6,803 matches
-
în permanență”.12) Preluate și amplificate de presă, discuțiile despre igienă aveau ecou însă doar la un public restrîns, în majoritate feminin, alcătuit din persoane sensibile, precum „eroina” poemului lui Bacovia: „Ea crede c-aș fi atacat... Și cînd o sărut se teme,/Dar sclavă plăcerii, ea geme/ Și cere un lung sărutat.// Pe urmă, cînd spasmul a dispărut,/își udă-n parfum o batistă - / O pune pe gură, și tristă/ Ea șterge un ftizic sărut”.13) Bărbații - inclusiv poetul, care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fi atacat... Și cînd o sărut se teme,/Dar sclavă plăcerii, ea geme/ Și cere un lung sărutat.// Pe urmă, cînd spasmul a dispărut,/își udă-n parfum o batistă - / O pune pe gură, și tristă/ Ea șterge un ftizic sărut”.13) Bărbații - inclusiv poetul, care „relatează” clinic toate gesturile - nu prea aveau atare reticențe, iar unora preocupările exagerate pentru „igienă” le inspirau aversiune. Umoristul G. Ranetti a înfățișat o astfel de atitudine în schița „Curățenie de primăvară” din volumul Matache
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de gospodăria lui Balș și se adresa locțiitorului său, Hurmuzake, în termeni umilitori. Iată cîteva titluri, de la scrisorile sale, din toamna anului 1841, deci după ce fusese făcut căminar: "Milostive stăpîne, cucoane Constandine!"; "Milostivul meu întocmai ca un stăpîn, cucoane Constandine!"; "Sărut mînile dumneavoastre, milostive stăpîne, cucoane Constandine" și, la toate, cu încheierea: "Al. dumv. pre plecat și supus slugă, Eminovici, căminar"8. Dar el era stăpînit de ambiții ascunse. Cei cățărați pe scara socială se lăudau cu moșii, case, dughene, hanuri
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
moarta se-nalță din mormînt o fantasmă, o dulce întrupare de omăt. Trecînd prin vînt, prin neguri și fulgere, ea se îndreaptă către Arald. Cînd Arald își simte gîtul cuprins de brațele ei, " Pe pieptul gol el simte un lung sărut de gheață/ Părea un junghi că-i curmă suflare și viață". La sărutarea Mariei, care acum devenise strigoi, Arald moare. Prin somnul de care se simte cuprins, aude vorbele magului: "Harald!, eu în puterea misterului ce port Vă dau amîndurora
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Iași, 1999) are un rol esențial. Marius Chelaru o tratează într-o manieră tradițională, inspirată de lectura cărților sacre ecourile cele mai vizibile sunt cele din Cântarea cântărilor ("Viorile plâng pe inima mea/ așternându-se/ ca pletele fecioarei peste primul sărut") și textele orfice ("coapsele tale / cântec de dor") și o transcrie într-o imagistică ținând mai degrabă de idealitate, de vizionarism. În general, percepției strict senzoriale îi este preferată potențialitatea actului, iluzia epifaniei erotice: "dormi/ goală ca o fericire despletită
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
el înfățișat în Poziția aștrilor sfârșește prin a-și pune esența în slujba autocunoașterii, chiar dacă știe că finalitatea actului specular este tragică: "plutea un chip neliniștit și mut/ în unda rece beată de candoare/ mă oglindeam în râu cum un sărut/ îți tremură pe buze și te doare// dar pânza apei hohotind s-a rupt/ și-n alb cutremur s-a deschis afundul/ din amintiri priveam la râul supt/ și mă privea cu ochi de sticlă prundul" (Narcis). Evanescența, iată, prin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
otravă, Adame". Sau o înfiorată Deschidere: "1. La mărul de aur, timp surpat, priponit, în sine însuși încolăcit, încremenită larvă balaur, la mărul de aur. 2. La mărul de aur din Paradis, limpede crisalidă, timp inert, interzis, sacră omidă așteptând sărutul promis, la mărul de aur din Paradis. 3. La mărul de aur, tainic pas, înflorită elitră, fluture curcubeu pe umărul pământului, greu, blestem talisman, pubelă tezaur, la mărul de aur. 4. Expandată secundă, hotar deschis, la mărul de aur din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
taină de trecut,/ pun între el și tine greu un scut/ al Poeziei. Peste scut o spadă./ Mă jur pe zaruri, luna să ne vadă./ De mână, ca o fată de liceu/ îți duc beteala peste capul meu/ și cald, sărutul e-o brățară moale/ arzând pun la-ncheietura mâinii tale/ gingașă cum e gâtul de vioară". În buna tradiție a genului erotic inaugurat, magistral, în creștinism de Cântarea cântărilor, principiului animei i se asociază în mai multe rânduri și lira
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Boop vrăjitoare, un bătrîn Chinez în Africa. Notele sale grave de "Catwoman", lacrimile sale de persoană intervievată și pusă în încurcătură cum doar americanii știu să o facă, vizita în locurile copilăriei sale de negresă din nuvelele lui Sherwood Anderson, sărutul răzbunător à la rozulia Jean Fontaine mai tapată decît bunicuțele văcsuite și bine îmbrăcate din serile de Festival, nu a emoționat decît vreo jumătate de duzină de spectatori, ca prin minune prezenți acolo. Comentariu: Tema-titlu ("Eartha Kih") sau hiponimele ("notele
