68,361 matches
-
Intervenția Armatei Române în Basarabia în anul 1918 a reprezentat o acțiune militară inițiată și derulată cu mijloace specifice de către Armata României, în spațiul geografic al Basarabiei în intervalul decembrie 1917 - martie 1918. Acțiunea s-a derulat în baza unei înțelegeri între aliații Antantei și a unor cereri de ajutor militar din partea Guvernului Republicii Democratice Moldovenești, având de asemenea acordul Puterilor
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
dintre Prut și Nistru, Comandamentul german a promis să nu profite de retragerea unor unități române din prima linie, destinate a fi folosite cu acest scop. În Bugeac se afla cea mai mare densitate de soldați ruși proveniți din descompunerea Armatei a 6-a Ruse, aflată în retragere din Moldova de sud. Republica nu avea o armată proprie, ci doar câteva unități militare numite "cohorte", insuficient organizate. Slab închegate, cu elemente nesigure în efectiv care instigau la anarhie și lipsite de
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
din prima linie, destinate a fi folosite cu acest scop. În Bugeac se afla cea mai mare densitate de soldați ruși proveniți din descompunerea Armatei a 6-a Ruse, aflată în retragere din Moldova de sud. Republica nu avea o armată proprie, ci doar câteva unități militare numite "cohorte", insuficient organizate. Slab închegate, cu elemente nesigure în efectiv care instigau la anarhie și lipsite de disciplină, ele nu ar fi putut fi în mâna guvernului, un element care să garanteze ordinea
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
de armă de soldați și de populație a fost împrăștiat, după ce comandantul acestuia a fost ucis. Toate detașamentele române de pe malul stâng al Prutului, releurile de curieri și pichetele de grăniceri au fost atacate de soldații ruși. La Bolgrad comandantul Armatei a 6-a Ruse, generalul Kotzebue, a fost arestat de către proprii soldați. La data de 4/17 ianuarie 1918, Consiliul de Miniștri român a luat decizia de a declanșa operațiunea principală, astfel că la 7/20 ianuarie, Marele Cartier General
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
Cartier General român a considerat în instrucțiunile sale adresate trupelor care trebuia trimise peste Prut, că acestea sunt detașate, explicând rațiunea acțiunii inițiate astfel: Conform ordinului de operații, o forță formată din 4 divizii române aflate la dispoziția Corpului VI Armată, trebuia să treacă Prutul: Însoțite de către comandantul Misiunii Militare Franceze franceze - generalul Henri Mathias Berthelot, diviziile au avansat peste Prut în baza unei înțelegeri între Aliați. Trecerea râului a fost asigurată de către Brigada 1 Grăniceri, care a asigurat celor 4
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
și apoi a obținut doctoratul în Drept la Cluj. În acest timp s-a implicat în mișcarea pentru drepturile sociale, politice și culturale ale românilor transilvăneni. A fost bursier al Fundației Gojdu. În Primul Război Mondial a fost înrolat în Armata Austro-Ungară și trimis lupte pe Frontul de Răsărit, cu gradul de locotenent. În decembrie 1916 a căzut prizonier. Ajuns în lagărul de la Darnița, a participat la constituirea Corpului de Voluntari, devenind unul dintre fruntașii acestuia și promovând apoi în Armata
Ioan Vescan () [Corola-website/Science/337571_a_338900]
-
Armata Austro-Ungară și trimis lupte pe Frontul de Răsărit, cu gradul de locotenent. În decembrie 1916 a căzut prizonier. Ajuns în lagărul de la Darnița, a participat la constituirea Corpului de Voluntari, devenind unul dintre fruntașii acestuia și promovând apoi în Armata României până la gradul de căpitan. Odată cu trecerea Transilvaniei în componența României, a participat la impunerea administrației românești în aceasta provincie și a fost numit prefect al județului Mureș-Turda. A fost de asemenea un fruntaș al Partidului Național Român și mai
Ioan Vescan () [Corola-website/Science/337571_a_338900]
-
1993-1995, urmată de o moschee memorială și de Sinagoga memorială a Holocaustului. Pe 9 mai 1995 a avut loc aici prima paradă a victoriei din perioada postsovietică, în prezența președintelui Federației Ruse, Boris Elțin, și a ministrului apărării, generalul de armată Pavel Graciov. Comandantul paradei a fost comandantul Regiunii Militare Moscova, general-colonel Leonid Kuznețov. Această paradă a fost, de asemenea, prima prezentare majoră a noilor uniforme militare din perioada postsovietică. Cu prilejul celei de-a 60-a aniversări a Zilei Victoriei
Dealul Poklonnaia () [Corola-website/Science/337574_a_338903]
-
