7,557 matches
-
teritoriul Italiei de astăzi, înaintea civilizației romane a înflorit cea etruscă (secolele VIII - III î.Hr.). Fiind un popor profund religios, etruscii au creat o sculptură care avea o destinație religioasă și mai ales funerară: sarcofage, urne pentru cenușa decedaților etc. Sculptura romană are ca punct de plecare cea etruscă, cu deosebirea că romanii acordau mai multă atenție cultului strămoșilor, motiv pentru care romanii au avut o preferință specială pentru arta portretului. Spre deosebire de greci, romanii nu excelau în sensibilitate estetică și intelectuală
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
unor portrete realiste și arcuri triumfale prin care să impresioneze oamenii de rând și poparele subjugate. Exemple: Arcul de triumf al împăratului Titus, al lui Constantin. Romanii considerau arta un mijloc de educație și un instrument de propagandă națională. Prin sculptură, se glorificau evenimentele militare sau politice, victoriile și persoana împăratului. Un exemplu îl constituie Columna lui Traian. Prin marea diversitate de scene, figuri, este evocată victoria împăratului Traian în cele două războaie dacice. Un alte exemplu este bustul împăratului Constantin
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
alte exemplu este bustul împăratului Constantin. Un exemplar care a supraviețuit timpului, în ciuda distrugerilor datorate invaziilor barbare sau reconstrucției realizate de creștini, este statuia ecvestră a împăratului Marcus Aurelius, ce datează din perioada 161 - 180 d.Hr. Creștinismul timpuriu respinge sculptura religioasă monumentală, distanțându-se astfel de arta păgână și îndreptându-se către sculpturile de mici dimensiuni și basorelief: urne, relicvarii etc. Creștinii au preluat de la romani doar tematica busturilor și a reliefurilor de pe sarcofage. Arta devine austeră și are ca
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
distrugerilor datorate invaziilor barbare sau reconstrucției realizate de creștini, este statuia ecvestră a împăratului Marcus Aurelius, ce datează din perioada 161 - 180 d.Hr. Creștinismul timpuriu respinge sculptura religioasă monumentală, distanțându-se astfel de arta păgână și îndreptându-se către sculpturile de mici dimensiuni și basorelief: urne, relicvarii etc. Creștinii au preluat de la romani doar tematica busturilor și a reliefurilor de pe sarcofage. Arta devine austeră și are ca scop principal educarea maselor, predicarea noii religii în contextul în care cei mai mulți erau
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
mici dimensiuni și basorelief: urne, relicvarii etc. Creștinii au preluat de la romani doar tematica busturilor și a reliefurilor de pe sarcofage. Arta devine austeră și are ca scop principal educarea maselor, predicarea noii religii în contextul în care cei mai mulți erau analfabeți. Sculptura rămâne strâns legată de arhitectura bisericească. Nici arta bizantină nu promovat sculptura monumentală, dar a realizat numeroase reliefuri în fildeș și ornamente arhitectonice sub formă de basorelief. În vestul Europei însă stilul monumental statuar cunoaște o înflorire, mai ales în
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
doar tematica busturilor și a reliefurilor de pe sarcofage. Arta devine austeră și are ca scop principal educarea maselor, predicarea noii religii în contextul în care cei mai mulți erau analfabeți. Sculptura rămâne strâns legată de arhitectura bisericească. Nici arta bizantină nu promovat sculptura monumentală, dar a realizat numeroase reliefuri în fildeș și ornamente arhitectonice sub formă de basorelief. În vestul Europei însă stilul monumental statuar cunoaște o înflorire, mai ales în perioada lui Carol cel Mare și a lui Otto cel Mare, atât
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
are loc o renaștere a producției de opere de artă în întreaga Europă, aceasta datorându-se creșterii economice, atât în domeniul produției, cât și în cel comercial. Majoritatea bisericilor (atât cele mici, cât și marile catedrale) au fost ornamentate cu sculpturi, mai ales în piatră. Predominau scenele biblice care aveau un scop educativ. În Franța avem ca centre importante: Cluny, Autun, Vézelay, Toulouse, Moissac, în Spania, León, Santiago de Compostela, iar în Italia putem enumera ca orașe reprezentative: Como, Modena, Verona
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
Moissac, în Spania, León, Santiago de Compostela, iar în Italia putem enumera ca orașe reprezentative: Como, Modena, Verona, Ferrara, Parma, Pisa, Lucca, Apulian. Spre deosebire de stilul romanic, în care personajele erau stilizate, abstractizate, create din forme angulare, cu aparență expresionistă, în sculptura perioadei gotice (din secolul al XII-lea până în secolul al XV-lea) se revine la formele naturale, se studiază mai bine vestimentația și formele anatomice, sculptura capătă animație, figurile sunt juvenile, vestmintele au falduri ample, drapajele căzând în mod natural
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
