68,361 matches
-
ca aproximativ un milion de oameni să iasă pe străzi, în întâmpinarea Regelui). Alte încercări ale acestuia de a face vizite în țară, cum a fost cea din preajma Crăciunului anului 1990, s-au soldat cu expulzarea la frontieră, sub pază armată. Revenirea definitivă în țară a Familiei Regale s-a făcut în 1997, când guvernul Victor Ciorbea a anulat hotărârile guvernului Petru Groza prin care Regelui Mihai i se retrăgeau „cetățenia și naționalitatea (sic!) române”.
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
Război din București, pe care o absolvă ca ofițer brevetat de stat-major, activând din 1915 în Ministerul de război, la direcția a 2-a Cavalerie. La începutul războiului (15/28 august 2016), cpt. P. Boerescu era ofițer în Statul-major al Armatei I-a, la Craiova, de unde a fost trimis în diverse misiuni de transmitere a ordinelor, de informare și de sprijin operativ. La ordinul Marelui Cartier General din Buftea a fost trimis în Dobrogea (28 aug./10 sept.), de unde a raportat
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
a raportat situația trupelor și despre modul neglijent și iresponsabil de conducere a operațiilor încredințate generalului A. Zaioncikovski, comandantul Corpului 24 rus, a cărui inactivitate a contribuit la retragerea generală spre linia Cernavodă - Medgidia - Constanța, cu grave consecințe pentru situația Armatei Române din Dobrogea. În 6/19 septembrie a fost trimis în defileul Jiului (Surduc, Polatiște, Păiș), unde unitățile românești se retrăgeau sub presiunea inamicului. A reușit împreună cu trupele comandate de col. Stavrache să asigure apărarea defileului până la sosirea întăririlor . La
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
Stavrache să asigure apărarea defileului până la sosirea întăririlor . La 9/22 octombrie cpt. Boerescu a fost mutat șef al biroului de operații din Stat-majorul Diviziei a 11-a. Două zile mai târziu, generalul I. Dragalina a fost numit la comanda Armatei I-a. În 12/25 octombrie, cpt. Boerescu l-a însoțit împreună cu alți ofițeri din statul-major al Diviziei a 11-a pe Generalul Dragalina în recunoașterea pe care acesta a făcut-o în defileul Jiului, pentru a inspecta posturile înaintate
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
care comandantul Grupului „Jiu”, col. I. Anastasiu, împreună cu comandantul Diviziei a 11, col. D. Cocorăscu și cu lt.-col Mărculescu trebuiau să hotărască felul cum vor fi utilizate trupele de întărire trimise de la Slatina. În contradictoriu cu ordinele primite de la Armata I-a, cpt. Boerescu a susținut ideea ca „Detașamentul lt.col. Coandă” să nu fie adus în fața orașului Tg. Jiu, unde ar fi fost copleșit de superioritatea numerică a inamicului, ci să fie debarcat în gara Tg. Cărbunești și îndreptat spre
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
fost numit timp de câteva zile „Comandantul Pieții” în acest oraș. Misiunea sa principală a fost aceea de a cooordona și de a duce la bun sfârșit dezarmarea elementelor turbulente (foști soldați etc.) din oraș. A ajutat apoi la organizarea armatei Republicii Democratice Moldovenești. În urma unui concediu de boală prelungit, la sfârșitul anului 1918 maiorul P. Boerescu a ieșit din cadrele active ale armatei. S-a implicat ulterior în organizarea „Uniunii Ofițerilor de Rezervă” (U.O.R.), filialele Ilfov și Chișinău
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
duce la bun sfârșit dezarmarea elementelor turbulente (foști soldați etc.) din oraș. A ajutat apoi la organizarea armatei Republicii Democratice Moldovenești. În urma unui concediu de boală prelungit, la sfârșitul anului 1918 maiorul P. Boerescu a ieșit din cadrele active ale armatei. S-a implicat ulterior în organizarea „Uniunii Ofițerilor de Rezervă” (U.O.R.), filialele Ilfov și Chișinău, și a făcut parte din delgațiile României la congresele F.I.D.A.C. de la Paris, Londra și Bruxelles. Ferdinand I / Prin grația lui Dumnezeu și
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
din delgațiile României la congresele F.I.D.A.C. de la Paris, Londra și Bruxelles. Ferdinand I / Prin grația lui Dumnezeu și voința națională / Rege al României / La toți de față și viitori sănătate. Dorind a răsplăti meritele Căpitanului Boerescu Pârvu, dela Statmajorul Armatei Ia, pentru vitejia, inițiativa și avântul cu care s’a condus la 5 Septembrie 1916, în lupta de lângă pichetul Polatiște și la 14 octombrie 1916, în lupta de lângă Sâmbotinul, când a condus succesiv trei linii de trăgători, prin focul de
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
