8,137 matches
-
existenței sale, iar comicul este forma în care prin opoziție cu frumosul, se eliberează din nou de caracterul său ne‑ gativ. Frumosul pur și simplu se comportă în raport cu urâtul pe deplin negativ, căci el este numai frumos în măsura în care nu este urât, iar urâtul este urât numai în măsura în care nu este frumos. Nu în sensul că frumosul spre a fi frumos, ar avea nevoie de urât. El este frumos și fără termenul său de comparație, dar urâtul este pericolul care îl amenință prin
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
este forma în care prin opoziție cu frumosul, se eliberează din nou de caracterul său ne‑ gativ. Frumosul pur și simplu se comportă în raport cu urâtul pe deplin negativ, căci el este numai frumos în măsura în care nu este urât, iar urâtul este urât numai în măsura în care nu este frumos. Nu în sensul că frumosul spre a fi frumos, ar avea nevoie de urât. El este frumos și fără termenul său de comparație, dar urâtul este pericolul care îl amenință prin și din el însuși
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
în locul căutării libertății, uitarea căutării ei, deci agentul puterii pervertite, îl disprețuiește pe cel mereu supus. Pentru că este puternic peste cel mereu supus, el și-a pierdut libertatea, și astfel puterea. La rândul lui, cel mereu supus ajunge să-l urască pe cel care perpetuează comanda și să-l socotească vinovat de perpetuarea supunerii sale. Încetarea căutării el o pune pe seama constrângerii, și nu pe seama oboselii, renunțării și uitării sale. El nu poate să admită că cel ce perpetuează comanda reprezintă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ceea ce nu vreau să spun și pentru că termin prin a gândi așa cum ajung să gândesc. Pentru că între mine și cel care mi-a luat libertatea nu există o complicitate, eu îl numesc pe acesta „conducător“ doar în chip silnic și urăsc în el chipul pierdut al libertății mele. Și eu nu sunt vinovat nici dacă termin prin a-l alege liber pe cel care mi-a răpit libertatea, pentru că între timp am devenit victima mutilării care m-a supus. Deși în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pe Vasile Baciu averea nu-l dezumanizează, cu toate că își lovește din când fata, pedepsind-o pentru relația cu Ion, în momentul când apare un nepot, Petrișor, se hotărăște să-i dea averea. Pământul dictează relațiile din familia Fouan: frații se urăsc, dar, în același timp, ajung să se coalizeze împotriva părinților când se pune problema moștenirii pământului. Ei sunt hrăpăreți poate și datorită problemei agrare din Franța jumătății de secol al XIX-lea, când procesul de fărâmițare a pământurilor s-a
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
pământului și-a pus pecetea pe toate acțiunile sale: o cucerește pe Ana Baciu, renunțând la dragostea sa, Florica; intră cu plugul în pământul lui Simion Lungu și sare la bătaie; îi reproșează tatălui că i-a băut pământurile; îl urăște pe George Bulbuc atunci când aude că se căsătorește cu Ana, mărindu-și averea cu loturile ei. Ana este unul dintre cele mai răspândite și frecvente prenume feminine, fiind, din acest punct de vedere, al treilea nume de botez feminin. Provine
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
o familie mare, cu două fete de măritat, fără zestre, un fiu, Titu, care nu are nicio ocupație, îi redactează jalba lui Ion dintr-un gest de altruism, din milă. Deși numele de familie este de origine ungurească, el îi urăște pe unguri, fiind un naționalist convins. Preotul Belciug Ioan. Porecla Belgiug a fost dată preotului de către soția învățătorului Herdelea datorită aspectului său fizic precar: barbă ascuțită, deasă; porecla provenind de la substantivul comun ”belciug” care înseamnă ”verigă de metal de care
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
Michel Fouan, fratele Mariannei - La Grande 21.Mouche Françoise - fiica mai mică a lui Michel Fouan, căsătorită cu Jean 22.Mouche Lise - fiica mai mare a lui Michel Fouan, căsătorită cu Buteau 23.Rochefontaine - deputat 24.Soulas - sluga care o urăște pe Cognette. Explicarea etimologică a câtorva nume ale personajelor din cele două romane, identificarea poreclelor constituie elemente esențiale în caracterizarea personajelor. Dacă din romanul rebrenian am considerat necesară explicarea etimologică a numelor personajelor importante din text (șapte personajeă: Ion al
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
