8,560 matches
-
Lucian Blaga sau Eul între două epoci, Identitatea și identificarea în orizontul culturii, Miorița - fatalism românesc?, Resortul tematic. Floria Bratu inventariază câteva ipostaze ale lecturii operei lui Proust, iar Gh. Vlăduțescu își intitulează un prim articol al anului 1993 Marea ruptură (Filosofia în zorii creștinismului), pentru ca mai apoi să analizeze Filosofia augustiniană a spiritului. Aceeași rubrică va acorda un spațiu larg tricentenarului nașterii lui Voltaire. Rubricile „Critică și bibliografie” și „Cărți și idei” își rezervă spațiul cronicilor și recenziilor. Semnează George
FORUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287072_a_288401]
-
et al., 2009741; Mach et al., 1998742; Basu și Penugonda, 2009743; Lusis, 2000744). Procesul angiogenic s-a dovedit a fi crescut în ateroscleroză iar dezvoltarea de noi vase de la vasa vasorum este corelată cu severitatea plăcilor aterosclerotice și, eventual, cu ruptura plăcii (Lindner, 2009745; Slevin et al., 2006746; Doyle si Caplice, 2007747; Herrmann et al., 2006748; Fishbein, 2010749). 734 Criqui, M.H., Golomb, B.A., 1998. Epidemiologic aspects of lipid abnormalities. The American Journal of Medicine 105, 48S-57S. 735 Gotto, A.M., 1998
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
cu prezentul, spațiul imaginar cu cel real. Confuzia este transpusă alegoric în încheierea, de-a dreptul expresionistă, a nuvelei: personajul sapă o groapă care să îl ferească de inamic, act elementar și, prin aceasta, pur simbolic. Semnul echinoxului reprezintă o ruptură față de proza anterioară, prin folosirea persoanei întâi și prin alegerea unui final care pune totul sub semnul incertitudinii. Cu poeziile din Mai jos cu o noapte, G. va contura un eu liric neadaptat la real, care încearcă să se refugieze
GADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287123_a_288452]
-
literaturii devine un adevărat ritual, și negația în general aproape o convenție. Adept al antiestetizării, d. denunță în primul rând orice formă de artificialitate și falsitate. De unde epurarea poeziei de efectele literare căutate, de formalismul excesiv care a impus o ruptură iremediabilă între semnificant și semnificat, cu rezultatul că ceea ce la început se anunța drept un divorț scandalos, dar revoluționar, a intrat în sfera locului comun. Prin subversiunea creației „intenționale” de tip romantic și a conceptelor asociate de invenție și imaginație
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
2. Democrație și capitalism Mutarea accentului de pe activitatea guvernamentală pe cea de guvernanță poate fi privită drept o schimbare de paradigmă 1 cu privire la organizarea politică a societății contemporane. Totuși, până la a ajunge În poziția de a puncta o astfel de ruptură netă Între cele două modalități de furnizare a politicilor publice, ne este utilă o privire de ansamblu a cadrului comun În care se desfășoară cele două tipuri de activități. Conceptele definitorii pentru societatea occidentală contemporană sunt capitalismul și democrația. Fiecare
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
literatură, nu urmărește o anumită dinamică cvasi-psihică a unei entități ontologice. Pentru a vorbi despre așa ceva trebuie să fii În primul rînd istoric, nu lingvist. Să fii un arhivist. Apoi, trebuie să fii epistemolog, unul pentru care cunoașterea este rezultatul rupturilor. Cineva care caută rădăcinile tuturor invarianților, deci exteriorul oricărei idei care Însoțește istoria fără să intre În ea. Poți, adică, să vorbești despre literatura modernă ca despre o „invenție” a secolului al XVIII-lea și, abia apoi, poți susține că
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este vorba tocmai despre discursul francez despre modernitate. Literatura, ca unul dintre elementele ei, nu e, În această carte altfel foarte frumoasă, abisală, nevrotică, dominată de demonul teoriei și stăpînită de mania paradoxului, aflată mai presus de orice sub imperiul Rupturii, decît o idee despre literatură, ea Însăși formulată În urma unei priviri „absolutizante”. Cred că ar trebui să nu absolutizăm noi, cei care nu scriem, cel puțin acum, poezie sau proză, o noțiune a cărei realitate nu poate fi acoperită doar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și unde, și cine. Referitor la La Parole muette, e obligatotiu să repetăm că este o carte scrisă În epoca numită de Richard Millet - dar mai ales de Antoine Compagnon - a „post-literaturii”, de un gînditor francez de stînga, pentru care ruptura este o experiență, o fantasmă, nu o informație. Literatura franceză contemporană tinde - dacă nu e mai corect să spun tindea - să i se conformeze, prin cele două mari paradigme de stil pe care le putem detecta studiindu-i producțiile: minimalismul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fiecare dintre noi.” Mi se par esențiale aceste cuvinte ale lui Claude Royet-Journoud, pentru descrierea și Înțelegerea literaturii pure de astăzi. Limbajul, o dată ce și-a afirmat realitatea independentă de cea materială sau psihică - referențială - se prezintă din capul locului În ruptură față de aceasta din urmă. Prin urmare, nu-i mai este necesară metafora pentru a valida ruptura și poate nu-i era niciodată dacă n-ar i existat voga scientismului căreia să i se opună. De vreme ce literatura are corp - și deci
