68,361 matches
-
a ciclului de poezii "Senilitate" de Ivan Turgheniev. În 1918 Slonim a absolvit, de asemenea, Universitatea Imperială din Sankt Petersburg. La începutul Primului Război Mondial, Slonim a urmat linia „defensistă” a majorității eserilor, sprijinind angajamentul Rusiei față de Aliați, și a servit în Armata Imperială. Revoluția din Februarie l-a prins pe Frontul Românesc, dar a revenit curând la Petrograd, unde (după cum scrie Aucouturier) „talentele sale de propagandist și de orator l-au transformat curând într-una dintre celebritățile partidului său”. Slonim a sprijinit
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
de Pace de la Paris pentru a susține cauza rusă. Printre ceilalți membri ai acelui grup se aflau Alexander N. Krupensky, Alexander K. Schmidt, Vladimir Țiganco și Mihail Savenco. Slonim, secondat de Țiganco, au răspândit zvonuri cu privire la „atrocitățile nemaiauzite” comise de Armata Română precum masacrarea a 53 de oameni într-un sat din județul Hotin și torturarea multor altora. Intervievat de "L'Humanité", ziarul Partidului Comunist Francez, Slonim a pretins, de asemenea, că socialiștii au fost reprimați și că unirea necondiționată fusese
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
în două tabere, tabăra comunismului și tabăra fascismului. Și-a formulat preferința într-un manifest socialist-patriotic: „defensistul întâmpină cu bucurie toate veștile despre succesele interne și externe ale Rusiei. Atunci când o nouă fabrică este construită în Uniunea Sovietică, atunci când o armată puternică este creată, atunci când are loc un zbor eroic, atunci când sunt făcute importante descoperiri și atunci când o carte valoroasă este scrisă, defensistul simte un sentiment de mândrie”. El a publicat în 1935 o carte interesantă despre expediția nefastă a lui
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
a Bătăliei Belgiei. Luptele s-au dat în perioada 12-14 mai 1940 la Hannut, Belgia. Această bătălie a fost cea mai mare luptă de tancuri de până la acea dată. Scopul principal al germanilor era blocarea celor mai puternice elemente ale Armatei I franceze și împiedicarea acțiunii acesteia din urmă împotriva atacului Grupului de Armată A care se desfășura prin Ardeni, după cum fusese stabilit prin planul operațional "Fall Gelb", de către generalul Erich von Manstein. Străpungerea germană prin Ardeni fusese programată pentru 15
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Hannut, Belgia. Această bătălie a fost cea mai mare luptă de tancuri de până la acea dată. Scopul principal al germanilor era blocarea celor mai puternice elemente ale Armatei I franceze și împiedicarea acțiunii acesteia din urmă împotriva atacului Grupului de Armată A care se desfășura prin Ardeni, după cum fusese stabilit prin planul operațional "Fall Gelb", de către generalul Erich von Manstein. Străpungerea germană prin Ardeni fusese programată pentru 15 mai, la cinci zile după atacul executat de Wehrmacht în Olanda și Belgia
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
spre sud în Franța, o reeditarea a conform planului „Schlieffen” din timpul Primului Război Mondial. După ce trupele aliate au înaintat în Belgia, acestea trebuiau să fie blocate de ofensiva germană în estul Belgiei în regiunea cuprinsă între Hannut și Gembloux. Amenințând flancul Armatei I franceze, germanii puteau ataca spre Canalul Mânecii și, în cele din urmă, încercui și distruge forțele aliate. Forțele terestre franceze se pregătiseră pentru o rezistență de lungă durată în Belgia, la Gembloux, la aproximativ 34 km vest deHannut. Francezii trimiseseră
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
mai apoi, conform planului, la Gembloux. În timpul acestor lupte, germanii au reușit însă să blocheze la Hannut forțe aliate importante, care altfel ar fi putut fi mutate pentru respingerea loviturii decisive din Ardeni. Germanii nu au reușit să neutralizeze complet Armata I franceză în luptele de la Hannut, deși i-au provocat pierderi semnificative. La Gembloux, francezii au reușit din nou să obțină victorii tactice în perioada 14-15 mai. La final, deși a suferit pierderi importante, Armata I Franceză a reușit să