adaptat în "daler" în Scandinavia și "tolar" în Slovenia (este originea numelui dolarului). În 1528, atelierul fost legat de coroana Boemiei. Dar în 1523, Reforma a ajuns în țară, și în cursul Războiului Smalkaldei (1546-1547), Joachimsthal a fost ocupată de armata saxonă. Dat fiind progresul Contrareformei în 1621 și a recatolicizării care a urmat, o majoritate a cetățenilor lutherani și mineri au emigrat spre Saxonia vecină. În secolul al XIX-lea, orașul adăpostea administrația și tribunalul regional, precum și conducerea minelor. Extracția
Jáchymov () [Corola-website/Science/337630_a_338959]
-
El a fost format ca un organism administrativ cu rol de a supraveghea și de a accelera activitatea organelor de conducere ale Convenției și ale miniștrilor numiți de Convenție. Întrucât Comitetul a încercat să contracareze pericolul produs de coalizarea între armatele națiunilor europene și forțele contreravoluționare din interiorul țării, el a devenit tot mai puternic. În iulie 1793, după înfrângerea în Convenție a republicanilor moderați (sau „girondini”), conducătorii marcanți ai radicalilor iacobini — Maximilien Robespierre și Saint-Just — au fost incluși în comitet
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
fost desființat în anul 1795. În 5 aprilie 1793 generalul Charles François Dumouriez, comandant militar francez și fost ministru de război, a fugit în Austria după ce a publicat o scrisoare incendiară în care amenința că va organiza un marș al armatei prin Paris, dacă Convenția Națională nu va fi pusă sub conducerea sa. Știrea dezertării sale a produs panică în Paris, existând temerea că Franța va fi ocupată cât de curând de austrieci și de aliații lor. Se răspândise în acea
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
a produs panică în Paris, existând temerea că Franța va fi ocupată cât de curând de austrieci și de aliații lor. Se răspândise în acea vreme credința că Franța revoluționară se afla într-un pericol imediat, amenințată nu numai de către armatele străine și de revoltele contrarevoluționară recente din Vandeea, dar și de agenții străini care complotau pentru distrugerea națiunii. Trădarea guvernului revoluționar de către Dumouriez a întărit tot mai mult această credință. În lumina acestei amenințări, liderul girondin Maximin Isnard a propus
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
tot mai activ și mai puternic, instaurând o dictatură "de facto" alături de puternicul său partener, Comitetul Siguranței Generale. Rolurile Comitetului Salvării Publice erau organizarea efortului de război (inclusiv numirea generalilor), numirea judecătorilor și membrilor Tribunalului Revoluționar, aprovizionarea populației și a armatei, menținerea ordinii publice și supravegherea activității organelor administrative. Comitetul era responsabil, de asemenea, cu interpretarea și aplicarea decretelor emise de Convenția Națională și, astfel, cu punerea în aplicare a legilor cele mai stricte ale regimului Terorii — de exemplu, "levée en
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
la Universitatea din Varșovia. În anul 1942, cu ajutorul lui Chiune Sugihara - viceconsulul Imperiului Japonez la Kaunas, care a salvat de la moarte mulți evrei - a reușit să călătorească, împreună cu soția sa, de la Vilnius în SUA. În 1943 a fost înrolat în Armata Americană, iar în anii 1944-1945 a luptat în Europa. Revenit în SUA, a studiat literatura rusă în perioada 1945-1948 la Universitatea Columbia. A obținut în 1951 titlul de doctor în filosofie. Începând din 1959 a fost profesor universitar. A lucrat
Victor Erlich () [Corola-website/Science/337622_a_338951]
-
începând să se ia în considerare oprirea apariției. Începând de atunci, cele mai incisive caricaturi satirice politice au fost cele ale artiștilor George Grosz, Käthe Kollwitz și John Heartfield. Editorul Ludwig Thoma s-a înrolat într-o unitate medicală a armatei în 1917 și și-a pierdut gustul pentru satiră, denunțând activitatea sa anterioară în cadrul revistei pe care a numit-o imatură și deplorabilă. El a părăsit revista în 1920. În timpul Republicii de la Weimar revista a continuat să publice și a
Simplicissimus () [Corola-website/Science/337652_a_338981]
-
OF-1b) este cel mai mic grad de ofițer locotenent în cadrul forțelor armate ale Germaniei (Bundeswehr), Forțelor Armate Austriece și Armatei Elveției. Acest substantiv german (cu sensul de „Stellvertreter”, în română „adjunct”) a provenit din cuvântul francez „locotenent” începând de prin jurul anului 1500. În majoritatea armatelor din țările vorbitoare de limbă germană el este cel mai mic rang
Leutnant () [Corola-website/Science/337666_a_338995]
-
OF-1b) este cel mai mic grad de ofițer locotenent în cadrul forțelor armate ale Germaniei (Bundeswehr), Forțelor Armate Austriece și Armatei Elveției. Acest substantiv german (cu sensul de „Stellvertreter”, în română „adjunct”) a provenit din cuvântul francez „locotenent” începând de prin jurul anului 1500. În majoritatea armatelor din țările vorbitoare de limbă germană el este cel mai mic rang de ofițer (în