prima prezentare majoră a noilor uniforme militare din perioada postsovietică. Cu prilejul celei de-a 60-a aniversări a Zilei Victoriei, în 2005, președintele Vladimir Putin a inaugurat 15 coloane de bronz extravagante, simbolizând principalele fronturi și nave militare ale Armatei Roșii în cel de-al Doilea Război Mondial. Începând cu anii 1980 dealul include, de asemenea, un muzeu monumental dedicat victoriei sovietice în Marele Război pentru Apărarea Patriei. Clădirea principală a muzeului a fost construită între 1983 și 1995. Sala
Dealul Poklonnaia () [Corola-website/Science/337574_a_338903]
-
Consilierul de stat (în ) a fost o poziție civilă (clasă) în Imperiul Rus, în conformitate cu Tabelul rangurilor introdus de Petru cel Mare în 1722. Era un rang civil de gradul 5, echivalent cu gradele de general de brigadă în Armata, căpitan-comandor în Marină și Mareșal al Curții sau Mare Paharnic la Curtea Imperială. În 1796 gradul de general de brigadă a fost desființat în Armată, deci rangul de consilier de stat a fost plasat între gradele de general-maior și colonel
Consilier de stat (Rusia) () [Corola-website/Science/337573_a_338902]
-
Era un rang civil de gradul 5, echivalent cu gradele de general de brigadă în Armata, căpitan-comandor în Marină și Mareșal al Curții sau Mare Paharnic la Curtea Imperială. În 1796 gradul de general de brigadă a fost desființat în Armată, deci rangul de consilier de stat a fost plasat între gradele de general-maior și colonel. Până în 1856, rangul nobiliar de consilier de stat era transmis ereditar; mai târziu, pragul de acces în nobilime a fost ridicat la gradul 4. Formula
Consilier de stat (Rusia) () [Corola-website/Science/337573_a_338902]
-
Obuzierul „Krupp” de 120 mm, model 1901 a fost un obuzier cu „tragere accelerată”, de fabricație germană. Obuzierul s-a aflat în înzestrarea regimentelor de artilerie de câmp din Armata României, la începutul campaniei din anul 1916 din timpul Primului Război Mondial, fiind în evidență un număr de 31 de bucăți. Obuzierul era destinat în principal pentru distrugerea fortificațiilor pasagere și a forței vii adăpostite a inamicului pe câmpul de luptă. Țeava
Obuzier „Krupp” de 120 mm, model 1901 () [Corola-website/Science/337589_a_338918]
-
până când guvernul s-a mutat pentru a fi ferit de luptele de pe fronturile Războiului Civil Rus și ale Primului Război Mondial la Moscova în 1918 (capitala fiind astfel transferată de la Sankt Petersburg la Moscova). Smolnîi a îndeplinit funcția de cartier general al Armatei Sovietice de pe Frontul Leningrad în timpul asedierii orașului în cel de-al Doilea Război Mondial. Clădirea institutului a fost folosită ca sediu al autorităților orașului până în 1991. Din moment ce conducerea orașului se afla în mâinile Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și ale
Smolnîi () [Corola-website/Science/337597_a_338926]
-
tatăl său a murit, mama sa s-a recăsătorit cu colonelul Vladimir Șerbănescu, comandantul Batalionului 2 Vânători de Munte care l-a ajutat pe Jaques să intre la Școala Pregătitoare de Ofițeri de la București, în 1932. Pe când era locotenent în armata română, generalul Ion Antonescu, care îi cunoștea familia, l-a numit ofițer de ordonanță al regelui. Curând după ce a ajuns la palat, a devenit „favoritul” reginei-mamă Elena, la rândul ei grecoaică. Crezând că se poate baza pe protecția acesteia, a
Jacques Vergotti () [Corola-website/Science/337602_a_338931]
-
ofițerii superiori lui în grad, inclusiv pe generali, devenind arogant și încrezut. Ofițerii superiori, ofuscați de comportamentul său, l-au reclamat generalului Antonescu. Acesta a luat măsuri ferme, pe baza unui decret lege care îi obliga pe toți ofițerii din armata română să facă un stagiu de 3 luni pe front, și a dat dispoziții să fie emis ordinul 168 din 6 mai 1942 al MAN-Cabinet, prin care locotenentul Vergotti a fost mutat la compania de poliție a diviziei a 4
Jacques Vergotti () [Corola-website/Science/337602_a_338931]
-
-l urască și să-l dușmănească pe Antonescu, ură care a contribuit consistent la Lovitura de stat de la 23 august 1944. Pe 30 decembrie 1947, a fost chemat devreme la Ministerul de Război pentru a semna acte de demisie din armată și renunțare la pensie. De la Ministerul de Externe i s-a dat un pașaport cu ștampila «fără drept de înapoiere în țar㻓, iar Emil Bodnăraș l-a însărcinat să-l însoțească pe fostul monarh la plecarea din țară. În 1950
Jacques Vergotti () [Corola-website/Science/337602_a_338931]
-
cărți de citit (inclusiv cărți subversive ca "Das Kapital" a lui Karl Marx). Când fortăreața a fost eliberată în primele etape ale Revoluției din februarie 1917, se aflau în închisoare numai nouăsprezece prizonieri recent încarcerați: conducătorii unui regiment răzvrătit din armată, care a trecut de partea revoluționarilor în timpul protestelor în masă din 26 februarie. În ciuda falsității lor, poveștile despre condițiile inumane din închisoare au fost vitale pentru răspândirea sentimentelor revoluționare. Legendele au înfățișat guvernul ca fiind crud și fără discernământ în
