68,393 matches
-
înregistrat partea vocală din prima încercare. Primele cântece pe care le-a înregistrat pentru EMI Suedia sunt incluse în compilația EMI "Frida 1967-1972", apărută în 1997. În 29 ianuarie 1968, ea a cântat acest cântec la postul național de televiziune, ocazie cu care a întâlnit-o pentru scurt timp pe viitoarea membră ABBA Agnetha Fältskog, care își interpretase și ea primul single în cadrul aceluiași program. Lyngstad a făcut un turneu prin Suedia în anul 1968 și a înregistrat câteva singleuri pentru
Anni-Frid Lyngstad () [Corola-website/Science/335273_a_336602]
-
a cărei conducere a fost preluată de către Carol Wallenstein. Prin acest decret s-a ordonat Eforiei Școlilor ca toate gravurile și tablourile existente în patrimoniul școlii să fie expuse într-un mod adecvat într-una din sălile muzeului. Cu această ocazie, Barbu Știrbei a donat galeriei două tablouri, unul de Gheorghe Tattarescu (care era în acel an student la Roma) și un altul semnat de către Petre Alexandrescu. În data de 18 decembrie 1851, același Barbu Știrbei a aprobat achiziționarea a cinci
Carol Wallenstein de Vella () [Corola-website/Science/335287_a_336616]
-
încercarea de a-l face să explodeze, dar jucătorul poate evita asta prin adăugarea unor obstacole pe mașină, precum țepi sau cuie. Jucătorul are acces la garaj pe tot parcursul jocului, permițându-i să modifice "Magnum Opus"-ul la orice ocazie. Garajul lui Max poate fi folosit pentru a schimba și a îmbunătăți motorul mașinii, șasiurile, roțile, vopseaua, și "carapacea" automobilului. Cu toate acestea, îmbunătățirea unuia dintre aspecte le va afecta negativ pe celelalte. De exemplu, îmbunătățirea motorului îi va permite
Mad Max (joc video) () [Corola-website/Science/335280_a_336609]
-
Hugo, fiind invitat în diferite cercuri romantice pariziene, care a avut un efect decisiv asupra carierei sale. A avut parte de un mare succes la Salonul din 1827 datorită picturii "Supplice de Mazeppa", a fost premiat cu o medalie cu ocazia unui salon special pentru noua școală, unde au fost prezentate, de asemenea, "La Naissance d'Henri IV" de Eugène Devéria și "La Mort de Sardanapale" de Eugène Delacroix. Cu toate acestea, cariera tânărului pictor nu a mai avut parte de
Louis Boulanger () [Corola-website/Science/335311_a_336640]
-
încheiată această ceremonie fetele se adunau la casa uneia dintre ele pentru a face „ghizmanul” (o plăcintă) și alte mâncăruri, la care îi invitau pe flăcăi și pe ceilalți săteni, pentru a se ospăta din pomana caloianului. Adesea, cu această ocazie se cânta din fluier și cimpoi, făcându-se horă și joc, până seara târziu. Textul poetic este o invocație pentru ploaie și urare de belșug, se cântă pe o melopee cu ambitus redus, cu profil ascendent, în valori ritmice egale
Caloian () [Corola-website/Science/335336_a_336665]
-
de către acesta a nedreptăților vieții. Corectarea opticii se petrece sub influența ideilor clasei muncitoare, făcând mai evidentă critica socială existentă în scrierile anterioare ale lui Sadoveanu. Prezentarea ritualului de inițiere a lui Iliuță Dumitraș în meșteșugul pescuitului îi prilejuiește autorului ocazia să realizeze descrieri vibrante de natură și să evidențieze trăirea de către oameni a unui sentiment de comuniune cu natura. Criticii literari au afirmat în mai multe rânduri că Sadoveanu ar fi cel mai strălucit poet al naturii din literatura română
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
întreținând un cor, o orchestră și o bibliotecă. Ion I. Lapedatu a participat ca delegat din circumscripția Nocrich la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918, la care s-a hotărât integrarea Ardealului în România; cu această ocazie i s-a încredințat prima răspundere mai înaltă, cea de secretar general al resortului finanțelor în Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și Ținuturilor Românești din Ungaria. Între contribuțiile sale se numără propunerea de a înființa o Bancă Agrară, adoptată prin
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
muzicală a Veturiei Goga a durat numai 16 ani, până în anul 1919, când s-a căsătorit cu Octavian Goga și, pentru a nu alimenta gelozia soțului, a renunțat la orice activitate muzicală. , care l-a cunoscut pe Adolf Hitler cu ocazia aparițiilor sale la Festivalul de la Bayreuth, era singurul translator român acceptat de Hitler în discuțiile pe care acesta le avea cu mareșalul Ion Antonescu. Veturia Goga era și prietenă cu Maria Antonescu, soția mareșalului. Mircea Goga, profesor de la Universitatea Sorbona
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
