8,156 matches
-
avea să se schimbe. Porni în căutarea quinților, pe care îi găsi stând lângă Marii, care la rândul lor păreau că păzesc intrarea într-o cameră. - O să le ucid chiar acum, scrâșni Lelea Hinnedi la vederea Maestrului său. - Ohoho! Ce viteaz ești acum, că ți-a venit și un sprijin moral, care să te îmbete cu minciuni și să-ți ofere o scuză ca să ucizi, îl contră Maria cu o voce rea și fără să se miște din cadrul deschizăturii strâmte din
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ci mai ales pentru eșecul pe care acesta îl reprezenta pentru proiectele sale. Genava îi apărea acum mai îndepărtată decât yurta sa din Panonia. Odolgan încuviință: — Eu... l-am avut o clipă în față pe comandantul lor; e un războinic viteaz, crede-mă; dar era prea bine apărat de ai săi și pe urmă, cu piciorul ăsta... Balamber nu-l asculta. Atenția îi era, în schimb, atrasă de ciudatul comportament al lui Mandzuk. Nemișcat în mijlocul celor căzuți, se sprijinea cu ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-ți aminte că... Cu privirea fixată asupra lui Maliban, Sebastianus întinse mâna, întrerupându-și prietenul. — Termină, Metronius! îi porunci. Cunoștea suficient de bine cât erau de orgolioși și de impulsivi alanii, încât să fie serios îngrijorat de iritarea acelui războinic viteaz. Galoromanul vru să protesteze: — Dar el... Ajunge! Tonul lui Sebastianus devenise acum cât se poate de dur. Misiunea noastră e prea importantă ca să ne permitem să ne certăm între noi, și cu atât mai puțin pentru niște prostii. Aici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atunci, ei bine, disprețul pe care din totdeauna ni l-au arătat se va dovedi mai mult decât întemeiat, înțelegeți? Pe de altă parte, știm cu toții că armata romană nu e grozavă în confruntările cu barbarii: soldații Romei sunt foarte viteji când e vorba să o facă pe grozavii cu țăranii, dar când au de-a face cu barbarii, ah, atunci se schimbă treaba; și atunci vreți să ne lăsăm în mâinile lor? Nu, și asta ar fi o nebunie. întinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
moment, să meargă să caute pradă în altă parte. Câțiva oameni se îngrămădiră atunci în jurul lui Clemantius, întrebându-l cu însuflețire ce era de făcut: cei mai inimoși își regăsiseră curajul și se arătau disponibili pentru apărare. Cei mai puțin viteji se căiau deja de hotărârea ce îi adusese în redută și se întrebau cu neliniște dacă nu existau și alte ieșiri. Libertul căuta să-i calmeze și, ca să fie auzit mai bine, se urcă pe două trepte ale unei scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
răspunsul său simplu, în care nu citi nici un accent de mulțumire. în fața acelei siguranțe virile o emoție ciudată, nouă pentru ea, porni să-i curgă prin vene. Se simți invadată de un șuvoi de admirație și recunoștință față de acel tânăr viteaz, căruia, fără îndoială, îi datora viața, dar își impuse să nu o arate. Cu toate acestea, dintr-un irezistibil instinct feminin, își aranjă o șuviță de păr de pe frunte. — Pe el de ce l-ai lăsat în viață? îl întrebă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
calului, își arătă surâsul enigmatic în care doar cine îl cunoștea de multă vreme, ca Balamber, ar fi putut recunoaște o sclipire de simpatie sau, mai degrabă, de bunăvoință satisfăcută. — Salutare, Balamber. astăzi mingan-ul tău s-a comportat foarte bine. Viteazul Uldin ar fi mândru să vadă ce războinic magnific a devenit fiul lui. Balamber își simți inima umplându-se de mândrie. O laudă ca aceea, înaintea căpeteniei unui popor aliat, reprezenta pentru el o mare onoare. Ducându-și mâna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pozițiile de rezervă, se îndreptau către coastă, o urcau și apoi dispăreau dincolo de creastă. Metronius își îndrepta și el în repetate rânduri privirea în direcția aceea; nu putea să nu se întrebe dacă nu cumva Aulus Sebastianus nu era printre vitejii luptători care apărau acea poziție și dacă prietenul său mai era încă în viață. De acolo de unde se găsea nu putea să-și facă o idee despre cum mergea bătălia în ansamblu, dar își dăduse seama cât de uriașă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