în care personajele erau stilizate, abstractizate, create din forme angulare, cu aparență expresionistă, în sculptura perioadei gotice (din secolul al XII-lea până în secolul al XV-lea) se revine la formele naturale, se studiază mai bine vestimentația și formele anatomice, sculptura capătă animație, figurile sunt juvenile, vestmintele au falduri ample, drapajele căzând în mod natural. Atitudinile sunt mai autentice, fizionomiile au expresii studiate care denotă o amplă analiză psihologică. Sculptura gotică pe fațadele bisericilor este reprezentată de statui-coloane imaginând siluete de
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
la formele naturale, se studiază mai bine vestimentația și formele anatomice, sculptura capătă animație, figurile sunt juvenile, vestmintele au falduri ample, drapajele căzând în mod natural. Atitudinile sunt mai autentice, fizionomiile au expresii studiate care denotă o amplă analiză psihologică. Sculptura gotică pe fațadele bisericilor este reprezentată de statui-coloane imaginând siluete de regi și profeți cu aspect imobil, fețe austere, trupuri aproape fără șolduri și umeri. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, sculptura reapare în interiorul edificilor; în timpul domniei
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
denotă o amplă analiză psihologică. Sculptura gotică pe fațadele bisericilor este reprezentată de statui-coloane imaginând siluete de regi și profeți cu aspect imobil, fețe austere, trupuri aproape fără șolduri și umeri. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, sculptura reapare în interiorul edificilor; în timpul domniei lui Ludovic cel Sfânt, se dezvoltă la Paris un stil grațios numit Stilul Parizian. În siluetele elegant unduitoare, pe fețele fine, cu ochi migdalați, cu pomeți proeminenți, nas mic si surâs suav, apare un oarecare
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
V-lea (1364-1380), al cărui sprijin este foarte important, sculptori precum André Beauneveu (autorul statuii reprezentând personajul defunct, pe lespedea mormântului, a regelui Carol al V-lea), ating o putere de expresie neegalată până atunci. Se dezvoltă foarte mult și sculptura folosită în decorarea catedralelor. În secolul al XV-lea, în nordul Italiei, se formează o pătură aristocratică interesată în artă. În același timp crește interesul pentru arta clasică. De acum înainte, sculptura se va adresa cu precădere aristocraților și nu
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
neegalată până atunci. Se dezvoltă foarte mult și sculptura folosită în decorarea catedralelor. În secolul al XV-lea, în nordul Italiei, se formează o pătură aristocratică interesată în artă. În același timp crește interesul pentru arta clasică. De acum înainte, sculptura se va adresa cu precădere aristocraților și nu clerului. Se acorda interes detaliilor umane iar redarea devine tot mai realistă. Acest lucru este vizibil încă de la reprezentanții goticului târziu: Lorenzo Ghiberti, Tulio Lombardo, Jacopo della Quercia și Andrea Pisano. Predecesoare
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
detaliilor umane iar redarea devine tot mai realistă. Acest lucru este vizibil încă de la reprezentanții goticului târziu: Lorenzo Ghiberti, Tulio Lombardo, Jacopo della Quercia și Andrea Pisano. Predecesoare ale Renașterii pot fi considerate figurile sculptate la Chartres. Debutul renașterii în sculptură poate fi considerat tronul baptisteriului din Pisa realizat de Nicola Pisano, sculptură care are mai mult valențe arhitectonice decât calitatea unui simplu obiect liturgic. Prin decorarea zidurilor lui Orsanmichelle, Donatello îl depășeste pe Pisano, mai ales prin statuia lui San
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
încă de la reprezentanții goticului târziu: Lorenzo Ghiberti, Tulio Lombardo, Jacopo della Quercia și Andrea Pisano. Predecesoare ale Renașterii pot fi considerate figurile sculptate la Chartres. Debutul renașterii în sculptură poate fi considerat tronul baptisteriului din Pisa realizat de Nicola Pisano, sculptură care are mai mult valențe arhitectonice decât calitatea unui simplu obiect liturgic. Prin decorarea zidurilor lui Orsanmichelle, Donatello îl depășeste pe Pisano, mai ales prin statuia lui San Marco, una din primele sculpturi cu adevărat renascentiste. O alta sculptură valoroasă
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
baptisteriului din Pisa realizat de Nicola Pisano, sculptură care are mai mult valențe arhitectonice decât calitatea unui simplu obiect liturgic. Prin decorarea zidurilor lui Orsanmichelle, Donatello îl depășeste pe Pisano, mai ales prin statuia lui San Marco, una din primele sculpturi cu adevărat renascentiste. O alta sculptură valoroasă este statuia lui Sfântul Gheorghe, reprezentat într-o armură tipic romană. Cei mai cunoscuți sculptori renascentiști italieni sunt: Michelangelo, Donatello, Verrocchio, Gian Lorenzo Bernini. La nord de Alpi se remarca Tilman Riemenschneider. În
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
Pisano, sculptură care are mai mult valențe arhitectonice decât calitatea unui simplu obiect liturgic. Prin decorarea zidurilor lui Orsanmichelle, Donatello îl depășeste pe Pisano, mai ales prin statuia lui San Marco, una din primele sculpturi cu adevărat renascentiste. O alta sculptură valoroasă este statuia lui Sfântul Gheorghe, reprezentat într-o armură tipic romană. Cei mai cunoscuți sculptori renascentiști italieni sunt: Michelangelo, Donatello, Verrocchio, Gian Lorenzo Bernini. La nord de Alpi se remarca Tilman Riemenschneider. În Franța, Renașterea debutează în epoca lui
