar (1916) devine colaborator, iar apoi redactor al ziarului "Cuvîntul moldovenesc", la conducerea căruia se afla Pantelimon Halippa. Între anii 1917-1918 devine unul dintre cei mai combativi ziariști ai presei românești din Chișinău. Atât la
Vasile Harea () [Corola-website/Science/319143_a_320472]
-
06.2007 și 31.12.2008, Consilier la Parlamentul României pe Probleme de Amenințări Necomvenționale și Asimetrice. Este specialist recunoscut internațional în domeniul Războiului Geoclimetic-Geofizic și al Războiului Psihotronic. Activitate ca realizator de emisiuni radio și de televiziune și activitate publicistică (articole, cărți, eseuri în domeniul tehnico-științific și militar). Peste 1500 articole publicate între 1990-2014 în peste 50 publicații. Între anii 2000-2014 a participat la congrese, simpozioane și reuniuni științifice în peste 60 de țări de pe patru continente. A trecut Cercul
Emil Străinu () [Corola-website/Science/319183_a_320512]
-
Cultural, în cadrul rubricii "ZĂRI ȘI ETAPE. Orizonturi ale clasicismului/ realismului românesc". Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1990), al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (din 2006) și al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (din 2008). Poezie: Roman: Critică literară, eseu, publicistică: Ediții: Cornel Regman, "Viața românească", nr. 2, februarie, 1977, p. 42; Laurențiu Ulici, "România literară", nr. 12, 24 martie, 1977, p. 11; Alex Ștefănescu, "Scânteia tineretului", nr. 8677, 15 aprilie 1977; Fănuș Băileșteanu, "România literară", nr. 1, 3 ianuarie 1980
Tudor Cristea () [Corola-website/Science/319353_a_320682]
-
plasticii, atât de fină și acută, talentul lui înnăscut, modelat, împuternicit de muncă și concentrare, un fel de devinație firească și suprafirească, au umplut această lacună care pentru un altul ar fi putut fi dezastruoasă"”. Pictorul Baltazar a început activitatea publicistică în domeniul istoriei artei în anul 1904, când a publicat în "Voința Națională" mai multe cronici despre expozițiile acelor timpuri. În domeniul picturii el a expus în mod constant an de an în cadrul expozițiilor pe care "Tinerimea artistică" le-a
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
bogat ilustrat, urma să fie publicat în trei părți în "Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice". A publicat prima parte, partea a doua și a treia însă au rămas în manuscris, din cauza decesului prematur din data de 26 septembrie 1909. În activitatea publicistică pe care a practicat-o, Apcar Baltazar a fost preocupat într-un mod deosebit de problemele de restaurare ale monumentelor istorice. El s-a poziționat împotriva înlocuirii frescelor tradiționale bisericești cu imaginile fasonate după moda cea nouă a sfinților chipeși, care
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
au născut discuții aprinse și controverse în presa acelor vremuri, încă din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea. Au existat până la Baltazar autori care au demonstrat că aveau bun gust și intuiția necesară pentru abordarea unei astfel de activități publicistice, chiar dacă nu aveau o pregătire teoretică adecvată. Se regăsesc în cronicile de artă semnăturile lui Alexandru Vlahuță, Barbu Delavrancea, Léo Bachelin, Virgil Cioflec, Alexandru Bogdan-Pitești, Theodor Cornel, Nicolae Petrașcu și mulți alții. Pe de altă parte, cel mai adesea, cronicile
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
durerile, Doamne!/ numără-mă pe mine!” Premiată la nenumărate concursuri naționale de poezie, Simona Nicoleta Lazăr, poetă originală și puternică, se va impune, suntem siguri, cu acest volum, în generația poetică “nouăzecistă”, o generație luxuriantă și plină de promisiuni." Debutul publicistic: mai 1992, ziarul "Ziua", Bacău. Până în anul 2000, a continuat să activeze, ca jurnalist, la publicațiile "Ultima oră" (Bacău), "Deșteptarea" (Bacău), "Examene" (București). În perioada 1993-2000 a colaborat la revista "Rampa și ecranul" (București). Din 2004 este editor la "Jurnalul
Simona Nicoleta Lazăr () [Corola-website/Science/316520_a_317849]
-
monografic de mare valoare și sinteză referitor la Școala Ardeleană, el a împlinit cu maximă fidelitate o obsesie mai veche privind iluminismul transilvănean. El a fost nu numai un critic și istoric literar, ci a avut și o intensă activitate publicistică, publicând articole de istorie și critică literară în revistele Vatra, Tribuna, Steaua, România Literară, Cronica, Ateneu, Familia, Ramuri, Convorbiri Literare, Orizont s.a. „Festivalul-concurs de poezie și eseu pentru elevi și studenți Serafim Duicu” organizat de Direcția Județeană pentru Cultură, Culte
Serafim Duicu () [Corola-website/Science/316736_a_318065]