7,246 matches
-
din ce în ce mai mult. Limbajul informal care utilizează termenii „cercetare superficială” și „cercetare profundă” are o implicație peiorativă, este simplist și uneori enervant. Aceste cuvinte implică o relație între un superior și un subordonat. Î. Cum determinăm validitatea?tc "Î. Cum determinăm validitatea?" R. Ne uităm la procedeele folosite pentru a stabili dacă aceste metode asigură obținerea unor rezultate care să fie de încredere. Echipa noastră de cercetare era preocupată de calitatea informației și de faptul că rezultatul trebuie să reflecte cu acuratețe
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
analiză sistematice. Pe scurt, am urmat protocolul acceptat, pentru a asigura acuratețea și corectitudinea rezultatelor. Contexttc "Context" De fapt, de această întrebare se leagă decizia de a avea încredere în rezultate sau de a le critica. În tradiția pozitivistă, determinarea validității a fost un element important, deoarece se crease un test sau un instrument pentru a măsura ceva, iar uneori se măsura ce nu trebuia. În aceste studii cantitative, instrumentul era un înlocuitor al elementului care era măsurat în realitate. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
ocazia să insiste sau să ceară detalii suplimentare pentru a dezvolta sau clarifica răspunsul. În plus, acesta poate repeta observațiile-cheie făcute de participanți, pentru ca aceștia să-l verifice. Reflecțiitc "Reflecții" Ajungem la concluzia că se pune prea mult accent pe validitate în cercetarea calitativă. Mai bine ar fi să ne concentrăm asupra experienței practice de calitate. Obiectivul cercetătorului este acela de a înțelege punctele de vedere ale persoanelor care răspund la întrebări și de a le putea comunica mai departe publicului
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
informează pe cercetător asupra comportamentului pe care ar trebui să îl adopte. Respectivele practici trebuie modificate și adaptate după cum dictează mediul și situația în cauză. În concluzie, îi sugerăm cercetătorului să acorde mai puțină importanță preocupărilor tradiționale, cum ar fi validitatea, și să fie, mai degrabă, pregătit să de un răspuns la următoarea întrebare: „Ce ați făcut pentru a vă asigura că ați urmat întocmai pașii unei cercetări de calitate?”. Î. Putem generaliza?tc "Î. Putem generaliza?" R. Acest studiu nu
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
și foarte eficace... Peters și Waterman au formulat cele opt principii pentru excelența în organizații - care sunt atât de des folosite - studiind 62 de companii, ceea ce reprezintă un eșantion foarte mic din miile de companii ce ar putea fi studiate. Validitatea, însemnătatea și impresiile apărute din investigările calitative au mai mult de a face cu bogăția în informații a cazurilor alese și cu abilitățile de observație și analizare ale cercetătorului decât cu mărimea eșantionului (p. 185). Reflecțiitc "Reflecții" Dimensiunea redusă a
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
fi interpretat ca o discordanță între comportamentul emoțional spontan și reactivitatea emoțională care poate evoca o disconexiune frontală. b2. Depresia este descrisă ca simptom întâlnit în SM, în lucrări mai recente. Studiul ei ridică probleme metodologice deosebit de delicate, care privesc validitatea definițiilor depresiei și instrumentele folosite pentru a măsura simptomatologia depresivă la pacienții purtători de leziuni organice cerebrale, a căror semiologie o copiază parțial pe aceea a depresiilor primare. Frecvența depresiei variază astfel de la 6% până la 54% la bolnavii cu SM
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
religioasă din țările aflate jurul bazinului mediteranean ne oferă un tablou complex și foarte variat. Roma nu a intenționat niciodată să atașeze cuceririlor sale politice tentativa impunerii unui singur crez religios și nici a vreunei forme de cult de unică validitate pentru popoarele supuse. Principiul politicii religioase romane era acela de a lăsa intacte convingerile și manifestările religioase ale popoarelor reunite sub puterea sa. Analiza succintă a multiplicității curentelor religioase de la sfârșitul perioadei elenistice precreștine, în cele ce urmează, ne va
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se regăsesc în gnosticism și maniheism. Antimilitarismul s-a dezvoltat în interiorul acestor două erezii creștine care propagau o doctrină subiectivistă. La baza reformei religioase a acestor erezii se afla o inspirație personală arbitrară, o liberă interpretare a Sfintelor Scripturi și validitatea singulară a moralei subiective. Aceste trei aspecte au fost negate dintru început de Biserica universală, care se considera singura depozitară a adevărurilor creștine, singura autoritate oficială capabilă să interpreteze genuin conținutul cărților sacre, autoritate creată de Cristos pentru reglementarea și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aluzii secundare. Nu există nici un text care să indice vreo eventuală interdicție a serviciului militar, cu pretextul că uciderea este contrară eticii creștine. Considerând aspectul idolatriei, opoziția lui Tertulian față de serviciul militar nu este fundamentată pe baze etice și religioase. Validitatea și dimensiunea profundă a acestei dezbateri inițiate vizează sectorul teologic. În literatura religioasă antică (Evangheliile apocrife, Actele martirilor) nu există suficiente indicii istorice; nu au existat Acte ale martirilor anterioare lui Decius (249-251). Primele mișcări pacifiste creștine încep să apară
