8,522 matches
-
Am plăcerea ca Dl Cocking și Dra Farley să tipărească acest Testament al meu în prima duminică după moartea mea. T. C. (apud Wilson 1869: 243) Că Chatterton a intenționat să se sinucidă este destul de probabil, de vreme ce există și o relatare privind o scrisoare pe care băiatul, se pare fără să vrea, i-a trimis-o lui Michael Clayfield, un rachier, care imediat l-a informat pe avocatul John Lambert, angajatorul lui Chatterton, astfel încît prietenii lui Chatterton, aflînd, au avut
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
nebunie, publicată în 1780, este un "senzațional docu-roman" ce conține o mare cantitate de informații despre ultimele zile din viața lui Chatterton; Croft a procedat ca un reporter modern, precum și ca un procuror, strîngînd laolaltă numeroase scrisori, extrase din operă, relatări, recenzii, etc., pentru a contura povestea vieții lui Chatterton; cf. Russell 1908: 231; Fairer 1999: 229; majoritatea biografilor lui Chatterton fac apel în principal la acest document pentru date privind ultimele luni din viața poetului]. În iulie s-a mutat
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
predispoziție. Chiar și în scrisoarea către Catcott pe care am citat-o remarcăm urme ale faptului că exista o surescitare a creierului, însoțită de acel spirit morbid de ură împotriva unor persoane ce rezultă din aceasta. Există de asemenea o relatare privind o scrisoare trimisă de el mamei sale, pe 15 august sau în jurul acestei date, care a fost scrisă cu atît de multă apăsare, încît i-a pricinuit extrem de mare neliniște. Această scrisoare - ultima pe care a primit-o de la
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
că din păcate probabil s-a sinucis în cele din urmă nu constituie o dovadă că era nebun sau sănătos. Dar dacă în cazul lui Byron motivul pentru care nu s-a sinucis pare trivial (și poate și neadevărat), există relatări incredibile despre cauze cu mult mai triviale ce ar fi stat la baza unor sinucideri care au avut loc în realitate: un englez bine educat în anii 1880 a lăsat o notă privind motivul sinuciderii sale, și anume "obosise să
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
se aude și orice om e actor, mulți avînd o dorință fierbinte de a atrage atenția, de a crea senzație și de a cîștiga notorietate, chiar și prin moarte, dacă nu poate fi cîștigată altfel. (Mathews 1891: 477-478) O altă relatare, de către soția unui bărbier, vecină a Dnei Angell, ne arată condiția deplorabilă a lui Chatterton exact înainte de a se sinucide; Dna Angell ar fi afirmat următoarele: [P]e 24 august, pentru că știa că nu mîncase nimic de două sau trei
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
lui din pod de pe Strada Brooke nr. 39 (sau nr. 4), Holborn, Londra, avînd la el arsenic (pe care probabil îl obținuse de la un farmacist numit Cross, pretinzînd că era pentru a omorî șobolanii din camera lui, sau - potrivit altei relatări - "pentru un experiment"; cf. Watson's Art Journal, 1868: 269) ori opium; dimineața următoare poetul a fost găsit zăcînd fără viață, cu corpul deformat ca după un atac convulsiv (Wilson 1869: 303; Russell 1908: 222). [...] Dna Angell l-a auzit
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
sinucidă spînzurîndu-se de țevile instalației termice și lăsînd camera "în dezordine totală, cu lucrurile aruncate care încotro și fărîme de manuscrise rupte împrăștiate peste tot", după ce a scris un poem folosind propiul sînge drept cerneală (Jamison 1999: 76). Există însă relatări ale contemporanilor lui Chatterton potrivit cărora poetul de fapt a murit de foame (Ingram 1916: 148). Richmond arată în acest sens cele ce urmează: În august 1770 sfîrșitul se apropia. Pentru o săptămînă întreagă a subzistat cu o singură franzelă
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
ochii lui Milles și Bryant, un talmeș-balmeș de cuvinte vechi din toate perioadele și dialectele astfel însăilate încît să aibă (în general) un sens excelent, era un produs neîndoielnic al secolului al XV-lea. (Skeat 1883: IX-X) Se știe din relatări confirmate că Chatterton a împrumutat de la William Barrett Etymologicon linguae Anglicanae de Stephen Skinner (H. Brome, R. Clavel & B. Tooke, London, 1671) și Vocabularium anglo-saxonicum (Saxon Vocabulary) de Thomas Benson (S. Smith & B. Walford, Oxford, 1701), dar le-a înapoiat
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
tînărul poet pretinzînd că era vorba de un raport foarte vechi, din anul 1247, găsit de tatăl său în arhiva bisericii St. Mary Redcliffe; titlul complet era următorul: Fryars first passing over the Old Bridge taken from an ancient manuscript [Relatare despre trecerea călugărilor pentru prima oară peste Vechiul Pod, luată dintr-un manuscris străvechi]. Chatterton și-a dat seama că lucrarea putea fi de interes pentru că în acest an era inaugurat un nou pod la Bristol. George Catcott, tinichigiu cu
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