salut la adresa regelui și se alăturară fără șovăială oamenilor săi, pentru a participa la ceea ce toți înțelegeau că era ultima încercare, efortul hotărâtor. Spectacolul pe care-l oferea câmpul de luptă i-ar fi putut înspăimânta și pe cei mai viteji războinici. Oriîncotro ai fi întors privirea, terenul ce despărțea cele două armate se arăta presărat cu luptătorii căzuți, atât de numeroși, încât caii deși biciuiți și împunși cu pintenii, erau nevoiți să-și încetinească alergarea și să înainteze cu multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să fi avut numele lui printre ofițeri. Sebastianus încercă să nu-și arate amărăciunea mai mult decât se cuvenea. — Nu era un ofițer superior, răspunse. Comanda legiunea bagaudică. Magister militum încuviință: — A! Șleampății ăia! Acum îmi aduc aminte. Un băiat viteaz. Păcat că l-am pierdut. Trăgând de hățuri ca plece, îl lăsă liber. — Du-te, atunci, dar să nu lipsești diseară, după cină, la raportul ofițerilor. Avem de luat hotărâri importante. Luându-și rămas bun de la el și de la Chilperic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la raportul ofițerilor. Avem de luat hotărâri importante. Luându-și rămas bun de la el și de la Chilperic, Sebastianus părăsi coloana și se îndreptă spre câmpie. își simțea inima cuprinsă de o tristețe apăsătoare. Prea mulți prieteni morți, prea mulți combatanți viteji pierduți. în desaga atârnată la oblânc avea două suluri de papirus pe care Vitalius transcrisese cu grijă, în timpul popasurilor zilnice ale armatei, însemnările scrijelite în grabă, în ultimele săptămâni, pe tăblițele sale de ceară. Relatarea campaniei, care avea să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spuse în încheiere Ambarrus, ridicându-se la rândul său, Metronius nu era cu siguranță un bagaud, ba chiar a avut ceva de furcă până să ajungă să se înțeleagă cu noi. Dar era un om dintr-o bucată și foarte viteaz. Și chiar un bun băutor. Deveniserăm prieteni. în sfârșit, un om așa cum trebuie. Cu adevărat, un om așa cum trebuie. în timp ce vorbea, o fată cu părul negru, pe care Sebastianus o observase deja, atât datorită frumuseții ei, cât și din pricina tristeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
carul cu precauție, pe o pantă lungă și accidentată. Când terenul deveni plan, Go-Bindan se întoarse din nou spre el: — Mandzuk a spus că o să mă învețe să călăresc, să mânuiesc sabia și să trag cu arcul; așa o să ajung vitează ca tine. Pentru că tu ești cel mai bun. Spune că i-ai omorât pe toți cei care ți-au ucis părinții, iar eu o să fac a fel. O să-i ucid pe toți turingienii. Și mi-a mai spus că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
său putuse să-și ia o soție și să aibă mulți copii, asigurând familiei o bunăstare sigură și un mare respect în sânul clanului și al tuturor neamurilor hiung-nu. Acum venise și pentru el clipa să se arate nu doar viteaz, ci și chibzuit și prevăzător, închegându-și o familie și administrând cu înțelepciune roadele succeselor sale: o mare parte din prada luată în campania aceea dezastruoasă era pierdută, însă Atila, care nu uita niciodată să-și răsplătească războinicii ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atât valoarea soldatului român, cât și măsurile corecte luate de Marele Cartier General, în fruntea căruia se afla generalul Constantin Prezan. Regele Ferdinand, recunoscându-i meritele, prin Decretul nr.759 din 21 iulie 1917, l-a decorat cu Ordinul ,,Mihai Viteazul’’, clasa a-II-a. Motivația pentru acordarea acestei decorații reflectă contribuția generalului Prezan la obținererea victoriilor din torida vară 1917, situându-l în galeria marilor comandanți militari români: Pentru modul cum a conceput și pentru destoinicia cu care a pregătit operațiunile din
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3109]
-
Instrucțiuni pentru trupele din Transilvania. Șeful Marelui Cartier General arăta că militarii sunt ,,solii libertății, ordinii și ai civilizației statului român’’. Prezan, îi sfătuia pe soldați să dea dovadă de spirit de dreptate, de disciplină exemplară, ca demni reprezentanți ai vitejilor de la Oituz, Mărăști, Mărășești. Prezan atrage atenția comandamentelor, să dea instrucțiuni unităților, în legătură cu următoarele aspecte: să nu înstrăineze bunurile populației din orașele și satele prin care trec, comandanții fiind direct răspunzători pentru o eventuală abatere; să fie sever pedepsite abaterile
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3109]
-
1918-1919 aceleași calități ca în anii 1916-1917, impunându-se oamenilor politici români, Aliaților, subordonaților, prin echilibru, viziune strategică, tărie de caracter. Regele Ferdinand, recunoscând meritele lui Prezan, i-a conferit, prin Decretul nr. 372, din 5 februarie 1920, Ordinul ,,Mihai Viteazul’’ clasa I, pentru ,, competența cu care a datchiar pe câmpul de luptă-directive în calitate de Șef de Stat-Major al Înaltului Comandament și care au avut drept rezultat înfrângerea desăvârșită a maghiarilor precum și ocuparea Budapestei în anul 1919.’’