șotii pe deoparte și nutrind un profund dispreț, invidie și antipatie față de cei cu viitorul asigurat datorită apartenenței la familiile bine plasate, la burghezia pariziană. Locuind într-o chilie a bisericii Saint-Benoît, situată în centrul "Cartierului latin" Villon a avut ocazia să cunoască personal familiile celorlalți clerici din biserică, precum pe comandantul jandarmeriei pariziene, magistratul () Robert d’Estouteville și pe soția sa, sau pe Regnier de Montigny, tatăl a doi preoți la Saint-Benoît care au avut neșansa să fie spânzurați împreună cu
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
împreună cu Colin de Cayeux, sau preotul de la Saint-Benoît, Guy Tabarie care-l va denunța ulterior de furtul de la coleguil Navara). Poetul i-a persiflat pe acești căpătuiți, „galanții grațioși” (în ), cei care În seara zilei de 5 iunie 1455, cu ocazia sărbătorii "Corpus Domini" poetul, care continua să locuiască într-o chilie de la biserica Saint-Benoît, chefuia cu un preot, Gilles, și cu o domnișoară, Isabelle, când a fost atacat de un alt preot, Phillippe Chermoye (sau Sermoise) care l-a tăiat
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
-și lua riscuri, Villon a fugit din Paris, spre locul de origine a familiei sale, Bourbonnais și a fost condamnat în contumacie. În ianuarie 1456 regele Carol al VII-lea și-a petrecut un concediu la curtea sa din localitate, ocazie folosită de poet pentru a cere și a obține - pe baza a două mesaje care susțineau legitima apărare a poetului, unul, din partea protectorului său, G. de Villon și un al doilea, de la avocatul întocmit de acesta, Pierre Fournier („Semincerul” - 165
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
reîncarcerat în această temniță, s-ar părea, pe un motiv minor: participarea pasivă la o altercație al cărui responsabil principal a fost un anume Rogier Pichiart, care a izbutit să fugă cu ajutorul unor călugări franciscani. Alți trei arestați cu această ocazie au fost eliberați, dar asupra lui Villon apăsau antecedentele care au fost decisive în condamnarea sa la moarte prin spânzurare. După condamnarea la spânzurare poetul a scris în închisoare, în așteptarea execuției, un epitaf, un testament lăsat în umbra morții
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
ul Paștilor (în ) este un "ritual" festiv ebraic important celebrat în prima noapte de Pesah (în ziua a XIV-a a lunei Nisan), și în diasporele Israelului în prima și a doua noapte de Paști (XV și XVI Nisan), cu ocazia prăznuirii debutului Sărbătorii Paștilor. Care sunt semnificațiile acestor ingrediente și cum se pregătesc ele? În primul rând, trebuie să spunem că masa de seder are o semnificație simbolică, ea amintind poporului evreu de perioada sclaviei sale în Egipt . În al
Seder () [Corola-website/Science/331577_a_332906]
-
continuu poziția în care se află, Richards acceptă. După ce fuge mai întâi în New York, el se refugiază la un hotel din Boston, unde este cât pe ce să fie capturat de Vânători. Richards aruncă în aer hotelul, omorând cu această ocazie și câțiva dintre cei care-l vânau, după care se ascunde într-un ghetou. Acolo îl întâlnește pe Bradley, un tânăr negru care îl ajută să părăsească orașul și să se refugieze în Manchester, New Hampshire, unde rămâne nedepistat timp
Fugarul (roman de Richard Bachman) () [Corola-website/Science/331573_a_332902]
-
ani dorea să devină ofițer de marină. El termină cu merite deosebite Academia Militară. Dumont a fost botanist cultivat, vorbea cursiv limba germană, greacă și ebraică. În anul 1820 participă la o expediție de cartografiere a bazinului Mării Egee. Cu această ocazie în urmă unor săpături pe insula Melos, reușește să obțină pentru Franța statueta lui Venus din Milo. În august 1822 i-a parte la expediția în Mările Sudului care avea ca scop explorări botanice și hidrografice. În anul următor cu
Jules Dumont d'Urville () [Corola-website/Science/331588_a_332917]
-
egalul 1-1 obținut în deplasare cu FC Petrolul Ploiești. După finalul sezonului, a fost reținut la Steaua de noul antrenor Laurențiu Reghecampf, care a dorit o întărire a lotului în vederea participării la competiții europene în paralel cu cele naționale. Prima ocazie de a juca a fost în restanța din etapa I, cu CSM Politehnica Iași, când mai mulți dintre titulari erau convocați la loturile naționale, iar Steaua a aliniat o echipă cu multe rezerve, meciul terminându-se la egalitate, 1-1. Vâlceanu
Robert Vâlceanu () [Corola-website/Science/331596_a_332925]
-
a fost un eveniment politic anticomunist și pro-monarhist care a avut loc în Piața Palatului din București, cu ocazia aniversării zilei de nume a regelui Mihai al României. Petrecută în timpul guvernării Petru Groza și a "grevei regale", manifestația a fost înăbușită în sânge de către regimul comunist, soldându-se cu 11 morți, zeci de răniți și sute de arestări. Conform
Manifestația de la 8 noiembrie 1945 () [Corola-website/Science/331555_a_332884]
-
