7,023 matches
-
datorează puternicului fenomen de hibridogeneză din cadrul genului Quercus. Nu se poate stabili dominația unei fitocenoze, dar se remarcă totuși predominanța gorunetelor. Multe plante ierboase sunt elemente termofile, sudice, rare pentru Moldova. Dintre briofite întâlnim pe: Amblystegium confervoides, Amblystegium serpens, Amblystegium subtile, Amblystegium varium, Amblystegium varium f. integrifolia, Amblystegium varium f. orthocarpa, Anomodon viticulosus, Brachythecium populeum, Brachythecium salebrosum, Brachythecium velutinum, Bryum capillare, Bryum capillare var. flaccidum, Bryum capillare var. macrocarpum, Calliergon cuspidatum, Camptothecium lutescens, Catharinaea angustata, Catharinaea undulata, Ceratodon purpureus, Ceratodon purpureus
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
de extensia valorică), îi dau acestuia o anumită precizie și univocitate interpretativă, dar, sărăcindu-l de subtilitățile și nuanțele calitative, îl fac să piardă din capacitatea de reprezentare nuanțată, de care avem nevoie în raportarea la o lume complexă și subtilă la rândul ei. Apărând din necesități științifice, limbajele artificiale au eliminat, în primul rând, polisemia cuvintelor din limbajul natural, dușmanul principal al unui limbaj de tip științific. Totuși, „faptul că secole la rând cunoașterea științifică a naturii și societății s-
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
într-un bogat registru imagistic. Poetul se răsfață într-un univers mirific, sideral, în care stelele, soarele, tăcerile, visurile și amintirile comunică obsesiv aspirația vibrantă spre înălțimi, frântă dramatic de limita condiției umane (Pământ și soare, Stele, Vis ultim, Liniști). Subtile acorduri lăuntrice transferă ambianței o melancolie difuză. Sentimentul apăsător al scurgerii timpului (Ornic ascuns), câteva aluzii erotice discrete (Intim, Eva), precum și nostalgia prezentă în câteva picturi naturiste, realizate într-o amplă paletă cromatică (Noapte brumată, Poveste din câmp), transpar de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287060_a_288389]
-
sfera esteticului, gândirea critică a lui I. se manifestă retoric prin aglomerarea barocă de tensiuni speculare și paradoxuri semantice, într-un proces halucinant de „ardere” și depășire a logicii tradiționale în direcția unei viziuni „hermenoetice”, în care forma cea mai subtilă a „explicării” și „dezvăluirii” este „încifrarea” și „încriptarea”. Dublul sensibil al acestui vertij teoretic este poezia, cu pulverulența semnificațiilor și ambiguitățile sale creatoare. Relația dintre poet și gânditor este abordată de I. printr-un „discurs oblic” - strategie proprie fenomenologiei sacrului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
care derivă puterea în sistemul internațional, cum ar fi, de pildă, sectorul militar, transnațio-nalizarea producției și mai ales controlul asupra cunoașterii și tehnologiei. De asemenea, conceptul lui Joseph Nye de "putere soft" (Nye 1990: 166-8) atrage atenția asupra resurselor mai subtile, în privința cărora SUA domină, cum ar fi caracterul, favorabil ei, al regulilor, în cadrul regimurilor, și atracția culturală și/sau ideologică. Considerată sub acest aspect, s-ar putea ca Statele Unite să nu-și fi pierdut poziția hegemonică, ci avansul cu totul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
actualele adaptări ale practicilor diplomatice ce caracterizează Concertul European: Aron, Bull și Kissinger. El amintește o singură dată de Stanley Hoffman ca de o excepție "nereprezentativă pentru realism" (Keohane 1984: 8, nota 1) și dă de înțeles că înțelegerea mai subtilă oferită de Wolfers conceptului de interes propriu egoist este o excepție. Nu este atît de neobișnuit în literatura realistă că Keohane nu citează alți autori, fapt care a fost neglijat, mai ales după apariția versiunilor științifice ale realismului. De aceea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și oricât de empiu nemicul. Cu travaliu, cu laboare, un popol ce jace risorge, căci Domnul e omnipotent și operele sale sunt admirabili. Domnul îl deiface. Reforma avu efecte întinse și durabile, nefaste bineînțeles. Totuși Eliade a împămîntenit câteva noțiuni subtile, neatinse în acea vreme: afabil, adorabil, absurd, actual, abuziv, abject, absolut, colosal, conjugal, cristalin, consecvent, ingrat, inert, implacabil, inefabil, juvenil, legal, legitim, mistic, nupțial, pervers, serafic, suav, venerabil etc. Și ca gânditor Eliade este interesant, oricât de naive ar fi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ajuns moșier, deputat, în fine soțul unei fete de boier. Scatiu e caricat de autor, înnegrit cu ură, totuși nu fără viață. E o imagine fugitivă și autentică, în baza căreia cititorul poate construi mental un erou. Romanul conține pagini subtile ori viguroase: scenele demonstrând imbecilitatea senilă a lui Dinu Murguleț, deznodământul cu uciderea de către țărani a lui Scatiu. În război interesează mai ales la început cu strângerea tuturor