politici cu elementele Cominternului. De fapt, liderul țărănist a avut o atitudine duplicitară și la procesul din 1946, când au fost condamnați cei din lotul lui Ion Antonescu. Nu întâmplător, chiar suveranul României, Carol al - II - lea, avea o impresie urâtă despre Iuliu Maniu, folosind chiar o expresie vulgară, referindu-se la liderul țărănist, numindu-l ”căcăciosul de la Bădăcin” Perioada 1934 - 1940 este complexă, atât pe plan politic internațional, cât și intern. Partidul Comunist din România a căutat să facă alianțe
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
-ĭa. Și, deși uzul înregistrează, și pentru ultimele două, o formă refăcută de singular în -ie (papaie, paranoie): Am cumpărat o papaie, ce fac cu ea? (Culinar.ro Forum, 2004), mirosul de papaie verde (CineMagia, 2005), secureștii lui Ceaușescu nu urăsc. [...] Colectează informații și le sintetizează cu răceală. [...] sunt aduși la un soi de paranoie. Paranoie sau istețime. (Rlit, 31, 2008: 31), substantivele în discuție nu prezintă și pluralul "românizat"(*păpăi/*papai, *paranoi). Numărul mic de împrumuturi și, mai ales, absența
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
cea mai grea, Cu fruntea-n slavă strig din închisoare; - Nu-s vinovat fașă de țara mea!... Nu-s vinovat c-am îndârjit șacalii Când am închinat cu sufletul durut Că nu dau un Ceahlău pe toți Uralii Și că urăsc hotarul de la Prut. Județul Izmail a răspuns invitației noastre prin Dl. Anatol Cucoș, președintele Alianței Democrat Creștine a Românilor din Ucraina cu cuvintele: Dacă pornim de la faptul că din toată Basarabia și Bucovina, noi, cei din sudul Basarabiei suntem cei
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
o singură garnizoană la periferia Romei; era stăpân astfel pe puterea militară din oraș. Alianța Agrippinei cu o serie de senatori adversari ai lui Tiberius au accentuat tensiunile politice. Tiberius, deși bătrân nu avea nici un prieten de încredere. Rudele îl urau, Senatul îi era ostil și chiar mama lui îi era împotrivă. Nu ținea cont decât foatre rar de sfaturile acesteia și s-a simțit ofensat atunci când, Senatul ipropus ca expresia „ fiu al Liviei”, să fie adăugată titlurilor sale onorifice. De
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
uite ce era femeie și prin urmare nu avea voie să se amestece în treburile statului. Seianus făcea eforturi să fie în grațiile lui Tiberius. Pentru ambiția sa nemăsurată, l-a eliminat chiar pe fiul împăratului. A început să-l urască pe Drusus atât de mult încât o dată a și ridicat mâna împotriva lui. Cum frica de urmări l-a cuprins atât în privința fiului cât și al tatălui, în minte a începutsăi mijească gândul că dacă l-ar înlătura pe tânăr
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
complicitate și au fost lăsați să moară prin înfometare. Tiberius se apropia de șaptezece de ani și, la fel ca și Augustus, își văzuse majoritatea potențilailor săi succesori murind. Cu toate acestea, Tiberius și-a continuat contraatacul. Mulți senatori îl urau, dar câțiva îl apreciau pentru faptul că sub conducerea lui imperiul cunoscuse vremuri de pace și prosperitate. Era calm și răbdător dar în același timp adversar neâmpăcat al lingușelii. În prima parte a domniei sale a introdus o aparentă libertate unde
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
primitiv. Am citit recent un astfel de portret al unui tip uman respingător, care conține în formula sa sufletească, între alte mutații (cum le spune caritabil și eufemistic H.R. patapievici), și o serie de atitudini violent antieuropene: este retractil, suspicios, urăște tot ce este străin, nu cunoaște alți dușmani decât oamenii prosperi din țară, și ungurii, în afara ei etc. profund și în sensul cel mai negativ rural, elitele intelectuale îi trezesc neîncredere etc. etc. Deși brute și imbecili există într-o
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
la el era, posibil, tot un tipar. Ani de-a rândul îl privisem, oarecum cu invidie, cum zâmbește în orice situație, părând că poate rezolva orice și că se poate bucura de orice, luând lucrurile așa cum vin. Dar apoi am urât din răsputeri ceea ce de fapt nu era decât o lozincă, acea propoziție-sentință asta-i viața, începând să o privesc ca pe o neputință, o chestie de struț care-și caută nisipiul la prima schimbare de context, indiferent dacă această schimbare
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
