7,814 matches
-
burlăcie. Între timp fetele dădeau semne de nerăbdare, doreau să se retragă. Gicu, prinzând din zbor intenția lor, hotărî să intervină: "Mie și prietenului meu ne-ar face mare plăcere să ne cunoaștem mai bine..." etc. Au urmat recomandările de rigoare. Ea avea un nume simplu și ușor de reținut, Marcela Marcu, actuala soție a lui Gicu, Batin Marcela, mama unui băiețel de doi ani și jumătate, pe care însă prietenul lui nu-l cunoștea decât din scrisori. Recent a primit
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și Matei, bărbatul acestei femei, înainte de a părăsi această lume a trecut printr-un iad asemănător și tocmai de aceea nu mai dorea să comunice cu nimeni și nici să povestească nimănui nimic. Cui ar fi folosit? Cu regretele de rigoare, trebuia să recunoască că marele geniu al Renașterii Dante Aligeri a zugrăvit cu un asemenea talent și măiestrie Infernul tocmai pentru că nu a fost în el. Dacă ar fi fost în Infern, ar fi tăcut mâlc, însă omenirea ar fi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dar care numere, deși îi stăteau undeva sub tâmple, foarte aproape de suprafață, la trezirea definitivă din somn nu și le mai amintea oricât și-ar fi scormonit memoria; pentru ca, exact în momentul extragerii, să-și dea seama, cu regretele de rigoare, că acestea au fost numerele văzute în vis. Acum îl avea în față pe același om, îmbrăcat ca de obicei în costumul său obișnuit, nu prea nou, cu vestă și pălărie, pe care l-a cunoscut exact în aceleași împrejurări
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mare; aproximativ trei kilometri, numai că, spatele frontului, adică bucătăria, se afla dincolo de un râu destul de arătos, un afluent al Jiului care, datorită dezghețului, își ieșise din matcă și curgea la vale vesel, zglobiu și bucuros că a scăpat de rigorile iernii. Cât cuprindeau cu privirea, nici în amonte nici în aval, nu exista nici o trecere peste râu, nici bac, nici pod. Ținând seama de lățimea albiei, de podeț nici nu putea fi vorba. Și totuși, cineva l-a traversat, a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Cu Andrei Bratu? Nu. Cu Mișu Borza? Exact. Cu lacrimi în ochi, negru ca pământul la față, într-o dispoziție cât se poate de rea, văzându-mă, și-a luat inima în dinți și m-a abordat cu scuzele de rigoare. Chiar? Mie mi se pare că exagerezi. N-ai văzut cum se poartă cu noi, parcă i-am fi cei mai mari dușmani. Nu demult l-am întâlnit. Când să treacă pe lângă mine a întors privirea în altă direcție. Eu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
între timp, își schimbaseră puțin înfățișarea: erau asfaltate și păreau ceva mai largi. Lipsea totuși ceva, acea inimă fragedă din camera alăturată ce-l intimida plăcut și-l făcea să uite și de lecții și de școală. După salutările de rigoare, soția lui Bidaru nu se putu abține și exclamă: Ce minunată grădină ai, un adevărat colț de rai! Apoi, după ce urcase cele patru-cinci trepte și se oprise chiar pe cerdac, în pragul ușii, neștiind cine se află dincolo, întrebă în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nimic în ochii lui, căci sentimentul de dragoste este universal, nu-i așa? Amor omnibus idem1, ar fi spus Vergiliu. Însă asta-i ceea ce nu înțelege deloc lumea, lume care îmbracă totul într-o platoșă de tipare rigide și de rigori anevoioase! În aceste rigori și tipare, la început, s-a aruncat și Silvestru, exact ca într-o piscină, cu capul înainte și cu ochii închiși, căci trupul său știa ce își dorește cu ardoare, însă mintea îi respingea justificările. Se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
căci sentimentul de dragoste este universal, nu-i așa? Amor omnibus idem1, ar fi spus Vergiliu. Însă asta-i ceea ce nu înțelege deloc lumea, lume care îmbracă totul într-o platoșă de tipare rigide și de rigori anevoioase! În aceste rigori și tipare, la început, s-a aruncat și Silvestru, exact ca într-o piscină, cu capul înainte și cu ochii închiși, căci trupul său știa ce își dorește cu ardoare, însă mintea îi respingea justificările. Se simțea când rușinat și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
convingătoare piesa pe care o veți juca peste câteva săptămâni? Desigur, nu. Și totuși, eu ce trebuie să fac? - mârâi. Să ai grijă ca Henri să pregătească bine Ursul. Să-l dreseze în așa fel, ca să poată depăși chiar și rigorile scenei. De altfel, cei din cuplul Bethlen nu se așteaptă ca Ursul, venit din spate, pe parcursul vânătorii, să-i scalpeze fără veste și să-i ajute să treacă urgent, până să reacționeze vânătorii ceilalți, în lumea umbrelor. Căutați pe cineva