eroilor, cu dibuirea sentimentelor, cu sentimentalismul frivol, monden, care vine puțin și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe-un mormânt. În Sfârșit de toamnă este atinsă, înaintea lui Ion Pillat, voluptatea intimistă a evocării alimentelor: În mintea lor bolnavă și-n sufletul lor ros De moartea dureroasă a zilelor în noapte, Șovăitoare, iarna, intra ca un miros Subtil de pâine caldă și de castane coapte. Ce e valabil în partea inedită din Inscripții e tot în direcția evocării sufletului naturii moarte, ca în Umbra camerelor: Sunt camere de-acelea ce sunt pline În draperia mobilelor grele De noi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de subînțelesuri, de audiențe și formalități, de mici gesturi semnificative. Elena, vrând să se despartă de Drăgănescu, nu găsește formula decentă spre a-i face intimația. Atunci pleacă sub un pretext firesc în Elveția, de unde începe cu soțul un duel subtil de scrisori cu o tactică și un protocol atât de exagerate, încît impulsiunile sunt omorâte de conveniențe și soții nu pot să decidă oficial ceea ce în faptă s-a petrecut de mult. Această lume e ușuratecă. Lenore, din pudoare feminină
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
trăire adevărată". Adevărata izbândă tehnică e de caracter dramatic. Fred Vasilescu, neînveșmîntat, în patul Emiliei, actriță mediocră și ex-amantă a sinucisului poet Ladima, citește scrisorile poetului oferite de Emilia, care comentează din când în când lectura. Este aici un joc subtil, aproape genial, de a parte teatral, fiecare comentând cu ochiul către cititor faptul și dovedind disparitatea punctelor de vedere. Iar din toate aceste glasuri (glasul din scrisoare, comentariul lui Fred, comentariul Emiliei) se desprinde pe încetul o turburătoare dramă, aceea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
antale, 39 butoaie mai mici, 317 balerci și mai multe mii de sticle, precum și cu un pivnicer (Jocaste), un "maître d'hotel" (Antoine), un șef bucătar (Robert), cu două ajutoare (Philippe și Roger) și un camerier (Go). Eroii mănâncă după subtile socoteli de pricepători în gastronomie și vinațuri, căutând să evite orice vulgaritate a gustului. Paginile sunt pline de dizertații asupra bunelor mâncări și băuturi. Deliciile acestei literaturi aparțin ordinii fonetice și cu greu un neinițiat ar gusta burlesca întîmplare a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în discuțiune dreptatea ci numai justețea formală a polemicii în sine. Ceea ce este Beția de cuvinte la Maiorescu reprezintă la Lovinescu Procopovici sau meritul de a nu fi scris nimic, imn malign dedicat zeului necunoscut, adică nulității: "O, divină și subtilă inteligență grecească, cum te recunoști într-o simplă inscripție votivă! Zevs, Ares, Afrodita, Hermes, Poseidon? Bun. Dar dacă mai sunt și alții? Astarte, Cybela, Istar, zei și zeițe ai Siriei, ai Feniciei, ai Chaldeei, ai Persiei? Bun. Dar dacă mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
drum te-aduce prin lanul de secară, Ca dânsa tragi în dreptul pridvorului, la scară. Subțire, calci nisipul pe care ea sări. Cu berzele într-însul amurgul se opri... Și m-ai găsit, zîmbindu-mi, aproape pueril, Când ți-am șoptit poeme subtile de Merill. Iar când în noapte câmpul fu lac întins sub lună Și-am spus "Balada Lunei" de Horia Furtună, M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist, Și ți-am părut romantic și poate simbolist. De aci încolo
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
caracterele scrisului său. Puțini oameni cunosc care să știe exprima, direct ori "figurat", cu atâta exactitate scurtă și cu atâta priză asupra inteligenții și imaginației cetitorului. Și să reușească să exprime în limba tuturora observații fine justificate prin considerații teoretice subtile" (G. Ibrăileanu). Romanul Enigma Otiliei "este construit cu un meșteșug sigur, pe mai multe planuri, și cu o detașare epică întru totul stăpână pe materialul uman atât de divers și de închegat în fizionomia lui. D. Călinescu se afirmă ca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai multe planuri, și cu o detașare epică întru totul stăpână pe materialul uman atât de divers și de închegat în fizionomia lui. D. Călinescu se afirmă ca un excepțional creator epic, lunga sa povestire degajând clar conturat și cu subtile nuanțe, în același timp, o serie de tipuri psihologice de o reală viabilitate, în ficțiune...; impresia de realism, de experință treptată, așa cum o imprimă viața, cu sinuozitățile, cu surprizele, cu umbrele și luminile ei, este covârșitoare. O scenă ca aceea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
integrală, de ansamblu a fațadei palatului din Dealul Copou, adică și a părții de nord, din dreapta contemplatorului medaliei, care a adăpostit facultatea de stiinte, în 1960 că și acum, folosită de Universitatea Tehnică „Gh. Asachi”. Prin această se comunică un subtil mesaj legat de rolul pe care clădirea l-a avut ca sediu în care s-au plămădit mai toate instituțiile de învățământ superior că secții ale Vechii Universități. Tot subtil, prin efigia lui Kogălniceanu, acolată pe revers cu cea a