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Înțelegerea literaturii pure de astăzi. Limbajul, o dată ce și-a afirmat realitatea independentă de cea materială sau psihică - referențială - se prezintă din capul locului În ruptură față de aceasta din urmă. Prin urmare, nu-i mai este necesară metafora pentru a valida ruptura și poate nu-i era niciodată dacă n-ar i existat voga scientismului căreia să i se opună. De vreme ce literatura are corp - și deci nu poate fi confundată cu cea științifică, descriptivă și extratelică - nu conotația, metafora sînt chemate să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de credință religioasă. Schopenhauer sau Spengler, Valéry sau Fukuyama, șaman sau guru, Houellebecq rămîne, și după acest roman masiv, un scriitor mondial, așa cum nouă ne lipsește. Primul lucru de remarcat În cazul literaturii houellebecquiene, niciodată Îndeajuns de mult repetat, este ruptura instituită În raport cu ideea recentă de literatură, ca practică scripturală conștientă de propriile convenții și deci autosubversivă. Din perspectiva teoriei literaturii o disciplină foarte nouă și totuși muribundă astăzi Michel Houellebecq nu este un scriitor postmodern, nu este un scriitor cultiva
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se autojustifică pe măsură ce ajunge să echivaleze cu o nesfîrșită supapă, să se instituie ca un cîmp al libertății și ca un recipient de violență imposibil de exercitat În real. Mai există o diferență majoră Între proza realistă clasică și autoficțiune (ruptură a cărei soluție de continuitate a reprezentat-o tocmai avangarda suprarealistă și textualistă, de la Începutul și, respectiv, mijlocul secolului trecut): prima exprimă conflicte, a doua o insuficiență, conform modelelor antropologice propuse de sociologul Alain Ehrenberg: "Raporturile Între public și privat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de greutate al dependenței față de ei din realitate În ficțiune: la Lydie Salvayre (În Compania spectrelor) bărbații sunt demonizați, iar la Amélie Nothomb personajul-narator din romanul Attentat este un Quasimodo modern. Excelent dotată tehnic, scriitura Lydiei Salvayre este una a rupturilor, a paradoxalului, a dionisiacului dar și, mărturie a energiei dezvoltate, minată de patetism. Un amestec de ironie și voracitate - un hybris dezvoltat În discursuri lungi, suspendate din ce În ce mai Înalt deasupra realității, care traduc atât o desprindere a personajelor cât și mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cel venit din partea „conservatorilor” -, susținător al Comitetului scriitori-studenți În 1968, nesiguranță care l-a făcut să debuteze destul de tîrziu, la 34 de ani, după ce se apucase de scris cartea de debut la 24 (Thomas l’obscur). Mi se pare semnificativă ruptura dintre opera lui Blanchot și activitatea lui de intelectual: aici influența lui Mallarmé a fost imediat primită ca o justificare. Blanchot practică o scriitură a agoniei iar acțiunea politică cere o energie impetuoasă a eului și o mare siguranță a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este trasat și În Le Port intérieur (Portul interior, 1995), acela al lui Breughel, un luptător de gherilă ajuns de brațele lungi ale “partidului”, pentru a fi omis Întregul adevăr În cazul fostei sale amnte - dispărute - Gloria Vancouver. și aici rupturile de perspectivă narativă abundă, nimeni neputîndu-și asuma reasamblarea unui puzzle stricat, nici Kotter, superiorul lui Breughel, cel care-l interoghează, nici cititorul, nevoit să-și facă drum printr-o inextricabilă țesătură de flash-back-uri Întrerupte, enunțuri laconice și echivoce, puncte de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cer, un “fiu” În vârstă de șaptezeci de ani. Alături de profunda ancorare În istorie, proza lui Rouaud -și nu numai a sa, alți scriitori francezi contemporani pot fi citați alături de el - posedă o remarcabilă amplitudine scrpturală: fraze lungi, artificii tehnice, rupturi de ritm, enumerări, ton familiar, direct, Într-un cuvânt, viruozitate stilistică desăvârșită. și totuși, tocmai aceastei importanțe cardinale acordată stilului personal, efortului de a realiza cât mai multe “numere personale” care uneori confiscă narațiunea i se datorează impresia de narcisism
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