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
în epoca lui Francisc I, care a promovat artiști ca: Benvenuto Cellini, Leonardo da Vinci. Pe masură ce puterea Franței se dezvoltă, se mută aici focarul renașterii europene. Perioada Renașterii se încheie la începutul secolului al XVII-lea, dar stilul sculpturilor sale este preluat de catolicism. Secolul al XVI-lea este marcat de trei mari curente care evoluează succesiv: renașterea, manierismul și barocul. Manierismul preia de la renaștere complexitatea și măiestria. Statuile sunt realizate însă cu mai multă virtuozitate și obligă privitorul
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
este marcat de trei mari curente care evoluează succesiv: renașterea, manierismul și barocul. Manierismul preia de la renaștere complexitatea și măiestria. Statuile sunt realizate însă cu mai multă virtuozitate și obligă privitorul în a le acorda mai multă atenție. Exemple ale sculpturii manieriste sunt creațiile, uneori bizare, ale sculptorilor Giambologna și Benvenuto Cellini. Barocul, apărut inițial în Italia, devine dominant pentru secolul al XVII-lea fiind arta Bisericii Catolice, care a ieșit învingătoare în lupta cu Reforma Protestantă. Sculptura este mai dinamică
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
atenție. Exemple ale sculpturii manieriste sunt creațiile, uneori bizare, ale sculptorilor Giambologna și Benvenuto Cellini. Barocul, apărut inițial în Italia, devine dominant pentru secolul al XVII-lea fiind arta Bisericii Catolice, care a ieșit învingătoare în lupta cu Reforma Protestantă. Sculptura este mai dinamică, de dimensiuni mai fastuoase și destinată mai mult spațiilor publice, tocmai pentru a demonstra omnipotența bisericii. Protagonist al barocului, Bernini dă un limbaj nou artei sculpturale, redând mișcare în spațiu formelor imense. Imaginile sunt exuberante și pline
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
În Franța, neoclasicismul se constituie ca o reacție împotriva barocului teatral și a stilulului rococo prea bogat în culori. Mare maestru a fost Jean-Antoine Houdon cu ale sale portrete statuare. În America de Sud precolumbiană avem două regiuni distincte: În ambele regiuni, sculptura se realiza la început din piatră, ca apoi să se utilizeze pământ ars și metal (odată cu evoluția tehnologiei). În ceea ce privește America de Nord, materialul utilizat cu predilecție era lemnul din care se confecționau stâlpi pentru totem, măști, bărci. Câteva exemple: măștile zeului ploii
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
În ceea ce privește America de Nord, materialul utilizat cu predilecție era lemnul din care se confecționau stâlpi pentru totem, măști, bărci. Câteva exemple: măștile zeului ploii de la Teotihuacán (datată acum circa două milenii), marile statui de războinici de la Tula (de acum un mileniu) și sculpturile monumentale ale aztecilor (de acum 500 de ani). Apariția culturii europene catolice a adaptat cultura locală la cea barocă obținându-se drept rezultat un stil hibrid. Astfel, în America de Nord, sculptura reflectă combinarea celor două valori principale europene: tradițiile civice republicane
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
statui de războinici de la Tula (de acum un mileniu) și sculpturile monumentale ale aztecilor (de acum 500 de ani). Apariția culturii europene catolice a adaptat cultura locală la cea barocă obținându-se drept rezultat un stil hibrid. Astfel, în America de Nord, sculptura reflectă combinarea celor două valori principale europene: tradițiile civice republicane romane și tradițiile protestante. În secolul al XIX-lea, sculptura nord-americană îmbină clasicul cu romanticul, dar manifestă o înclinație specifică spre narativ, dramatic sau spre realismul jurnalistic. Primul sculptor nord-american
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
culturii europene catolice a adaptat cultura locală la cea barocă obținându-se drept rezultat un stil hibrid. Astfel, în America de Nord, sculptura reflectă combinarea celor două valori principale europene: tradițiile civice republicane romane și tradițiile protestante. În secolul al XIX-lea, sculptura nord-americană îmbină clasicul cu romanticul, dar manifestă o înclinație specifică spre narativ, dramatic sau spre realismul jurnalistic. Primul sculptor nord-american notabil a fost William Rush. Printre lucrările sale în lemn, amintim o sculptură în mărime naturală a lui George Washington
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
tradițiile protestante. În secolul al XIX-lea, sculptura nord-americană îmbină clasicul cu romanticul, dar manifestă o înclinație specifică spre narativ, dramatic sau spre realismul jurnalistic. Primul sculptor nord-american notabil a fost William Rush. Printre lucrările sale în lemn, amintim o sculptură în mărime naturală a lui George Washington și un autoportret sculptat. Alți sculptori nord-americani: Horatio Greenough, Thomas Crawford. Către mijlocul secolului al XX-lea, sculptura tradițională este înlocuită de cea cu influențe Bauhaus. Artiștii care urmează oscilează între clasic și
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]