10,656 matches
-
etimologice susțin originea indo-europeană sau chiar preindo-europeană a toponimului, sensul inițial putînd fi „piatră, stîncă“. Diferă însă rădăcina la care trimit: reticul kar, „deal“, sanscritul kîra, „munte acoperit cu zăpadă“, arm. char „piatră“ și charg, „stîncă“, celt. carr, alb. karpë, „stîncă“ (de la care s-ar fi putut forma un colectiv *karpate, „stîncărie“), rădăcina i.e. *korpătă „stîncos“ etc. Reflexul a al indo-europeanului o este caracteristic limbilor dacă și iliră, la care se raportează, în ultimă instanță, cei mai mulți cercetători cînd trebuie să stabilească
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Molda (cățeaua eponimă a „descălecătorilor“ străvechii forme statale a Moldovei), Măldăeni (localitate în Teleorman). De asemenea, apelativele destul de problematic semnalate, moldău, „ridicătură de pămînt, deal“, măldiș, (a sta măldiș „a sta rezemat“), mulduon (mere mul duoane), moldău, moldou („piatră, bolovan, stîncă“). Apropiind numele Moldova de unele sau de altele dintre cuvintele menționate și de nume sau apelative din limbile populațiilor care au trăit laolaltă cu romînii, o serie de cercetători, de la cronicari și pînă la cercetătorii contemporani, au propus etimoane diferite
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Toponimul apare și cu formele Părîngul, Paringul, accentul fluctuînd (cînd pe prima, cînd pe a doua silabă). Într-un dicționar mai vechi apare și o movilă din Mehedinți numită Părînga. A fost propus ca etimon și apelativul vechi grecesc pharang, „stîncă sau munte prăpăstios; văgăună în munte sau în stîncă“, dar nu se poate explica prezența grecilor în aceste teritorii. Geografii susțin această etimologie arătînd că Parîngul, ca masiv glaciar tipic, este plin de forme stîncoase grele și de adîncituri prăpăstioase
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cînd pe prima, cînd pe a doua silabă). Într-un dicționar mai vechi apare și o movilă din Mehedinți numită Părînga. A fost propus ca etimon și apelativul vechi grecesc pharang, „stîncă sau munte prăpăstios; văgăună în munte sau în stîncă“, dar nu se poate explica prezența grecilor în aceste teritorii. Geografii susțin această etimologie arătînd că Parîngul, ca masiv glaciar tipic, este plin de forme stîncoase grele și de adîncituri prăpăstioase, după cum o dovedesc toponimele Groapa Mîndrii, Căldarea Ciobanului, Gaura
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Acestea ar putea pleda pentru existența unui apelativ romînesc cu sens asemănător, nu pentru migrarea unora dintre aceste cuvinte în nordul Dunării (ca și Cindrea, Cindrel), cum crede George Giuglea. Un presupus sens al apelativului romînesc („creastă înaltă, alcătuită din stînci mari și pietre tari“, „potecă“, „lespede de piatră“, „povîrniș“) nu este atestat, ci numai dedus prin comparația cu unii termeni romanici apropiați. Apelativul paring, parîng, „o specie de mei“, l-ar apropia onomasiologic de oronimele Malaia, Mohorul, care confirmă că
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
adică „muntele omizilor“, evident o etimologie populară pentru Ruppin Berg (e atestat sub forma Ruppin Berg, iar alt toponim Ruppegaz) în care la baza primului termen component stă un vechi apelativ romînesc (prezent și în Rupea) provenit din lat. rupes, „stîncă“. Întregului perete stîncos sașii îi zic Zinne, „culme abruptă“, care traduce de fapt numele romînesc Tîmpa. Tîrgoviște Este numele municipiului de reședință al județului Dîmbovița și care a fost o perioadă capitala Țării Romînești precum și al unui sat din județul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
alt trib), și, probabil, Brașov (< Barasu, „apă albă“), Bucegi-Buceci (bučak-buğak- buğag „unghi, colț, margine, loc izolat“), Bugeac (< buğak), Bărăgan (baragan, boragan „furtună, viscol“, din sintagma „ținut bîntuit de furtuni, viscole“), Fălciu (< filiqči, „luntraș“), Argeș (argiș, „înălțime, ridicătură de teren“), Rucăr („stîncă, piatră“), o parte dintre toponimele romînești cu finala -ui, -lui, -țui etc. (Bahlui, Călmățui, Covurlui, Desnățui, Teslui, Vaslui etc.) Gustav Weigand are meritul de-a fi atras primul atenția asupra influenței turcice, îndeosebi cumano-pecenegă, în toponimia și antroponimia romînească, dar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vgr. laos cu klvat, croat, ceh, iar a acestora cu sclav, scoloți, în care s întărește ideea de desprindere. Să se compare lat. cala, vgr. kalon „bucată de lemn tăiat”, sl. kol „par”, rom. căluș, călău, colnic, cu sl. skala „stâncă” și numele etnic sclav. În română, ambelor forme din urmă le corespunde forma șchei „stânci” și „slavi”. În sensul de „stâncă” au evoluat formele cheie (de boltă), chei (în munți), stei și tei (în Poiana Teiului). Albania se înscrie etimologic