teacă? I-aș fi răspuns: ia sabia aia în brațe, dar n-am făcut-o, doar m-am întristat, cum aveam s-o fac de câte ori, de atunci, cineva avea să spună despre mine că sunt o femeie puternică. Ajunsesem să urăsc asta, în special, dacă o spunea un barbat... pentru mine devenise un fel de... sentință, o condamnare definitivă la singurătate. Că dacă mai auzeam o singură dată ești o femeie puternică, aș fi răspuns: dar ce v-am făcut să
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
cu 6 luni, îți dau jumătate din averea mea, iar de nu, să știi că eu la dracu mă duc și te iau și pe dumneata cu mine.” (Vezi Apologetica 1937, p. 110 Mihălcescu Em. Vasilescu). 21. Nu blestemați! Dumnezeu urăște blestemul O femeie văduvă, dar cam nervoasă și rea de gură avea o fată de vreo 19 ani, care lucra la mașina de treierat. Într-o dimineață zise fetei să taie niște lemne pentru sobă ca să aibă cu ce găti
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
în pădure și nu putea fi găsită nicăieri. A doua zi află că murise copilul cel bolnav, iar mama, cu cei patru copii rămași, găsise adăpost la un om sărac, dar credincios și cu frică de Dumnezeu. Săvoiu începu să urască grădina, pavilionul, râul, vântul și îi fu groază de întunericul liniștit al nopții care se lăsase. În curând căzu într-o boală grea. În aiureala când a căldurilor, când a tremurăturilor, pomenea întunericul nopții și tunetul furtunii. Peste câteva zile
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
tău. Știam... Cel ce lovea atât de crud într-un suflet de om, se opri dintr-o dată ca fulgerat de o putere nevăzută. Căscând ochii, șopti: Cum, tu știai de toate astea, și-ai tăcut? Da... Și nu m-ai urât? Nu. Te-am iubit. Cei doi se priviră. Ceva se prăbușea într-un suflet. Omul căzu năruit la pământ și hohotind de plâns, abia putu rosti: Mă mai poți ierta? Celălalt, plin de bunătate, cu lacrimile pe gene, îi puse
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
bine, fii bun și vino cu mine. Și-l duse la marginea satului într-o vale frumoasă, care era străjuită pe margini de dealuri așezate în trepte din ce în ce mai înalte, și îi zise: Ia strigă acum cât poți de tare: te urăsc... te urăsc... te urăsc... Acum strigă tot atât de tare: te iubesc... te iubesc... te iubesc... Ai văzut, spuse din nou vecinul, tot astfel se întâmplă și cu lumea de care te plângi că te vorbește de rău. Ea îți vorbește, sau
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
bun și vino cu mine. Și-l duse la marginea satului într-o vale frumoasă, care era străjuită pe margini de dealuri așezate în trepte din ce în ce mai înalte, și îi zise: Ia strigă acum cât poți de tare: te urăsc... te urăsc... te urăsc... Acum strigă tot atât de tare: te iubesc... te iubesc... te iubesc... Ai văzut, spuse din nou vecinul, tot astfel se întâmplă și cu lumea de care te plângi că te vorbește de rău. Ea îți vorbește, sau mai bine
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
vino cu mine. Și-l duse la marginea satului într-o vale frumoasă, care era străjuită pe margini de dealuri așezate în trepte din ce în ce mai înalte, și îi zise: Ia strigă acum cât poți de tare: te urăsc... te urăsc... te urăsc... Acum strigă tot atât de tare: te iubesc... te iubesc... te iubesc... Ai văzut, spuse din nou vecinul, tot astfel se întâmplă și cu lumea de care te plângi că te vorbește de rău. Ea îți vorbește, sau mai bine zis îți
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
de glume proaste. Tânăra, indignată, nu-i dădu nici o atenție, ci se uită puțin încruntată la el șiși îndreptă privirea numai către geam. Necuviinciosul îi zise în bătaie de joc: Fie-ți milă, domniță, și nu te uita așa de urât la mine că mă mănânci! Dar ea, liniștită, îi răspunse: Fi-ți liniștit și nu vă speriați, căci eu nu mănânc carne de porc, mai ales atunci când omul devine PORC! 121. Vorbele urâte O tânără muncitoare, serioasă și cinstită, primește
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
nu treci pe lângă vreo biserică fără să intri ca să te rogi în ea sau să asculți cu evlavie Sfânta Slujbă. În slujba omului bogat, copilul, deși rob, se purta cu adevărat creștinește, dar, tocmai din această cauză, ceilalți robi îl urau și-l pizmuiau, scornind tot felul de minciuni pe seama lui. Într-o zi el a fost pârât pentru o faptă netrebnică, pe care ar fi săvârșit-o împotriva stăpânei sale. Stăpânul cel bogat, auzind, s-a mâniat, n-a cercetat
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]