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3109]
-
un drapel, zece rânduri goale - în amintirea morților! - apoi un olog decorat, câțiva soldați, alt ofițer și alte șiruri pustiite... Atâtea lacrimi și flori n-am văzut niciodată... Voi mai aveți vreme de plâns? Uneori. (La câte un film cu viteji americani - mormăi, să n-o supăr, gândind că eroii noștri nu îngrașă glia, ci s-au mutat din câmpul de luptă pe gazonul stadioanelor, să tragă o iarbă...) Armata, pentru voi, parcă e un fel de boală rușinoasă ce trebuie
Fâl-fâl-fâl! by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1144_a_1925]
-
mesajul urgent, iar pe de altă parte, desemna însuși mesajul urgent, transportat prin acel curier special. S-a folosit expresia "ștafetă", în ambele accepții predominând, se pare, aceea de curier special rapid. Astfel, din ordinul Domnului Moldovei Ion Vodă cel Viteaz(15721574) "ștafetele străbătură drumurile Moldovei, tocmind oastea și dând semnalul pentru adunare", ca urmare a refuzului de a plăti, în anul 1574, haraciul sporit. În timp, procedeul folosit la transmiterea știrilor care reclamau urgență, a rămas cam același. Un curier
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
recunoașteri militare și civile, concretizate în numeroase medalii, distincții românești și străine. Înainte de a le enumera, precizez faptul că este singurul ofițer român căruia, în timpul Războiului de întregire națională, i s-au acordat toate cele trei clase ale ordinului ,,Mihai Viteazul”. Medaliile, distincții românești: 1. Ordinul ,,Coroana României”, în grad de ofițer( 1893); 2. Ordinul ,,Steaua României”, clasa a V-a, în grad de cavaler (1896); 3. Ordinul ,,Carol I”, în grad de mare cruce cu placă și cordon; 4. Ordinul
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
7. Ordinul ,,Ferdinand I”, în grad de comandor cu placă; 8. Ordinul ,,Ferdinand I” , în grad de mare cruce cu cordon și placă; 9. Ordinul ,,Ferdinand I”, în grad de comandor; 10. Insigna Regimentului 25 infanterie ,,Racova”; 11. Ordinul ,,Mihai Viteazul”, clasa a III-a, prin Înaltul Decret, numărul 3027, din 14 octombrie 1916 ,,pentru repetate acte de vitejie și destoinicie în conducerea trupelor”; 12. Ordinul ,,Mihai Viteazul”, clasa a II-a prin Înaltul Decret nr. 759 din 21 iulie 1917
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
în grad de comandor; 10. Insigna Regimentului 25 infanterie ,,Racova”; 11. Ordinul ,,Mihai Viteazul”, clasa a III-a, prin Înaltul Decret, numărul 3027, din 14 octombrie 1916 ,,pentru repetate acte de vitejie și destoinicie în conducerea trupelor”; 12. Ordinul ,,Mihai Viteazul”, clasa a II-a prin Înaltul Decret nr. 759 din 21 iulie 1917,, pentru modul cum a conceput și pentru destoinicia cu care a pregătit operațiunile din luna iulie 1917” 13. Ordinul ,,Mihai Viteazul” clasa I prin Înaltul Decret nr.
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
în conducerea trupelor”; 12. Ordinul ,,Mihai Viteazul”, clasa a II-a prin Înaltul Decret nr. 759 din 21 iulie 1917,, pentru modul cum a conceput și pentru destoinicia cu care a pregătit operațiunile din luna iulie 1917” 13. Ordinul ,,Mihai Viteazul” clasa I prin Înaltul Decret nr.372, din 5 februarie 1920 ,,pentru competența cu care a dat -chiar pe câmpul de luptă - directive în calitate de șef de Stat Major al Înaltului Comandament și care au avut ca rezultat înfrângerea desăvârșită a
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
fel de corespondență cu „catacombele Parisului,” ori ale Romei, Varșoviei, Berlinului. Sute de ani s-au bătut romanii, turcii și rușii ca să cucerească frumoasa cetate de la Dunăre. Soliman Magnificul, Mahmet al II-lea Fatih, Ioan Vodă cel Cumplit sau Mihai Viteazul, precum și nesfârșite detașamente de soldați trimiși de țarii ruși au asediat zile și nopți celebra fortăreață de la Dunăre, construită pe ruinele unei cetăți dacice. Cei care au construit aceste tunele au fost turcii. Au cucerit cetatea Brăilei în 1528 sub
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
fel de corespondență cu „catacombele Parisului,” ori ale Romei, Varșoviei, Berlinului. Sute de ani s-au bătut romanii, turcii și rușii ca să cucerească frumoasa cetate de la Dunăre. Soliman Magnificul, Mahmet al II-lea Fatih, Ioan Vodă cel Cumplit sau Mihai Viteazul, precum și nesfârșite detașamente de soldați trimiși de țarii ruși au asediat zile și nopți celebra fortăreață de la Dunăre, construită pe ruinele unei cetăți dacice. Cei care au construit aceste tunele au fost turcii. Au cucerit cetatea Brăilei în 1528 sub
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]