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
întărește ideea de desprindere. Să se compare lat. cala, vgr. kalon „bucată de lemn tăiat”, sl. kol „par”, rom. căluș, călău, colnic, cu sl. skala „stâncă” și numele etnic sclav. În română, ambelor forme din urmă le corespunde forma șchei „stânci” și „slavi”. În sensul de „stâncă” au evoluat formele cheie (de boltă), chei (în munți), stei și tei (în Poiana Teiului). Albania se înscrie etimologic în seria Alpi (munți, în general), Albion (Anglia), Alba, nume de insule și de orașe
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
compare lat. cala, vgr. kalon „bucată de lemn tăiat”, sl. kol „par”, rom. căluș, călău, colnic, cu sl. skala „stâncă” și numele etnic sclav. În română, ambelor forme din urmă le corespunde forma șchei „stânci” și „slavi”. În sensul de „stâncă” au evoluat formele cheie (de boltă), chei (în munți), stei și tei (în Poiana Teiului). Albania se înscrie etimologic în seria Alpi (munți, în general), Albion (Anglia), Alba, nume de insule și de orașe, Arabia, Olimp, având în comun ideea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lichid l/r, prezent în forme ca vgr. olos „în întregime, total”, oros (formă pozitivă de relief), sl. gora, alb. mal „munte”, rom. mare, mult, sl. bole „mai mult”, rom. tărâm, țărm, mal etc., lipsește în lat. mons, tis „munte, stâncă, volum mare”, în vgr. bounós „ib.”. A se vedea și lat. alo „a face să crească, a cultiva, a hrăni”, almus „care hrănește”, aro „a cultiva”, față de vgr. arooo „ib.”. Toponimele vechi din spațiul romanității orientale se înscriu, prin baza
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
r/zero, a generat prin afixare forme precum alpis - oros - gora - mons „munte“. Unul dintre derivate este și Carpați, pentru care se poate raporta la forme precum sl. kolotĭ, rom. a crăpa, lat. carpo „a smulge, a detașa“, sl. skala „stâncă“, alb. karpë „stâncă, stană“, karmë „stâncă abruptă (la mal), versant, povârniș, coastă (aridă), râpă; morman, grămadă, maldăr, vraf“, rom. scarpă „suprafață înclinată, taluz de pământ, de pietriș etc. care mărginește terasamente, șanțuri, cursuri de apă etc.“ (DEXI), it. scarpa „povârniș
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
generat prin afixare forme precum alpis - oros - gora - mons „munte“. Unul dintre derivate este și Carpați, pentru care se poate raporta la forme precum sl. kolotĭ, rom. a crăpa, lat. carpo „a smulge, a detașa“, sl. skala „stâncă“, alb. karpë „stâncă, stană“, karmë „stâncă abruptă (la mal), versant, povârniș, coastă (aridă), râpă; morman, grămadă, maldăr, vraf“, rom. scarpă „suprafață înclinată, taluz de pământ, de pietriș etc. care mărginește terasamente, șanțuri, cursuri de apă etc.“ (DEXI), it. scarpa „povârniș, pantă“. A se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
forme precum alpis - oros - gora - mons „munte“. Unul dintre derivate este și Carpați, pentru care se poate raporta la forme precum sl. kolotĭ, rom. a crăpa, lat. carpo „a smulge, a detașa“, sl. skala „stâncă“, alb. karpë „stâncă, stană“, karmë „stâncă abruptă (la mal), versant, povârniș, coastă (aridă), râpă; morman, grămadă, maldăr, vraf“, rom. scarpă „suprafață înclinată, taluz de pământ, de pietriș etc. care mărginește terasamente, șanțuri, cursuri de apă etc.“ (DEXI), it. scarpa „povârniș, pantă“. A se vedea și carpen
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care se reflectă, ca în oricare altă limbă, continuitatea indoeuropeană și preindoeuropeană a materialului lingvistic. A se vedea în acest sens alb. cep „colț, vârf”, hap „a deschide, a începe”, kap „a apuca, a găsi, a începe”, kep „vârf de stâncă, cap (geogr.)”, rs. čapatĭ, čepatĭ, čipatĭ „a apuca”, germ. Kopf „cap”, vgr. κεφαλη „cap” , engl. incept „a începe”, it. cippo (monument funerar în formă de semicoloană; indicator). Adâncind cercetarea constatăm că aceste forme au avut un miez lichid, cum rezultă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
urmă, geniul negru, pune în fața poetului zădărnicia: „Tu, care treci prin lume străin și efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gândurile-n cer, Poet gonit de râsuri și înghețat de vânt, Ce cânți ca o stafie ieșiții din mormânt, Sfăramă-n stânca rece a ta nebună liră Căci lumea este piatră și ea nu te admiră.” Răspunsul poetului se fondează pe logodna sa întru eternitate cu ființa neamului: „Și tu crezi, geniu negru, că fără scop și țintă A lumei und amară
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cu atât mai gustoasă va fi o ciorbă de-a noastră (caracudă, văduviță, babușcă, oblete și albișoară, în prima „tranșă“, apoi somn, crap, știucă, șalău și mreană, în cea de-a doua) ori o bouillabaisse (diverse specii de pește de stâncă la început, printre care se remarcă la rascasse, scorpia de mare, poate cel mai urât și mai gustos pește din lume, apoi barbunul, peștele-dulgher și multe alte specii mediteraneene), o cotriade bretonă (macrou, merlucius, sardină, adică pești ieftini, căci supa