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
actuale. Pe urmele lui Frazer și Malinowski, G. Cocchiara (în Il linguaggio del gesto) analizează geneza gestualității în context ritual (rugăciunea ca gest primordial) și propune o interesantă tipologie a gesturilor: * gesturi de uniune (gesti di aggregazione) materializate de salut, sărut, rugăciune; * gesturi de distanțare, îndepărtare de o ființă malefică de la descîntec și vrajă la gesturile obscene și de batjocură. Van Ginneken (în La reconstruction typologique des langues archaïques de l'humanité) vizează reconstrucția filogenezei limbajului uman pe baza pictogramelor și
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sus a capului; în Bulgaria se apro-bă mișcînd de la stînga la dreapta și de la dreapta la stînga; în Tahiti se ridică sprînceana pentru a marca acordul; * salutul se concretizează în Franța prin sărutarea interlocutorului, în Spania prin îmbrățișare, eschimoșii cunosc sărutul nazal; * îndepărtarea duhului rău se materializează în Franța prin semnul crucii, în Turcia prin îmbrăcarea unei haine pe dos, în Grecia prin atingerea pleoapei închise cu arătătorul. Mimica diferențiază prin frecvență și durată societățile europene mobile și expresive de comunitățile
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
lui Freud, cheia e un simbol falic, supoziție susținută și de unele argumente de ordin etnologic, întrucât la o serie de popoare (la japonezi) e simbolul abundenței și prosperității, iar cheia și lacătul reprezintă complementaritatea principiilor masculin și feminin." Apoi, sărutul este semnul unității, care păstrează "efectul polivalenței, al ambiguității nenumăratelor forme de uniune". Observăm în această subclasă că visul ("ciudat", "grozav") este motorul care oferă soluții pentru conceperea copilului. Gaston Bachelard crede că visătorul "își câștigă prin visare o garanție
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
zice, numai mâine la douăș'pe dacă vii și mă iei cu lăutari, a ta sunt. Dacă nu, nu mai încerca, că vine băiatu albanez și mă ia de aici. Și cu acela nu-i de joacă, că-i tare." Sărutul pecetluiește această așteptare, conducând la recunoașterea celui sortit. Băiatul adoarme și, când se trezește, n-o mai găsește pe fată. Urmează un drum presărat cu peripeții, băiatul o recuperează pe fata nemuritoare. Și tatăl băiatului a încercat, în tinerețe, s-
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
în poezia Numi presimți? de L. Blaga sau întrun stănescian Poem din volumul O viziune a sentimentelor: Spunemi, dacă te aș prindentro zi / și țiaș săruta talpa piciorului, / nui așa că ai șchiopăta puțin, după aceea, / de teamă să numi strivești sărutul?... - În opera epică, interogațiile retorice sunt, frecvent, autoadresate, inserate în monologuri interioare ce sondează incertitudinile eroilor, dând glas unor dileme: Sunt ceasuri de când mă gândesc. Și nu pot face nimic. Să telegrafiez lui Sen? Să scriu Maitreyiei? Simt că a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pământ și uman conturează ideea filozofică a unicității materiei: „Îndrăgit ca o mireasă, dușmănos ca o sudalmă, Chica vântul ți-a-ncâlcit-o, veacuri-veacuri, monoton, Tu, pământ al țării noastre, pătimaș cuprins în palmă, Încălzit cu buze aspre de tot neamul lui Ion.” Sărutul pământului nu este o atitudine naturalistă, ci un gest ritual, identificat cu sângele elementelor. CAPITOLUL AL IV-LEA Preponderența elementului latin (studiul lexicului pe baza textelor literare Moartea căprioarei și Miorița) „Mitul este o expresie profundă și de neînlocuit a
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
influența ei asupra poeziei spaniole, București, 1971 (în colaborare cu Virgil Athanasiade); José Hernández, Martin Fierro, pref. Edgar Papu, București, 1972; John Milton, Paradisul pierdut, pref. Petre Solomon, București, 1972; H. Kahlau, Motanul încălțat, București, 1973; O. R. Castillo, Jertfă sărutului, pref. trad., București, 1973; Pablo Neruda, Matasea și metalul (poeme de dragoste), București, 1973; Ernesto Sábato, Despre eroi și morminte, pref. Darie Novăceanu, București, 1973; ed. îngr. Angela Martin, pref. Paul Alexandru Georgescu, București, 1997; Antologie de poezie neerlandeza, olandeză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286458_a_287787]
-
căpcăuni, transmițând copilului aviditatea libidoului lor, precum și fantasmele de apropriere totală. Oralitatea se structurează pe mai multe nivele: - fizic: prin hrană mai ales, dar și prin alcool, tutun; - sexual: constituind o zonă erogenă predilectă, sursă fundamentală de plăcere (supt voluptuos, sărut, felație); - afectiv: descriind modul de comunicare fuzional, dorința de a-l face pe celălalt să intre în sine (de a-l înghiți); - intelectual: creând evantaiul reprezentărilor, prin descoperirea «bucală» a lumii (bebelușul care duce toate lucrurile la gură). În funcție de scenariu