este vorba de un suicid, sau tînărul poet încercase să se trateze pentru o boală incurabilă. Urme de arsenic au fost găsite pe buzele sale. 1770, august - La o dată pe care nu o cunoaștem cu siguranță, este înmormîntat; după unele relatări, el ar fi fost înhumat de mama sa în secret, noaptea, în Cimitirul Redcliffe de pe Redcliffe Hill; după alte relatări, el ar fi fost înmormîntat într-un cimitir al săracilor din Londra, într-o groapă comună situată în parohia St
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
fost găsite pe buzele sale. 1770, august - La o dată pe care nu o cunoaștem cu siguranță, este înmormîntat; după unele relatări, el ar fi fost înhumat de mama sa în secret, noaptea, în Cimitirul Redcliffe de pe Redcliffe Hill; după alte relatări, el ar fi fost înmormîntat într-un cimitir al săracilor din Londra, într-o groapă comună situată în parohia St. Andrew's, Holborn, care curînd după aceea a devenit piața Faringdon. Bibliografie Ackroyd P (1993) Chatterton. New York: Penguin Books. [London
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
și se poate aborda în cel puțin două modalități diferite: unui participant i se cere un sumar cu privire la discuție și se întreabă dacă este potrivit cursului dezbaterilor sau moderatorul însuși realizează un asemenea rezumat și adresează aceeași întrebare cu privire la fidelitatea relatării. Intervențiile de încheiere permit tuturor să reflecteze asupra dezbaterilor sau să-și revizuiască opinia. Sînt acceptate toate punctele de vedere exprimate, fără s. se emită aprecieri (pozitive sau negative). Realizarea propriu-zisă a interviului cu focus grup Această etapă presupune un
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
în casa domnului Ionescu, despre ineditele discuții despre Victor Ion Popa și îmi arăta cu drag, după 4 decenii, însemnări dintr-un jurnal din acea perioada: un jurnal din care a insistat să îmi arate ce spunea învățătorul Ionescu din relatarea Mariei Mohor. Cu câteva zile înainte de a se sfârși, pe un pat de spital, Victor Ion Popa îi destăinuia ei (Maria Mohor), că, dacă scapă și de data aceasta, mai are de scris trei cărți și anume: „Moartea”, „Doctorii” și
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93474]
-
a văzut-o acolo, încât a recomandat altor persoane să-i sprijine pe copiii din lumea a treia. Adevăratul său mesaj comunicat prin acest metalimbaj era: "Sunt mai bun, mai deștept, mai bogat, mai întreprinzător decât tine". Și-a încheiat relatarea, spunând: Am vorbit prea mult despre mine. Să auzim câte ceva și despre dumneavoastră. Ce părere aveți despre noul meu Mercedes?") TREZIREA INTERESULUI ȘI PERSUASIUNEA Formulele de trezire a interesului sunt folosite pentru a menține în stare de desfășurare o conversație
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
Aga Bălăceanu, Cântecul lui Păun haiducul, Cântecul lui Săcală. Fără să îl menționeze în calitate de principal coautor, Gr. G. Tocilescu se rezumă să facă o „specială mențiune”, în care îi laudă „zelul și aptitudinea desfășurate în culegerea și rânduirea materialelor”. Prețioase relatări despre anchete și despre relațiile dintre ei dă Ț. în scrisorile adresate lui Artur Gorovei. SCRIERI: Din trecutul nostru, Focșani, 1903; Din trecutul nostru. Stejarul de la Carpat, Focșani, 1904; La clacă, Craiova, 1914; Din iesle pe cruce, Craiova, [1916]. Culegeri
ŢAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290060_a_291389]
-
fiind considerată expresia integrală și cea mai valoroasă a poporanismului literar. Distincții subtile operează și comentariile referitoare la scriitori din epoci diferite, ca Oscar Wilde, Henrik Ibsen și Lev Tolstoi. Ideile poporaniste sunt vehiculate și în Patru zile în Ardeal, relatare a unei scurte călătorii întreprinse în mai 1906, text ce relevă și un cert dar de povestitor, umor, spirit de observație, capacitate de portretizare în câteva tușe sigure. De altminteri, publicistul S. arătase de la început calități de scriitor. În „foiletonul
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
arătase de la început calități de scriitor. În „foiletonul social” din 1893, patetica expunere a crezului democratic și naționalist e așezată în rama, literară, a unei scrisori de sinucigaș, în care informațiile autoreferențiale incomplete, generând o aură de mister, alternează cu relatarea unor întâmplări cu personaje apăsat antitetice: meschini, duplicitari studenți, intelectuali și politicieni români, pe de o parte, generoși poporaniști englezi și ruși, pe de alta. Inserții confesive și scrutări meticuloase ale propriei interiorități apar și în pledoariile pro domo ale
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