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
la realism. Este o caracteristică a artelor spațiului: cele mai vechi reprezentări vizuale pe care le-a produs omul, în preistorie, cele pe care le-a pictat în grote ca Lascaux sau Altamira, cele pe care le-a gravat pe stâncă, precum în valea Minunilor, sunt stilizate. De-abia târziu în istoria umanității reprezentațiile plastice devin figurative. Dacă stilizarea caracterizează teatrul grec și teatrul clasic, o tendință către realism apare timid la sfârșitul clasicismului, ce culminează cu drama, de la Diderot la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
redistribuiri de valori gramaticale ale cuvintelor, prin care Arghezi forța limbajul să se împrospăteze, dar care, prin condeiul parodistului dobândesc efecte comice nebănuite: Ajuns acum la pragul tău, mă iată. Cremene dură, mă putui în pisc Să mă găsesc prin stânci și să mă isc Din pulbere, cu glezna-nsângerată.95 Pe de altă parte, Caragiale a devenit la rândul său pretext hipertextual, "model" și prilej de reciclare omagială prin paștișare ludică la Al. O. Teodoreanu (Un gazetar de rasă, Margareta
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în viața de zi cu zi, imaginația acestor primitivi rămâne constant atentă la ceea ce miturile i-au imprimat. Când își plimbă ochii peste peisajul înconjurător, ei nu zăresc ca noi, doar dealuri, nisip, pâlcuri de copaci, cursuri de apă, pietre, stânci în formă uneori stranie și fantastică. Fiecare detaliu le vorbește. Și îi știu încă din copilărie semnificația: întreaga regiune din jurul lor este o mitologie în relief. Acest spectacol cotidian nu se banalizează niciodată."95 În viziunea sa funcționalistă, influentul Bronislaw
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și Unitatea. 186 Gh. Vlăduțescu în Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, p. 661. 187 Ibidem, p. 661. 188 Isus poate fi perceput ca Mesia doar datorită mitologiei Vechiului Testament, tot așa cum Napoleon a fost comparat cu titanul înlănțuit pe stâncă doar datorită revirimentului mitului prometeic la finele secolului al XVIII-lea, opinează Gilbert Durand în Figuri mitice și chipuri ale operei. De la mitocritică la mitanaliză, pp. 18-29, passim. Durand preia demonstrația lui Pitirim Sorokin, cel care a indicat moștenirea iluministă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
regelui asirian Assurbanipal. Legenda datează din mileniul III î.e.n. footnote>... Vânătoarea te apropie de tot ce e mai pur, țâșnit din originara matcă animală, maiestatea lebedei, sfioasa noblețe a ciutei, taina de sfinx a caprei negre încremenită pe vârful de stâncă cu ochii adânciți în amurg, fala cerbului încununată cu ramuri... Apoi, femeia și vânătoarea, dacă ne amintim de Diana, zeița vânătorii, sunt totuna... una și aceeași năzuință. Femeia transfigurează până la divin frumusețea animală, a tuturor formelor dinaintea ei, și a
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nesemnificativă în comparație cu ea. Și exact asta îi și plăcea la ea. Îi plăcea cum îl trăgea în vârtejul ei, fără să se plângă vreodată că ar trebui să fie sau să facă mai mult. Îi spusese odată că el era stânca ei. Că alături de el putea să treacă prin viață ca o furtună, știind că avea să fie mereu cu ea. Dar acum nu putea să nu își dea seama că era imposibil să trăiești toată viața la viteza maximă; că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mă duceam pentru că mâncam o felie de pâine. Și așa eram antrenată la prășit. La noi mergeam toți la câmp și repede terminam câmpul nostru. Tata la prășit cânta frumos, cântece frumoase și duioase. Ele se numeau: Iisus veșnic călător, Stânca Vieții E Golgota, Pasăre Măiastră, Cruce SF Părăsită, Pe Drum Cu Spini Încununat și altele. El cânta și lăcrima... Privea Cerul, ofta și iar prășea, cântând cu mare durere în suflet, numai Dumnezeu știe. Apoi cântam toți împreună cu el, cu
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
cam cum ai spune că Joey Goebbels are dificultăți În a-și găsi Încălțări pe măsură. Blocurile de cinci și șase etaje, cu apartamente sărăcăcioase se Închideau În jurul unei fâșii Înguste, ca spinarea unui crocodil, din pavele Înalte, ca două stânci de granit, legate Între ele doar prin podurile aeriene formate din frânghiile pentru uscat rufe. Puștani tăcuți și morocănoși, fiecare dintre ei având Între buzele subțiri o țigară din foi, cu capătul plin de scrum, ca o urmă de rahat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]