preluată în 1927 de la comandorul Andrei Popovici. În această calitate avea să participe, împreună cu George-Valentin Bibescu, Gheorghe Negrescu și George Constantinescu, la a 33-a Conferință Generală a Federației Aeronautice Internaționale (FAI) din 20-25 decembrie 1933 de la Cairo, cu care ocazie erau planificate diferite manifestări aviatice. Deplasarea la Cairo s-a făcut cu avionul YR-GVB al prințului Bibescu. Îi însoțește Martha Bibescu, soția prințului. Traseul până la Cairo a fost București - Sofia - Istanbul - Eskișehir - Adana - Alep - - Gaza - Cairo. După participarea la congres
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
comandantul aeroportului, consulul general al României, consulul elvețian, un ziarist și un fotograf. Rămân trei zile la Cape Town, odihnindu-se, vizitând orașul și oficialitățile. La 30 aprilie pleacă spre țară, urmând același traseu ca și la venire. La Kimberley au ocazia să viziteze compania De Beers, care le arată diamante brute și . Urmează etapele Johannesburg și Pietersburg. Decolând de la Pietersburg constată că avionul lui Davidescu - Jienescu pierde din nou benzină, așa că se întorc. Repararea rezervorului se poate face doar la atelierele
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
contribuție, Descartes se înscrie în lunga tradiție a reflecției filosofice despre pasiuni, propunând în același timp o perspectivă novatoare asupra subiectului, pe care îl tratează dintr-un punct de vedere fiziologic, precursor al neurofiziologiei moderne. Tratatul reprezintă totodată o nouă ocazie pentru ca Descartes să clarifice câteva dintre problemele pe care le-a formulat în operele sale anterioare. Astfel, referitor la problema interacțiunii dintre corp și suflet, el propune în ultima sa lucrare teoriile despre „spiritele animale” și rolul central pe care
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
care gândește ("res cogitans"), lipsit de întindere și fără părți; corpul este un lucru întins ("res extensa"), care nu gândește, definit doar prin întinderea, forma și mișcarea sa. Această distincție reprezintă esența dualismului cartezian. Pasiunile sufletului îi oferă gânditorului francez ocazia să aprofundeze misterul unirii în om a celor două substanțe (gândirea și corporalitatea). „Pasiunile”, așa cum erau înțelese de către Descartes, corespund în linii mari noțiunii psihologice actuale de „emoție”. Există însă și diferențe semnificative între ceea ce se numea „pasiune” în epoca
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
(1990) (titlu original "The Ghost from the Grand Banks") este un roman science fiction al scriitorului britanic Arthur C. Clarke. Cartea tratează subiectul ridicării la suprafață a epavei vaporului RMS Titanic cu ocazia împlinirii a o sută de ani de la scufundarea sa. Roy Emerson este un miliardar care și-a obținut averea cu ajutorul unor invenții care au revoluționat industria fabricării sticlei. Una dintre aceasta, sticla plutitoare, atrage atenția familiei Parkinson, care-i propune
Fantoma adâncurilor () [Corola-website/Science/331704_a_333033]
-
Una dintre aceasta, sticla plutitoare, atrage atenția familiei Parkinson, care-i propune asocierea într-un proiect îndrăzneț: ridicarea la suprafață a uneia dintre jumătățile epavei "Titanicului" cu ajutorul a miliarde de biluțe de sticlă. Evenimentul ar urma să aibă loc cu ocazia comemorării centenarului scufundării giganticului vapor. Simultan cu inițiativa lor, dr. Kato-Mitsumasa, președintele Nippon Turner, îi contactează pe soții Craig - matematicieni de excepție implicați în industria divertismentului și în conceperea programului care a eliminat problema computerelor la trecerea în anul 2000
Fantoma adâncurilor () [Corola-website/Science/331704_a_333033]
-
de origine română din Israel, recunoscuți ca scriitori moderni, reprezentativi ai limbii române. Shaul Carmel a tradus în ebraică din poezia românească, de pildă, din versurile lui Eminescu și Ana Blandiana. Prin Decretul Nr. 369 din 17 martie 2008, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de viață, în semn de înaltă apreciere pentru contribuția personală la îmbogățirea patrimoniului cultural românesc și universal, președintele României i-a conferit lui Shaul Carmel Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria A „Literatură
Shaul Carmel () [Corola-website/Science/331712_a_333041]
-
După campania din 1673, în special după asediul de la Maastricht, James era socotit drept unul dintre cei mai buni soldați din Anglia. În 1678 James Scott a primit comanda unui batalion, de data aceasta alături de olandezi, împotriva francezilor; în această ocazie a demonstrat mari capacități strategice și militare. Mai târziu i s-a încredințat misiunea de a înăbuși o revoltă în Scoția. Și cu această ocazie, cu o armată inferioară celei inamice, a obținut o serie de victorii și a oprit
James Scott, I Duce de Monmouth () [Corola-website/Science/331721_a_333050]