Leutnant () [Corola-website/Science/337666_a_338995]
-
mic grad de ofițer locotenent în cadrul forțelor armate ale Germaniei (Bundeswehr), Forțelor Armate Austriece și Armatei Elveției. Acest substantiv german (cu sensul de „Stellvertreter”, în română „adjunct”) a provenit din cuvântul francez „locotenent” începând de prin jurul anului 1500. În majoritatea armatelor din țările vorbitoare de limbă germană el este cel mai mic rang de ofițer (în Marina Germană „Locotenent zur See”). În Bundeswehr rangurile de "" (OF1b) și "Oberleutnant" (OF1a) aparțin corpului "Leutnant". În alte forțe armate (cum ar fi fosta Armată
Leutnant () [Corola-website/Science/337666_a_338995]
-
armatelor din țările vorbitoare de limbă germană el este cel mai mic rang de ofițer (în Marina Germană „Locotenent zur See”). În Bundeswehr rangurile de "" (OF1b) și "Oberleutnant" (OF1a) aparțin corpului "Leutnant". În alte forțe armate (cum ar fi fosta Armată Națională a Poporului) există un grad inferior: Unterleutnant (OR1c). De pe la 1500 până la mijlocul secolului al XVII-lea denumirea de „Leutnant” a fost frecvent folosită pentru a desemna orice adjunct al unui ofițer comandant. Astfel, la nivel de armată a existat
Leutnant () [Corola-website/Science/337666_a_338995]
-
fi fosta Armată Națională a Poporului) există un grad inferior: Unterleutnant (OR1c). De pe la 1500 până la mijlocul secolului al XVII-lea denumirea de „Leutnant” a fost frecvent folosită pentru a desemna orice adjunct al unui ofițer comandant. Astfel, la nivel de armată a existat gradul de "General-Leutnant" (în română „general-locotenent”), la nivel de regiment a fost gradul de "Oberst-Leutnant" (în română „locotenent-colonel”), iar la nivelul companiei "Leutnant" era adjunctul unui "Hauptmann" (în română „căpitan”). Odată cu formarea armatelor permanente în cea de-a
Leutnant () [Corola-website/Science/337666_a_338995]
-
comandant. Astfel, la nivel de armată a existat gradul de "General-Leutnant" (în română „general-locotenent”), la nivel de regiment a fost gradul de "Oberst-Leutnant" (în română „locotenent-colonel”), iar la nivelul companiei "Leutnant" era adjunctul unui "Hauptmann" (în română „căpitan”). Odată cu formarea armatelor permanente în cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea, acest termen a desemnat frecvent gradul cel mai mic de ofițer. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea mai mulți "Leutnants" au servit în funcția de
Leutnant () [Corola-website/Science/337666_a_338995]
-
este denumirea celui mai mic rang de ofițer. Echivalentul său în Marina Germană ("Deutsche Marine") este Leutnant zur See. În Germania Nazistă, în SS și Waffen-SS, gradul de SS-Untersturmführer a fost considerat a fi echivalentul celui de "Leutnant" (OF1b) din Armata Germană. Cu toate acestea, în SA, echivalentul gradului "Leutnant" a fost cel de SA-Sturmführer. În Austria Leutnant (prescurtat Lt) este al doilea cel mai mic rang de ofițer. Pentru a fi promovat în acest rang OF1b ofițerii trebuie să urmeze
Leutnant () [Corola-website/Science/337666_a_338995]
-
precum și mai multe cursuri, seminarii și exerciții cu un test final de aptitudini. După o perioadă de cinci ani este posibilă promovarea la rangul de „Leutnant”. Până în 1918 "Leutnant" (în maghiară: Hadnagy) era cel mai mic grad de ofișer din Armata Austro-Ungară, echivalent cu cel de Assistenz-Arzt și Leutnant-Rechnungsführer. În misiunile ONU și în Parteneriatul pentru Pace al NATO rangul "Leutnant" este echivalent cu rangul de locotenent II (2Lt), NATO-Codul: OF-1b.
Leutnant () [Corola-website/Science/337666_a_338995]
-
Aceste grupuri plănuiau să provoace revolte similare cu cele care au condus la Revoluția din iulie 1830 împotriva miniștrilor regelui Carol al X-lea. „Societatea pentru drepturile omului” a fost una dintre cele mai active. Ea era organizată ca o armată, împărțită în secțiuni de câte douăzeci de membri fiecare (pentru a se sustrage legii care interzicea asocierea a mai mult de douăzeci de persoane), cu un președinte și un vicepreședinte pentru fiecare secțiune. Conspiratorii republicani au hotărât să acționeze cu
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
declarat stare de asediu, apoi a mers în zona revoltelor, în aplauzele trupelor. Lupta finală a avut loc la Cloître Saint-Merry, continuând până în seara zilei de 6 iunie. Pierderile totale cauzate de rebeliune au fost de aproximativ 800 de oameni. Armata și garda națională au avut 73 de morți și 344 de răniți, în timp ce insurgenții au avut 93 de morți și 291 de răniți. Forțele insurecției au fost zdrobite. Guvernul i-a prezentat pe rebeli ca făcând parte dintr-o minoritate
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]