obiect al tradiției. Pentru că, de la Începuturile ei moderne, din secolul al XVIII-lea, literatura reprezintă eșecul, deziluzia, resemnarea, pe de o parte, violența și revolta pe de alta, ea s-a constituit și s-a impus ca un discurs al rupturii. O tradiție a rupturii se poate imagina, dar prețul ei este imposibil: asimilarea rupturii de către continuitate. Un discurs nu poate fi revoluționar decît În momentul apariției. Orizontul În care se Înscrie deci literatura modernilor este dispariția. Nu dăinuirea. Ceea ce dăinuie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de la Începuturile ei moderne, din secolul al XVIII-lea, literatura reprezintă eșecul, deziluzia, resemnarea, pe de o parte, violența și revolta pe de alta, ea s-a constituit și s-a impus ca un discurs al rupturii. O tradiție a rupturii se poate imagina, dar prețul ei este imposibil: asimilarea rupturii de către continuitate. Un discurs nu poate fi revoluționar decît În momentul apariției. Orizontul În care se Înscrie deci literatura modernilor este dispariția. Nu dăinuirea. Ceea ce dăinuie din ea, odată cu trecerea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
reprezintă eșecul, deziluzia, resemnarea, pe de o parte, violența și revolta pe de alta, ea s-a constituit și s-a impus ca un discurs al rupturii. O tradiție a rupturii se poate imagina, dar prețul ei este imposibil: asimilarea rupturii de către continuitate. Un discurs nu poate fi revoluționar decît În momentul apariției. Orizontul În care se Înscrie deci literatura modernilor este dispariția. Nu dăinuirea. Ceea ce dăinuie din ea, odată cu trecerea timpului, sînt dovezile ei de iconoclasm, vii În diferite momente
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ușor detașat eșecul unor legături stabile, capabile să le ofere siguranța și afecțiunea de care sunt constant dependente, iar pe de altă parte, retrăiesc cu o anumită voluptate experiențele care le-au marcat evoluția, concepând orice desprindere ca pe o ruptură inacceptabilă. Narațiunea este un flux discontinuu de amintiri, uneori plăcute, alteori bulversante, întrepătrunse de fluxul realității cotidiene, asumată tot din perspectiva rememorării evenimentelor anterioare. Pentru Maria Condur, protagonista romanului Goana după vânt (1974), trecutul constituie reperul întregii existențe, influențând decisiv
CRISTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286506_a_287835]
-
dur al lui „Mihai Vodă sin Pătrașco Vodă” a stârnit în sud-estul Europei un neliniștitor ecou. În timpul lui, istoriografia are menirea de a-i face cunoscute bătăliile în fața aliaților din Liga Sfântă, de la care solicita, zadarnic, ajutor. Există o vădită ruptură între atitudinea fraților Buzești față de voievodul Mihai la începutul domniei acestuia (când aderarea celor trei boieri la acțiunile acestuia merge până la sacrificiul vieții, așa cum sunt gata să o facă în anul 1598 în lupta din „șesul Diiul” - Vidin) și atitudinea
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
discursul privind legitimitatea încorporării Transilvaniei în statul român - principala preocupare a unei foarte interesante reviste științifice interbelice, Geopolitica și geoistoria -, la mize mai abstracte, cum ar fi problemele regionalismului și ale regionalizării, imaginarea națională a unor mari continuități - dar și rupturi și disjuncții - istorice și spațiale etnoculturale etc. Acest tip de dispute și discuții cultural-politice sunt probabil specifice amestecului și conflictului dintre „sentimente primordiale și politici civice în noile state”, ca să-l parafrazăm pe Clifford Geertz (Geertz, 1975). Întregul discurs se
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
modul în care, în deficit de reprezentare intelectuală, noua putere instaurată după război și-a construit o identitate. Lipsită de tradiție și de o identitate naturală, după ce decretase fără ezitare, în numele schimbării vechii alcătuiri și al unui nou proiect social, ruptura cu vechea identitate, noua putere a constatat că a generat un vid ce nu putea fi umplut ușor. Trebuia inventat un nou proiect ideologic, construit un nou mod de organizare și interacțiune, trebuiau identificate sau construite noi sisteme de referințe
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
în halat și păpuci” (confesiuni-interviu), „Politică în vacanță”, „Svonuri, fapte, răfuieli”, „Omul săptămânii”. Rubrică din urmă conține portretele unor oameni politici, precum Armând Călinescu, O. Goga, Mitiță Constantinescu, dr. N. Lupu, Grigore Iunian. Revista este consacrată cu precădere vieții politice (ruptură Averescu-Goga, disputa Vaida-Maniu etc.), literatura fiind prezenta sporadic prin semnăturile lui I. Minulescu, Victor Eftimiu, Octavian Goga. M.Pp.
INCOTRO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287540_a_288869]
-
referință. Este zona evoluției normale a oricărei activități provocate de ameliorări tehnice progresive și de sporuri de productivitate. Aproape insensibilă, ea nu provoacă bulversări ale pozițiilor concurenților și nu este niciodată rezultatul unei strategii elaborate de vreun rival. c) Zona „rupturilor strategice” corespunde situației În care valoarea ofertei pieței este sensibil superioară ofertei de referință. Aceasta antrenează un preț mai redus. Rupturile strategice sunt rezultatul inovațiilor tehnologice majore introduse de firme În afara domeniului de activitate. Este cazul introducerii electronicii În industria
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]