6,994 matches
-
o relație de dominație, un raport de egalitate, într-un raport de inegalitate. O dată ajuns la putere, Napoleon, și chiar Stalin, nu și-a mai cunoscut prietenii, nu a mai avut decît subordonați sau rivali. Prăpastia imensă pe care-o sapă între el și ceilalți îl ajută să marcheze schimbarea. Altminteri, nu ar mai fi stăpîn pe decizia sa, nici nu ar mai putea comanda după bunul său plac. "M-am trezit obligat într-o bună zi, se confesa Napoleon biografului
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
diversității. A descoperit uniformitatea unei ordini printre fluctuațiile dezordinii. Lumea poartă amprenta stereotipiilor sale și, în consecință, o recunoaște drept o lume a sa. Cînd va înainta în vîrstă, locul le va fi luat de ritualurile societății. Și acestea vor săpa și mai profund în făgașurile obișnuinței, a căror urmă e deja vizibilă. În al doilea rînd, identificarea se dovedește a fi o manevră de simulare. Ea ar avea drept scop înlăturarea unui pericol, a ostilității oamenilor sau a elementelor. Sînt
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
aducă papagalul. Actorul a declarat că nu are cum pasărea decedase. Inspectorii au cerut o dovadă, ceva gen act de deces. Comedianul s-a enervat, pe bună dreptate, și i-a invitat la el acasă să le arate mormîntul. A săpat, a deshumat: dar nu era sigur, au zis "musafirii", că e acel papagal.... Bernd a făcut o criză de nervi și-a început să înjure în limba lui Goethe. Iată o situație fără ieșire. Cînd lucram la Teatrul "Luceafărul", situații
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
se întâmpla, convins că în contradicții ființele omenești află motivele autentice ale existenței și le folosesc ca instrument de cercetare. De ce oare ceilalți călugări din mânăstire se mirau de puterea lui de taur atunci când punea mâna să care lemne, să sape sau să transporte greutăți enorme? Nu-și dădeau seama că era îmboldit de o energie ce se revărsa precum un râu? Chinuit de acele îndoieli, se refugia în munca fizică tocmai pentru a evita să fie prins la mijloc de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se simțea împilat de gânduri, se apropia de maică-sa în orice loc ar fi fost și i se ghemuia la piept ca un câine ciomăgit. Simțea nevoia să-i vorbească și Catarinella îl înțelegea, se oprea din curățenie sau săpat, îi ciufulea părul, iar el surâdea: Dar de ce-am fost plămădiți așa cum suntem? Femeia nu înțelegea prea bine ce vrea să-i spună prin astfel de întrebări, continua să-l mângâie și să surâdă, și-i răspundea ce-i
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
strige: "la moarte cu Regele Spaniei..., să-l taie în bucăți pe Guvernator." Ne aflam în grajdul acela ca să discutăm cu un ghicitor despre cele de sub pământ. Câmpurile sunt însetate. Ghicitul urma să ne arate unde s-ar fi putut săpa ca să găsim apă. E o conspirație să faci planuri de acest fel? Mărturiei lui Pisano i se adăugă imediat cea a lui Giovanbattista Pizzoni: Campanella ne-a făgăduit casele nobililor, caii lor și femeile lor, iar noi, analfabeți, oameni de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
totuși, îl invidia pe Carlo, ar fi vrut să aibă și el ingenuitatea acestuia, felul de a-și povesti halucinațiile cu atâta seninătate și împăcare. Povestea despre șarpe exact cum alții ar fi povestit că au fost la câmp să sape sau să culeagă măsline. M-au mai întrebat dacă îmi fusese frică când am văzut șarpele deschizând gura și arcuindu-se înainte de a dispărea. Și tu ce-ai zis? Am zis că nu mi-a fost frică, cum poți să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de păgâni. Nu am putut să ne dăm seama; cineva însă ne-a dat de înțeles că printre răzvrătiți se găsea un oarecare mobil, un baron, se pare. Ceea ce ni s-a părut deosebit de ciudat ca un om să-și sape singur groapa, căci țăranii ar fi intenționat să se răscoale în contra stăpânilor și să pună mâna și ei pe o sfoară de pământ. Ar fi putut un baron să fie de acord cu o astfel de nelegiuire? Mulțumesc, Generale. Ah
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ale Tradiției, un text care analizează cu o precizie, minuțiozitate și finețe specifice lui Nae Ionescu specificitatea Predaniei, fixând, astfel, limitele înnoirii religioase. 2 Ibidem: "Învățătura nu este un adevăr oarecare, pe care cineva l-a formulat odată, l-a săpat apoi într-o tablă de aramă și l-a pus undeva sub sticlă, ca să se uite lumea la el sau chiar să i se închine. Ci e mai degrabă ca o sămânță; care e pusă în pământ, încolțește și dă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