Pablo Picasso, Georges Ribemont-Dessaignes - se dezvoltă în două direcții opuse, menite să ducă fie la transformarea interioară a oamenilor, fie la schimbarea ordinii sociale. Pe de o parte, ei examinează fenomene psihice paranormale și necontrolabile, manifestări patologice, practică hipnoza, înregistrează relatări de vise, instituie ca mod de producere a unor „texte suprarealiste” dicteul automat. Pe de alta, se dedau la felurite provocări cu sens politic, stârnesc scandaluri în locuri publice, atacă în presă, cu o violență fără precedent, personalități ale culturii
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
racolat ca informator, ori reporterul Iulia Fitcal sau Terțul - profesionist al Securității, care face, la ordin, înregistrări în apartamentul tovarășului, dar și în restul imobilului, în fine - camera de luat vederi a naratorului-regizor. Prin stratul gros de contrafaceri dat de relatările încrucișate, realitatea se mumifică, autenticitatea se ofilește și moare. Scrierea pare populată de fantoșe, confirmând avertismentul gogolian ce îi servește autorului drept moto. Ora oficială de iarnă (1995), cuprinzând însemnări fragmentare din anii ’80, un fel de jurnal despre „literatura
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
din pricina obsesiei autenticității, care îl face pe autor să amalgameze inabil mai multe modalități de reconstituire a vieții protagonistului: depozițiile a două personaje-martor, fragmente de memorii, jurnal, scrisori etc. Deseori prozatorul provoacă cititorului dificultăți de înțelegere prin schimbarea perspectivei de relatare a evenimentelor, sugerând, de pildă, că biografia ar fi fost redactată la oarecare răstimp de la moartea personajului, ceea ce permite și reproducerea unor convorbiri din virtualul an 2025. Capitolul cel mai interesant înfățișează „operele minore” ale „salvatorului”, schițe asemănătoare acelora care
TATULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
adesea polemică și nu rareori incendiară. Același stil îl folosește în memorialistică - Amintiri din gulag (1992), reluate în Drumul Golgotei (1995) -, unde își reconstituie întreaga viață, până la călătoriile în Statele Unite și Israel. În pofida aglomerării de amănunte faptice, accentul cade pe relatarea uneori brutală despre lagărele morții, fiind o mărturie grăitoare a trecerii omului prin lume, în confruntarea cu vicisitudinile soartei într-un veac însângerat. Altă carte, Au murit cu gândul și dorul de Basarabia (1997), reunește articole publicate între 1918 și
ŢEPORDEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290152_a_291481]
-
din Cornul Abundenței, R, 1982, 9; Vasile Val Telceanu, Între religie și filosofie, „Radix” (Namur), 1992, 23; Diana Tihu, „Nucul dintre două veacuri”, ST, 1993, 11; Mircea Popa, „Chipul din oglindă”, „Adevărul de Cluj”, 1997, 1 999; Adrian Țion, Între relatare și reflexivitate, TR, 1997, 39-40; Dumitru Velea, „Chipul din oglindă”, ST, 1997, 9-10; Petria, Vâlcea, 399-400; Viorica Balaj, „Chipul din oglindă”, CNT, 1998, 5; Dumitru Velea, „Confesiunile unui navigator de uscat”, „Știrea”, 1998, 25-26 aprilie; Poantă, Dicț. poeți, 203; Constantin
ŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
evidentă în primul rând prin eliminarea stângăciilor de compoziție și stil reportericesc. Renunțând și la formula strictă a romanului tradițional, Ț. recurge la forme moderne de scriitură, între care pulverizarea epicului și colajul de documente sau alternarea persoanei naratorului în relatarea faptelor. Prin calitatea de personaj-martor, dezvăluită în momentele-cheie ale acțiunii, al cărei curs, văzut ca un dat istoric, nu poate fi schimbat, autorul are posibilitatea să dea o interpretare, parțial validă, din perspectiva contemporaneității. O ruptură mai radicală, vizibilă în
ŢIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290168_a_291497]
-
redacția ziarului „Ardealul” ori reconstituie, în pagini de proză memorabilă, presărată cu reflecții, iar uneori marcate de bonomie și umor în schițarea unor personaje, lumea pestriță și dezorientată a perioadei de după armistițiu. Numeroase sunt „însemnările periodice”, unele fiind notații cotidiene, relatări despre fapte culturale, simpozioane, conferințe, sesiuni sau comemorări, altele gânduri despre viață (despre plictis, relativism, certitudini, dumnezeire, fatum, absurd, moarte etc.), „melancolii solitare”, cum le numește în volumul Călătorii interioare (1998). Câteva evocări, precum Un personaj rabelaisian în redacția „Ardealului
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
Buddha, întrucât învățătura sa nu are o dominantă metafizică, speculativă, ci una morală, vizând în mod concret posibilitatea ieșirii din lanțul samsaric și dobândirea eliberării de suferință. Se poate afirma că o dată cu Buddha, India intră în istorie, căci în orice relatare istorică abia când ajungi în timpul lui Buddha detaliile devin suficient de clare pentru a putea scrie cu certitudine despre un anumit rege sau Stat, despre anumite acorduri economice, despre anumiți propovăduitori ai unei religii și despre doctrinele lor. Prin apariția
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]