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
strânse indică, prin urmare, incapacitatea ori imposibilitatea de a da naștere, adică de a-și exprima potențialul și de a-și exploata resursele. Obraz Partea cărnoasă a feței, obrajii exprimă sănătatea și tinerețea (mai ales dacă sunt bucălați), afecțiunea (prin sărut), dar și vulnerabilitatea (palma dată peste obraz). Conform învățăturii lui Iisus, obrazul circumscrie generozitatea, iertarea, compasiunea, iubirea universală. Mână Cuvântul «manifestare» vine de la «mână», semnificând sensul de creație, dar și de realizare pe care le are mâna. Este înainte de toate
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
lase pătrunsă de cuvânt, adică nu ascultă distrat, ci concentrat. Asocierea ureche-înțelepciune mai este redată în reprezentările lui Buddha, în care apare cu urechi lungi. Urechea are și o semnificație sexuală. Ea constituie o zonă erogenă: sensibilitate la excitări și săruturi, dar și stimulare legată de vorbe amoroase sau senzuale. Pentru înțelegerea totală a visului, nu trebuie neglijat faptul că urechile au avut un rol în sarcina miraculoasă a Mariei. Urechile au aici o semnificație de creație și de sublimare a
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Interpretări brâncușiene, ST, 1984, 6; Marina Preutu, Le Japon dans l’espace de l’estampe, „Actualités roumaines”, 1987, 16; Cândroveanu, Lit. rom., 183-196; Victor Bârlădeanu, „Brâncuși - rugăciune pentru mileniul III”, „Minimum” (Tel Aviv), 2002, 184-185; Victor Crăciun, Fondatori ai brâncușologiei, „Sărutul”, 2002, 2; Opriță, Anticipația, 442. Il. M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289871_a_291200]
-
Suchianu care, în scris, l-a apreciat ca "cel mai cult autodidact din cîți am cunoscut" însă mult mai constantă a fost relația lui Caragiale cu C. D. Gherea și ginerele acestuia Paul Zarifopol. În corespondență declară sentiment amical deplin ("Sărut dulce pe maladetz Costică"), către ginere se arată ironic cu măsură ("Om bătrîn, cu principii!") iar în impasul creației îi împărtășește starea: "...mă aflu în starea în care era Costică [...] cînd se canonea să fete Neoiobăgia"); prietenul mai tînăr căruia
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
educatori. Folosiți acest cartonaș atunci când aveți nevoie să organizați un program de training. +++ +++ Epilog Când selecționați un bou antrenat pentru a dresa un nou-venit, asigurați-vă că cel care va face dresajul se manifestă așa cum vă doriți. +++ Ideea 97. Satisfacție: sărutul morții! Scopul programelor de instruire din multe companii este să producă satisfacția clienților. Clienții mult mai pretențioși de astăzi vă impun să ridicați standardele mult dincolo de simpla „satisfacere”. Programul de instruire trebuie să aibă ca rezultat „încântarea”, adică clienți care
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
de colonie sovietică. Marele scriitor Mihail Sadoveanu, autorul cărții, poate fi mulțumit cu această transpunere cinematografică a „luminii care vine de la răsărit”. Ca și în celelalte trei filme realizate până atunci în regimul comunist, în Mitrea Cocor nu există nici un sărut, nici măcar o apropiere prea mare a chipurilor soților sau îndrăgostiților. Cel mult o strângere de mână sau un cap pus pe umăr. Sexul este total absent, pare că pruncul Nastasiei e produs prin înmugurire. Iar moartea nu poate fi decât
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
precedentele pelicule produse de noul regim, nici în Nepoții gornistului nu apare vreun personaj autentic, viu, care să funcționeze altfel decât ca întrupare a unei scheme propagandistice. Nu numai pelicula, dar și filmul e alb-negru. Totuși, e de consemnat primul sărut pe gură din cinematografia Republicii Populare Române, admis pe ecran după ce Cristea Dorobanțu e salvat în ultima clipă de la execuție și își revede soția. Desfășurarea (1955) sau Deviere de dreapta la Udupu Desfășurarea reia schema din În sat la noi
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
aceste pelicule, va fi înlocuit de acum cu „contradicțiile neantagoniste” dintre colectiviștii înaintați ai satului și cei înapoiați, serie deschisă de Lumina de iulie (1963) și continuată cu Un surâs în plină vară (1963), Dragoste lungă de‑o seară (1963), Sărutul (1965), Merii sălbatici (1965), Vremea zăpezilor (1966), Castelanii (1967), Zile de vară (1968). Un ecou târziu al luptei de clasă la țară mai întâlnim doar în stingherul Comoara din Vadul Vechi, realizat de Victor Iliu în 1964. Aproape de soare (1961
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]