căpătat un nou suflu de viață, comentatorii de pe diverse paliere nemaifiind inhibați în atribuirea unor caracteristici esențialiste "Occidentului" și "Islamului". Puțini mai neagă astăzi importanța culturii în politica mondială, dar tendința copleșitoare este de a naturaliza și a reifica cultura, săpând în piatră linii definite etic și rasial de-a lungul globului. Nevoia unei voci constructiviste este crucială, întrucât constructiviștii acordă importanță culturii, dar consideră că ea este inerent construită social, și nu înrădăcinată în sânge și teritoriu. Este nevoie de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
masca binelui: „Cei răi cred că-ți fac mult bine atunci când nu-ți fac rău.” (Esop) Lucrul rău piere greu. (Pe de o parte, pentru că răul se Învață ușor, iar pe de altă parte, pentru că răul este ca și cancerul: sapă tot mai adânc În organismul bolnav, făcându-l să fie tot mai vulnerabil la rău.) Cine sapă gropa altuia cade singur În ea. (Sunt numeroase proverbele care arată că nu numai răul Înfăptuit, dar nici cel doar plănuit nu rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
rău piere greu. (Pe de o parte, pentru că răul se Învață ușor, iar pe de altă parte, pentru că răul este ca și cancerul: sapă tot mai adânc În organismul bolnav, făcându-l să fie tot mai vulnerabil la rău.) Cine sapă gropa altuia cade singur În ea. (Sunt numeroase proverbele care arată că nu numai răul Înfăptuit, dar nici cel doar plănuit nu rămâne nepedepsit: „Sabia ucigașului rămâne fără stăpân”; „Rău faci, rău găsești/primești” etc.) „Un om care se gândește
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
deducții logice, diferite ipoteze sau variante constructive.) Limbă amuțită, viață liniștită. (Așa cum privirea trebuie să Învețe să nu vadă câteodată unele lucruri, la fel și vorbirea trebuie să Învețe să nu spună Întotdeauna tot ceea ce omul gândește: „Deseori cuvântul a săpat mormântul”.) „Nu e Întotdeauna bine să spunem tot ce avem pe inimă, dar să căutăm să n-avem pe inimă decât ceea ce am putea spune.” (P. Janet) A te lega la cap fără să te doară. (Adică a-ți asuma
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dau rasol. Pentru Călătorie În Egipt am deschis cartea și am citit câte ceva pe ici, pe colo, fără s-o tai, și am descoperit unsprezece greșeli de franceză. O să scriu o coloană spunând că, dacă autorul a Învățat limba gogoșilor săpate pe pietroaiele egiptene ce se cheamă obeliscuri, În schimb nu ăși cunoaște limba lui, și o să i-o dovedesc. O să mai spun că, În loc să ne vorbească de istorie naturală și de antichități, mai bine s-ar fi ocupat de viitorul
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Mi s-a făcut dor de țara de-afară." (Exil), iar prezența morții este statornică în fiecare vers prin peisajul apocaliptic, care se construiește treptat treptat, anulând orice speranță a unei posibile evadări: "Liniște. Începutul sfârșitului,/ O groapă adâncă se sapă încet, încet,/ Și din când în când cade pământul pe cineva/ Care moare înăbușit// Tot neamul scormonește cu unghiile/ După trupul celui îngropat de viu,/ Fără măcar să se fi gândit la moarte,/ Săpând încet în lutul cenușiu". (Începutul sfârșitului). În
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Liniște. Începutul sfârșitului,/ O groapă adâncă se sapă încet, încet,/ Și din când în când cade pământul pe cineva/ Care moare înăbușit// Tot neamul scormonește cu unghiile/ După trupul celui îngropat de viu,/ Fără măcar să se fi gândit la moarte,/ Săpând încet în lutul cenușiu". (Începutul sfârșitului). În această a doua etapă a poeticii sale, moartea domină în continuare spațiul Ilenei Mălăncioiu, devenind din stare apocaliptică, însă, așa cum am mai spus, refugiu sau consolare. La fel ca în cazul Anei Blandiana
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
să ne pregătim. Mina: Mare lucru nu-i de pregătit. Și-a adunat de toate, săraca. Nu-i lipsește nimic. Vera: Oricum, sînt atîtea și atîtea care trebuie făcute pe loc. Mina: E, o groapă acolo. Are cine s-o sape... (pauză) Ilie: Pentru că veni vorba, Ștefan, vreau să te rog ceva. Ștefan: Zi-i! Ilie: Asta nu pentru că lucrezi în construcții... Vreau să-ți spun că nu-ți cer cine știe ce favoruri... dar oricum... Ștefan: Zi-i, bre, omule, ce vrei