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
microscop (placheta din 1933 nu face decât să reia chipul doctorului Cantacuzino de pe medalia realizată la Iași în 1918. Medalia dr. Slătineanu marchează, punctul maximum al artei medalistice Lavrillier, nu numai prin calitățile portretistice semnalate de noi, ci și prin subtilă simbolistică a mesajului reversului. Capul reprezentării feminine de pe revers (fig. 114rv) este capul Meduzei{\cîte 107}, una dintre cele trei fiice monstruoase ale lui Phareys și Ceto, ucisă de Perseus care, adunându-i sângele, îl folosea că leac tămăduitor sau
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
sunt în lupta pentru menținerea vieții împotriva morții hidoase, aidoma Meduzei căreia Perseus i-a tăiat capul. Și, în sfârșit, o ultimă precizare: capul Meduzei realizat de Lavrillier nu este chiar atât de hâd, si de aici, un nou și subtil mesaj în legătură cu moartea. Cât despre șarpe, pe care îl găsim în cele două reprezentări ale reversului, vom preciza că acesta este simbol al vieții și al morții, în sensul că un șarpe poate lua o viață, dar o poate și
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
de sus inscripția semicirculara PROFESOR CONSTANTIN DISSESCU. NICOLAE TITULESCU Splendoarea, măreția, luxul și onorurile ar părea să fie aspecte care caracterizează întreaga viață a profesorului, juristului, publicistului și omului politic Nicolae Titulescu. Era, de fapt, un spirit fin, cu inteligență subtilă, memorie uluitoare, capacitate de analiză și sinteză, voința fermă, luptător, rezistent și muncitor. S-a impus că maestru neîntrecut al elocintei, blând, dar și vehement, caustic și necruțător în limbaj, politicos și protocolar, dar și comunicativ și familiar, cunoscător perfect
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
corupție”: „Fac o distincție (care ar putea fi periculoasă) între păcat și corupție; dar, cu toate acestea, este adevărată. Și, totuși, trebuie să mai spunem că drumul către corupție este păcatul. Cum se întâmplă aceasta? Este vorba despre o formă subtilă de progres sau, cu alte cuvinte, de un salt de calitate de la păcat la corupție”. Pe parcursul reflecțiilor sale, el nu ne spune de ce ar putea fi periculoasă această distincție, dar mai cu seamă insistă în a o fonda pe natura
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
occidentale. V. desprinde și descifrează în evoluția gândirii românești patru momente sau faze: faza învățării, cu o interesantă disociere între cumpănire și descumpănire ca forme esențiale ale unui echilibru de mentalitate, aspirație continuă a devenirii noastre istorice; faza înțelegerii, cu subtile diferențieri între cugetare - ca fenomen specific de manifestare a spiritului autohton (implicând obligatoriu contemplarea, până la cea de sine) - și gândire; faza judecării sau a orientării critice, cu delimitarea nivelurilor afirmării și negării tranșante; în fine, faza lămuririi, când intervine ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
publicistica eminesciană una dintre armele retorice redutabile împotriva oportunismului politic și a tarelor clasei politice românești, oferind în același timp terenul propice dezvoltării polisemiei. Jurnalistul nu se limitează la simpla prezentare a stărilor de lucruri, ci recurge la mecanismele ironiei subtile, din dorința de a câștiga adeziunea cititorului, de a demonta demersul argumentativ al adversarilor, de a ridiculiza obiceiurile clasei politice românești sau de a-și manifesta dezacordul față de modul de gândire și de acțiune al oamenilor politici ai vremii. Formă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
producerii publicisticii eminesciene și orizontul interpretării, a ecartului dintre întrebările jurnalistului și întrebările interpretului. Lumea de sensuri a operei eminesciene prinde contur odată cu înaintările pe care le operează lectura, iar textul articolelor continuă să ofere teren generos pentru analize rafinate, subtile, menite să evidențieze natura proteiformă a geniului eminescian. Neobosita întoarcere la textul eminescian se dovedește plină de semnificații și are la bază conștiința că ceva din lumea de sensuri a creației poetului scapă încă înțelegerii noastre. Am dorit să arătăm
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a suferinței mundane și a salvării, a rugăciunii și devoțiunii / umilinței ( Aproape tac, aproape plâng, aproape sunt, 1995), a „melanholiei deșertăciunilor” (amplul poem din 1996), a presiunii realității care „țâșnește ca apa din sifon” și a transformării ei, a graniței subtile dintre ființă și neființă - totul, acum, sub dominanta aspirației spre transcendență și mântuire: „mă desprind de mine însumi cu o ușurință necunoscută / și vreau plăcerea de a trăi a păsărilor puternice. Și încep să plâng de bucurie [...] Dumnezeu îmi binecuvântează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]