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
eficienței îndeosebi în Occident erau tot atâtea tematici prezente și în considerațiile istoriografice păgâne, străine prezenței creștine ori influenței sale (de ex. la Ammianus, Vegetius și anonimul operei De rebus bellicis). O situație diferită întâlnim în Orient unde sensul și validitatea statului sunt majore, iar numărul martirilor militari predomină, obiecția față de serviciul militar nemaiavându-și locul. În Occident apare o neîncredere tot mai difuză în Imperiu și în capacitatea acestuia de rezistență antibarbară, favorizând unele tendințe antimilitariste. Armata romană de la sfârșitul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Black,J., McClintock,R., 1995, apud Joița, E., 2006, pp. 156-157) 1. Observarea elementelor situației date, a materialelor-suport, a altor mijloace de reprezentare și mânuirea, analiza lor. 2. Construirea interpretărilor proprii în baza observațiilor făcute și construirea argumentelor pentru demonstrarea validității interpretării elaborate individual, fără sprijin. 3. Contextualizarea prin extinderea independentă a observațiilor și interpretărilor inițiale, prin documentare suplimentară, comparare cu alte materiale sau modele, prin ordonare și triere a argumentelor, ideilor proprii, ca o primă confruntare, verificare, autoevaluare. 4. Confruntarea
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
modul cum se corelează, integrează pentru a rezolva situații complexe reale și a lua decizii de intervenție, global și pe dificultăți constatate. Aici evaluarea evidențiază trei concepte fundamentale: pertinența (răspunde caracteristicii de bază care reflectă progresul în integrarea resurselor învățate), validitatea (evaluarea este valabilă real, verifică tocmai acest obiectiv al integrării) și fiabilitatea (se pot respecta operațiile de efectuare specifică). Acestea se pot examina și la nivel macroși micro-, pe fiecare caracteristică, când se fac aprecierile la toate cele patru elemente
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
acțiunii și cercetător al calității acesteia, realizând și o legătură între practica profesională și cea a cercetării, a teoriei pedagogice, pendulând între ele, dialogând cu ambele, putând aduce chiar contribuții în acest sens (identifică noi aspecte, formulează noi ipoteze, verifică validitatea sau completează unor alte cercetări, nu numai ameliorând ad-hoc sau pe termen scurt starea problemei abordate). R. O'Brien (1998) o definește ca fiind cunoașterea științifică, de către practicianul reflexiv a realității acțiunii sale, fie individual, fie în grup, pentru înțelegerea ei
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și apoi de includere în teorie, în generalizări. • Analizează ce decizii poate lua pentru reglarea acțiunilor, pentru dezvoltarea individuală a educaților. • Exersează practicarea discursului pedagogic științific. Indicatori • Fezabilitatea (posibilitatea testării unei ipoteze). Dubla coerență (prin sistematizare cognitivă). • Rigoarea științifică (fidelitate, validitate, pertinență, consistență, transferabilitate, obiectivitate). Validitatea cercetării pedagogice este dată de posibilitatea aplicării la practica educatorilor: îi ajută să instrumenteze, să interpreteze dificultățile activității lor, să rezolve problemele după constrângeri și priorități, să utilizeze • Practicianul formulează interpretări particulare prin exemplificări, cu
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
teorie, în generalizări. • Analizează ce decizii poate lua pentru reglarea acțiunilor, pentru dezvoltarea individuală a educaților. • Exersează practicarea discursului pedagogic științific. Indicatori • Fezabilitatea (posibilitatea testării unei ipoteze). Dubla coerență (prin sistematizare cognitivă). • Rigoarea științifică (fidelitate, validitate, pertinență, consistență, transferabilitate, obiectivitate). Validitatea cercetării pedagogice este dată de posibilitatea aplicării la practica educatorilor: îi ajută să instrumenteze, să interpreteze dificultățile activității lor, să rezolve problemele după constrângeri și priorități, să utilizeze • Practicianul formulează interpretări particulare prin exemplificări, cu caracter local, empiric, experiențial. Dar
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
constrângeri și priorități, să utilizeze • Practicianul formulează interpretări particulare prin exemplificări, cu caracter local, empiric, experiențial. Dar se poate dezvolta dacă trece de analiza sistematică a realității proprii și la aplicarea controlată a experimentului pedagogic, pentru a ajunge la obiectivitate. • Validitatea practicilor se realizează doar prin colaborarea cercetător-practician, pentru a ajunge la un model prescriptiv general, iar a nu rămâne la unul de dezvoltare. • Avantaje: focalizează pe sursele, problemele reale ale unei clase, școli sau interesele unui grup de educatori (pentru
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