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de-a face cu filologia... și, așa cum spuneți dumneavoastră că toate de la Domnul Dumnezeu vin..., au de-a face mai mult cu... teologia... Preotul: Așa?! Da tu parcă făceai gropi...! Groparul: Da, părinte, fac gropi. Preotul:...Și-n timp ce sapi gropi, faci filosofie... Groparul: De fapt..., mai mult cînd le-astup... Preotul: (asudat) Bine, măi Ionică... Apoi noi am plecat... Octav: (după ce preotul și dascălul fac cîțiva pași) Dar tot nu ne-ați spus dacă îi da sau dacă îi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pe lîngă gardul cimitirului, intră Octav) Marieta: Ei, na! Noi credeam că doarme... vorbeam în șoaptă și el...! Matei: Păi vezi! Hărnicuț băiat! Și voi săpuneați că... da pe unde umbli, frate! Octav: L-am ajutat pe prietenul meu... am săpat o groapă... Are dreptate groparul... sapi, sapi și te podidesc tot felul de gînduri... da eu nu-nțeleg ce-i cu voi aici?! Matei: Domnule, pe scurt; am venit să facem un picnic... (scoate din diplomat o sticlă de whisky
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Marieta: Ei, na! Noi credeam că doarme... vorbeam în șoaptă și el...! Matei: Păi vezi! Hărnicuț băiat! Și voi săpuneați că... da pe unde umbli, frate! Octav: L-am ajutat pe prietenul meu... am săpat o groapă... Are dreptate groparul... sapi, sapi și te podidesc tot felul de gînduri... da eu nu-nțeleg ce-i cu voi aici?! Matei: Domnule, pe scurt; am venit să facem un picnic... (scoate din diplomat o sticlă de whisky) Uite-aicea! Sper să fie și adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Ei, na! Noi credeam că doarme... vorbeam în șoaptă și el...! Matei: Păi vezi! Hărnicuț băiat! Și voi săpuneați că... da pe unde umbli, frate! Octav: L-am ajutat pe prietenul meu... am săpat o groapă... Are dreptate groparul... sapi, sapi și te podidesc tot felul de gînduri... da eu nu-nțeleg ce-i cu voi aici?! Matei: Domnule, pe scurt; am venit să facem un picnic... (scoate din diplomat o sticlă de whisky) Uite-aicea! Sper să fie și adevărat..., să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Hristos și se termină În Renaștere: de pildă, Albucius, alt fragmentarium despre viața scriitorului roman Caius Albucius Silus). În felul acesta, cronologia devine axiologie: Istoria este timpul uitat al unor vechi esențial diferiți de moderni. Acolo unde Foucault Începe să sape spre Cuvintele și lucrurile, se oprește Quignard. Dacă totuși secolul XX este prezent În Umbrele rătăcitoare, aceasta se datorează explicitării unei atitudini aflate În filigranul oricărei legende relatate. O atitudine etică Îl desparte pe Pascal Quignard de tot ceea ce Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
numai asupra curtenilor, ci și asupra noastră, martori ai acestor mârșăvii. Suntem confruntați, în plan teatral, cu echivalentul unei scene de tortură practicate de o putere - comunistă sau nazistă - ce urmărește nu doar să smulgă mărturisiri, ci mai ales să sape încrederea în celălalt, în partenerul credincios. Nero vrea să-l distrugă pe Britannicus, terfelind imaginea iubitei lui: vrea să provoace un naufragiu, iar izbânda planului său nu poate decât să-l bucure. Supravegherea îi conferă lui Nero un dublu statut
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
dumnezeu laicizat, vechile teologii fondatoare ale marilor figuri simbolice, cum ar fi Egalitatea, Națiunea, Libertatea, au dispărut ca mijloace de unificare. Or, toate aceste figuri permiteau să se vadă mai clar, înlesneau situarea în lume, acțiunea conștientă. În această cavitate săpată de eșecul lor se naște comunicarea, ca o întreprindere disperată de a lega analize specializate, medii compartimentate la maximum. Ca o nouă teologie, cea a timpurilor moderne, rod al confuziei valorilor și al fragmentărilor impuse de tehnologie, Jacques Ellul și
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
peană, nici scalpel,/ Când fulgerul n-a zămislit prin el!" Asistăm la o estetizare a naturii: astfel, nu creatorul modelează arta după perfecțiunea naturii, ci râul sculptor pare un herculean Brâncuși cu braț de apă: "Netemător de timp, prin vaduri sapă statui de lemn, pietroase amulete"; munții scriși direct pe cer au dâre fastuoase "din toga unui Gulliver". Poetul vine cu un univers parnasian, cu elemente exotice, cu imagini rare lotca japoneză este de argint, profilul este o pecete de ceară
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]