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mă ieie pe mine, intelectual de bine de rău, peste picior și să mă privească ca pe-un gunoi? Greșiți, tovarășe Sima - adaugă Gerard. Eu văd că chefuiți aici, bine mersi-schimbă vorba Sima râzând din nou, sardonic-cu alcoolul de rigoare, deși știți foarte bine că e interzis prin lege consumul de alcool în unitățile socialiste. Ce mai! Aici e ca într-o bodegă... Se lasă cu amenzi drastic, să știți. Dar hai să n-o mai lungim atâta, că avem
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
doar de aceea este soție de preot. I-am spus confidentei mele Nineta pentru că eu nu mă lăudam oricui; eram foarte modest că m-a apreciat mult domnul acela căruia doamna îi spunea tovarăș, iar Nineta, tot după lămuririle de rigoare, a conchis că îi pare bine că nu se înșelase în privința mea, că un spirit chiar așa spusese, spirit că un spirit atât de inteligent și talentat ca mine rar se ivește pe lume nu numai în acest cartier deosebit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Afrodita îl aștepta cu nerăbdare, aceasta l-a primit cu brațele larg deschise, pe trup cu un superb capot, lăsat liber, de sus și până jos, fâlfâindu-și marginea, ca niște aripi de pasăre măiastră. După sărutările și îmbrățișările de rigoare, s-au afundat în locuință. E gata de inaugurare, a întrebat el. Penru noi, da, e gata de inaugurare. Mergi în baia de dincolo, l-a îndrumat ea, și fă-te și tu ca mine. Da. Merg. A mers. și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și eu de valorosul proverb din titlu. La braț cu...viitorul! Către amiaza zilei de vineri a fiecărei săptămâni orașul se golea de locatari. Cu mic, cu mare care perpedes, care cu autoturismele, motocicletele, motoretele, bicicletele, plus cu merindea de rigoare în sacul de drum, turiștii împungeau lumea, către locurile pe care le considerau mai adecvate, în consens cu pretențiile lor. Numai Melodia, cu accentul pe litera o, nu se depărta de locul de baștină. Dim potrivă. Urcată la volanul micului
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
urmau să ajungă în Bulgaria, la o unitate care se ocupa cu revizia și repararea unor asemenea piese de uz nuclear. Transportul se făcea în totale condiții de legalitate, cu toate documentele cerute de lege, și cu toate aprobările de rigoare la dosar. Cine putuse să le sustragă? În ce scop? și cum putuseră, oare, răufăcătorii, să depisteze garnitura, cum putuseră pune mâna pe orarul ei de mers? Multe alte întrebări puteau să fie puse. Stația de graniță, cu Bulgaria, era
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Stevens, un bărbat înalt și elegant, cu accent bostonian, și Santiago Gubern, un tip șters și încruntat, care nu-și lua ochii de la desenele ce acopereau trupul lui José Correcaminos. Se instalară în jurul mesei înguste și grosolane. După saluturile de rigoare, Mr. Stevens trecu direct la subiect. — Bine, începu el. Sierralta tocmai mi-a prezentat noua situație. Poate că dumneavoastră nu mă credeți, dar adevărul e că n-am avut niciodată știre despre existența acelei avionete. — E greu de admis ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care se strecura ca un ombilic în burta enormă a codrului. Deodată drumul sfîrșește într-o imensă cavitate. Cu ani în urmă se scotea nisip de acolo. Ai impresia că ești într-o aulă universitară, doar că lipsesc tablourile de rigoare. În loc de tablouri, în pereții drepți și acoperiți parțial de ierburi, erau găuri mari, probabil escavate de bursuci, vulpi sau iepuri. În centrul aulei erau 12 butuci, așezați în cerc, pe care stăteau 12 tăblii, recent lucrate din lemn de frasin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
întorc cu pas vioi și îl văd pe Ionel întins pe pămînt, inert. Este mort, cheamă Salvarea. Cei doi tineri încearcă și ei ce pot, fata plînge. Nu-i mort, Doamne, a deschis ochii. Salvarea vine, însoțită de tărăboiul de rigoare și se trag concluzii: Nu-i mort, dar nici mult nu mai are. Dacă veneam ceva mai devreme... Fata începe să plîngă în hohote. Este ruda dumneavoastră? Nu..., treceam pe stradă. Salvarea pleacă și cei doi tineri rămîn în semiîntuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