colaborarea cercetător-practician, pentru a ajunge la un model prescriptiv general, iar a nu rămâne la unul de dezvoltare. • Avantaje: focalizează pe sursele, problemele reale ale unei clase, școli sau interesele unui grup de educatori (pentru a le oferi relevanță și validitate, posibilitate de transformare), formează la educatori competențe și mijloace de afirmare a profesionalizării, perfecționează interrelațiile colegiale, evidențiază potențialul unei clase de a cerceta și a se schimba, dezvolta practica reflecției ca o competență esențială, inițiază, dezvoltă comunicarea, sprijină educații în
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
este construită pe un model de sferă publică ce este legat de deliberare democratică și consimțământ, în care participanții folosesc o "raționalitate argumentativă" pentru a "ajunge la o înțelegere reciprocă bazată pe un consens motivat, punând în discuție pretențiile de validitate implicate în orice comunicare" (Risse 2000: 1-2). Combinând impulsurile inclusive și pe cele democratice, etica discursivă oferă o metodă ce poate testa ce principii, norme sau aranjamente instituționale ar fi "la fel de bune pentru toți" (Habermas 1993: 151). În al treilea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
criticii. Postmoderniștii, inspirându-se de la teoreticienii sociali francezi, mai ales de la Jacques Derrida și Michel Foucault, au adoptat o poziție de "interpretativism radical". S-au opus oricăror încercări de a evalua propozițiile empirice sau etice după vreun criteriu unic de validitate, pretinzând că astfel de tentative marginalizează mereu puncte de vedere și poziții morale alternative, creând ierarhii de putere și de dominare. Moderniștii, inspirați de scrierile teoreticienilor Școlii de la Frankfurt precum Jürgen Habermas, și-au asumat o poziție de "interpretativism critic
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
date publicității pentru cuantificarea unei epoci. Dintr-un punct de vedere plauzibil, deci, Posibilitatea unei insule este o metaficțiune. Dintr-un altul, Însa cel al intenției auctoriale romanul acesta este o monumentală reducere la absurd ca metodă de a demonstra validitatea următoarei ipoteze: civilizația occidentală a Încercat zadarnic să mascheze determinările biologice, inexorabile și imperturbabile, ale oricărei societăți naturale. Din motive pe care naratorul nu le mai enumeră poate pentru că nu ține să-și expună o teorie, ci să determine reacții
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un ansamblu de dovezi și deducții, sînt comunicate în locul dovezilor înseși. March și Simon afirmă că, prin acest procedeu de absorbție a incertitudinii, receptorul unei comunicări are posibilități foarte limitate de a judeca exactitatea acesteia. Deși există diverse probe ale validității, care țin de coerența internă și de coerența cu alte comunicări, receptorul trebuie să aibă mai mult sau mai puțin încredere în procesul care s-a produs și, dacă acceptă în final comunicarea, trebuie să o accepte aproape așa cum este
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
drept esențial te poți situa în existența sa cotidiană sau în reflexia pe care existența o lasă în mintea sa. * Filosoful are funcția socială de a verifica sensurile cotidiene în care ne lăsăm captată existența printr-o interogare asiduă asupra validității și oportunității lor. Lipsit de utilitate practică într-o ordine a absolutismului consumului și producției, el își păstrează valoarea în ordinea umanului, peste care se suprapun (și pe baza căreia se organizează) toate sistemele sociale. Dată fiind menirea sa, un
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
a supraviețui, și în ultimă instanță așa și era. Miturile sunt povestiri caracterizate de mare universalitate care exprimă ceva care provine din inconștient. Yourcenar a fost fascinată de mituri și a lucrat cu ele toată viața, dar a negat rapid validitatea lor atunci când acele mituri aveau o legătură cu ea: mitul că fusese o fugară franțuzoaică, orfană de mamă, care se refugiase din Europa nazistă; că fusese victimizată pentru sexualitatea ei și fugise în America cu iubita ei lesbiană; și că
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
pentru îndelungata putere a partidelor comuniste în aceste țări. Argumentul socio-economic nu este valid, dată fiind bunăstarea unora dintre aceste societăți. Argumentul cultural, care sugerează că țările "latine" sau mediteraneene sunt mai predispuse la comunism decât altele are o oarecare validitate, dar Finlanda și Islanda sunt cazuri discutabile. În linii mari, problema dacă partidul reușește să-și constuiască propria subcultură, ca rezultat al unor împrejurări precum rezistența în fața unui ocupant sau a unei dictaturi este una critică. Odată ce a atins o
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
independente. În al doilea rând, normele sistemului politic afectează adjudecarea regulilor și în ce privește conținutul. Legile nu numai că sunt mai favorabile cetățeanului unui stat liberal, dar într-un asemenea stat, justiției i se poate da chiar puterea de a chestiona validitatea legilor în sine. Aceasta înseamnă că, atât în relație cu adjudecarea regulilor, cât și cu adunările și executivele, "constituționalismul" joacă un rol crucial. Totuși, în al treilea rând, la fel ca în cazul adunărilor și guvernelor, caracteristicile curților de justiție
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]