Fortăreața Petru și Pavel () [Corola-website/Science/337604_a_338933]
-
August von Mackensen. Deoarece prevederile Armistițiul de la Villa Giusti din data de 3 noiembrie 1918 nu urmau să fie aplicate pe Frontul din Balcani, Convenția poate fi considerată o anexă a respectivului document. Documentul a reprezentat concepția Comandantului Șef al Armatelor Aliate din Orient, Franchet d'Esperey, semnăturile de pe document fiind însă cele ale generalului francez Paul-Prosper Henrys și ale mareșalului sârb Živojin Mišić. Din partea Ungariei a semnat reprezentantul Ministrul de Război al guvernului Károlyi, colonelulBéla Linder. Începerea negocierilor s-a
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
a acceptat ca maghiarii să vorbească numai în numele lor propriu și nu și al celorlalte naționalități ale statului ungar. Din viitoarea Convenție au fost eliminate toate chestiunile politice, aceasta urmând să fie expresia unui armistițiu eminamente militar, în baza capitulării Armatei Austro-Ungare. Deși mareșalul Mišić a solicitat substituirea în zona ocupată a funcționarilor statului ungar cu funcționari sârbi, această condiție nu s-a regăsit în documentul final. "„Articolul 1”" a stabilit o linie de demarcație de la sudul căreia guvernul ungar a
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
căilor ferate urma să fie asigurată de forțe de poliție și jandarmerie maghiare cu un efectiv suficient, inclusiv pentru asigurarea ordinii în teritoriul evacuat. Trupele Aliaților urmau să ocupe regiunea evacuată de maghiari în condiții fixate de Comandantul Șef al Armatelor Aliate din Orient. Convenția (sau Armistițiul de la Belgrad) - astfel cum a fost întocmită, a reprezentat factorul determinant care a scos în evidență starea conflictuală atât dintre Regatul României și Regatul Serbiei cât și dintre Ungaria și Regatul României.
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
la inițiativa Regelui Mihai și a unui grup restrâns de colaboratori apropiați. După înfăptuire, ea s-a bucurat de o susținere masivă din partea partidelor politice (Partidul Național Liberal,Partidul Național Țărănesc, Partidul Social Democrat și micul Partid Comunist Român), a Armatei și a marii majorități a populației, fiindcă corespundea intereselor majore ale națiunii: ieșirea cât mai rapidă dintr-un război deja pierdut, limitarea pierderilor umane și materiale, obținerea unor condiții de pace mai favorabile, netransformarea teritoriului țării în teatru de război
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
mai rapidă dintr-un război deja pierdut, limitarea pierderilor umane și materiale, obținerea unor condiții de pace mai favorabile, netransformarea teritoriului țării în teatru de război. Totuși, actul de la 23 August 1944 a avut ca și consecință invadarea țării de către Armata Roșie (care nu ar fi putut fi, oricum, evitată). Cel puțin teoretic, sovieticii pătrundeau în România ca aliați și, după 23 August, nu au mai avut loc ostilități între Armata Română și cea sovietică. La 2 aprilie 1944 (deci, chiar
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
August 1944 a avut ca și consecință invadarea țării de către Armata Roșie (care nu ar fi putut fi, oricum, evitată). Cel puțin teoretic, sovieticii pătrundeau în România ca aliați și, după 23 August, nu au mai avut loc ostilități între Armata Română și cea sovietică. La 2 aprilie 1944 (deci, chiar înainte de schimbarea taberelor), ministrul de externe sovietic, Viaceslav Molotov a declarat că, dacă România va accepta condițiile de armistițiu dictate de Aliați, armata sovietică nu va căuta să modifice regimul
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
nu au mai avut loc ostilități între Armata Română și cea sovietică. La 2 aprilie 1944 (deci, chiar înainte de schimbarea taberelor), ministrul de externe sovietic, Viaceslav Molotov a declarat că, dacă România va accepta condițiile de armistițiu dictate de Aliați, armata sovietică nu va căuta să modifice regimul politic și social existent atunci când va intra în țară - promisiune care, mai târziu, a fost încălcată flagrant. După 23 August, Regele și guvernul Sănătescu au repus în funcțiune, cu toate greutățile, Constituția liberală
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
care a fost confiscat de către gărzile comuniste aghiotantului regal Jacques Vergotti, la urcarea în tren, nu a mai fost înapoiat. Trenul a oprit la Săvârșin, apoi a părăsit România pe la Curtici. Garnitura s-a îndreptat către secțiunea Vienei ocupată de armata americană (unde un ofițer american a intrat în vagon, salutâd pe Rege și pe Regina mamă și confirmându-le că sunt liberi). Drumul a continuat apoi către Lausanne. După lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 și până la 13 aprilie
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]