doamna, continuă să mă apostrofeze, amintindu-mi că am același cod genetic cu fratele său și că se cam apropie funia de par. O las să-și verse năduful și încep să fac socoteli. Dacă aprobam schimbul, riscînd cătușele de rigoare, cei 400 m² se transferau la stradă asfaltată, cu apă, canalizare și gaz. Stai, Costică, îmi atrag atenția. Pe atunci chestiile astea cu gazul și apa nu erau și prețul era de 2 $/m². Deci, dacă nu l-ai "servit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
scufundă și el în tăcere și trece în revistă momentele în care a fost dat naibii. Era să leșine. Nici să respire nu mai putea. Cred că am cîștigat-o pe vecie. Cei doi prieteni s-au despărțit cu tabieturile de rigoare și fiecare era convins de necesitatea unei decizii imediate. Trebuie să mă însor, gîndea Rodion. Este infinit mai bun Radu, profesorul de engleză. Trecuse o săptămînă și Rodion nu obținuse o nouă întîlnire. Cumpărase inelele de lgodnă și credea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pentru a fi fericiți. Absolvise dreptul, ajunsese directorul unei secții importante la telefoane, scotea și o revistă, scria el Însuși versuri. Într-o zi s-a primit un denunț. După opt luni de detenție a fost eliberat cu scuzele de rigoare: Ne pare rău, dar ați fost victima unei erori judiciare. CÎnd m-am mai obișnuit cu Întunericul din cameră, am observat că era nebărbierit de multă vreme, avea buzele crăpate și Îngălbenite de tutunul ordinar al țigărilor naționale, Își ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am trecut prin viață fără să cunosc lumea? Cum de nu am trăit niciodată ca lumea? Merită oare să regret acest lucru? Îmi vine brusc În minte povestea rățuștii urîte. Simt ciocul de lemn al mamei uriașe, nesimțitoare, teribilă În rigoarea rotirilor ei concentrice, izbindu-mă la intervale egale cu o precizie de metronom În moalele capului. Dar, de undeva dintre trestii, cele treizeci de foueteuri ale Odettei-Odylle, tutu-urile ei În alb-negru, clișeul unei realități infinit mai vii, dacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bărbat Înalt și spătos, cu părul negru - Îi atrase numaidecît atenția lui Rowe, fără să-și dea seama de ce; curînd Însă, Înțelese că omul se deosebea de ceilalți tocmai prin Înfățișarea lui normală. Doamna Bellairs Începu să facă prezentările de rigoare: — Domnule Cost, ți-l prezint pe domnul... — Domnul Rowe, se pregăti să precizeze Hilfe. Prezentările continuară, cu o politețe afectată. Rowe se Întreba ce căuta domnul Cost aici, lîngă doctorul Forester, cu fața lui distinsă și buzele-i subțiri; lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
domeniul fizicii. Heisenberg, Pauli, Born și-au făcut ucenicia aici. Ceva mai În vârstă decât ei, Bohr era capabil să petreacă ore Întregi pentru a discuta În amănunt ipotezele lor, cu un amestec unic de perspicacitate filozofică, de bonomie și rigoare. Riguros, ba chiar maniac, nu tolera nicio improvizație În interpretarea experiențelor; În același timp, nicio idee nouă nu i se părea aprioric absurdă, niciun concept clasic intangibil. Îi plăcea să-și invite studenții În casa lui de la țară, la Tisvilde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
manifesta față de această chestiune era deja, În sine, un simptom alarmant. Tradiționala luciditate a depresivilor, descrisă adesea ca un dezinteres total față de preocupările omenești, se manifestă În primul rând printr-o lipsă de interes față de chestiunile efectiv neinteresante. Astfel, la rigoare, se poate imagina un depresiv Îndrăgostit, Însă un depresiv patriot pare pur și simplu de neconceput. Întors acasă, Își dădu seama că credința, bază naturală a democrației, a unei determinări libere și deliberate a acțiunii umane, și mai ales a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
A putut fi interpretată ca o reacție Împotriva dinamicii continuului, ca o tentativă - cu ciudate ecouri platoniciene - de redefinire a unei algebre a formelor. Deși au recunoscut că ipotezele propuse prezintă interes, matematicienii profesioniști au demonstrat cu ușurință lipsa de rigoare a celor propuse, caracterul oarecum anacronic al abordării. Într-adevăr - admite Hubczejak -, la vremea aceea Djerzinski nu avea acces la cele mai recente publicații matematice și avem chiar impresia că nici nu-l mai interesau prea mult. În fapt, activitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]