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
au reușit să neutralizeze complet Armata I franceză în luptele de la Hannut, deși i-au provocat pierderi semnificative. La Gembloux, francezii au reușit din nou să obțină victorii tactice în perioada 14-15 mai. La final, deși a suferit pierderi importante, Armata I Franceză a reușit să se retragă, reușind să întâzie la Lille înaintarea "Wehrmachtului". Rezistența francezilor la Lille a asigurat răgazul necesar Corpului Expediționar Britanic pentru organizarea evacuării de la Dunkerque („Operațiunea Dybamo”). Comandantul suprem aliat, generalul Maurice Gamelin, a ordonat
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
reușit să se retragă, reușind să întâzie la Lille înaintarea "Wehrmachtului". Rezistența francezilor la Lille a asigurat răgazul necesar Corpului Expediționar Britanic pentru organizarea evacuării de la Dunkerque („Operațiunea Dybamo”). Comandantul suprem aliat, generalul Maurice Gamelin, a ordonat Grupului I de armată comandat de generalul Gaston Billotte și celei mai puternice armate, Armata I franceză comandată de generalul Georges Blanchard (în rândurile căreia lupta unitatea complet mecanizată "Corps de Cavalerie" comandată de generalu René Prioux), să înainteze în Belgia. Aici, francezii trebuiau
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Wehrmachtului". Rezistența francezilor la Lille a asigurat răgazul necesar Corpului Expediționar Britanic pentru organizarea evacuării de la Dunkerque („Operațiunea Dybamo”). Comandantul suprem aliat, generalul Maurice Gamelin, a ordonat Grupului I de armată comandat de generalul Gaston Billotte și celei mai puternice armate, Armata I franceză comandată de generalul Georges Blanchard (în rândurile căreia lupta unitatea complet mecanizată "Corps de Cavalerie" comandată de generalu René Prioux), să înainteze în Belgia. Aici, francezii trebuiau să sprijine trupele belgiene numeroase, dar mai slab echipate. Gamelin
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Rezistența francezilor la Lille a asigurat răgazul necesar Corpului Expediționar Britanic pentru organizarea evacuării de la Dunkerque („Operațiunea Dybamo”). Comandantul suprem aliat, generalul Maurice Gamelin, a ordonat Grupului I de armată comandat de generalul Gaston Billotte și celei mai puternice armate, Armata I franceză comandată de generalul Georges Blanchard (în rândurile căreia lupta unitatea complet mecanizată "Corps de Cavalerie" comandată de generalu René Prioux), să înainteze în Belgia. Aici, francezii trebuiau să sprijine trupele belgiene numeroase, dar mai slab echipate. Gamelin se
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
a canalului Albert, în punctul de joncțiune a canalului cu râul Meuse). Aceste lupte de întârziere ar fi trebuit să îi împiedice pe germani să ajungă în zona orașului Gembloux până în opta zi a invaziei, ceea ce ar fi permis militarilor Armatei I să își sape tranșee puternice. Corpurile de cavalerie fuseseră create pe 26 decembrie 1939, fiind formate atât din diviziile blindate ale cavaleriei deja existente, cât și din două divizii mecanizate ușoare "1re Division Légère Mécanique" (1er DLM) și "2e
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
blindate ale cavaleriei deja existente, cât și din două divizii mecanizate ușoare "1re Division Légère Mécanique" (1er DLM) și "2e DLM". Pe 26 martie 1940, 1re DLM a primit misiunea ca, în cazul unei invazii germane, să facă joncțiunea cu armata olandeză lângă Breda. Din acest motiv, această divizie mecanizată încadrată cu militari bine instuiți și datată cu mașin de luptă moderne a fost scoasă din efectivele Corpurilor de Cavalerie. În locul lor a fost adus "3e DLM", formată pe 1 februarire
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
fortului Eben-Emael și podurilor de peste râul Meuse și canalul Albert, ceea ce ar fi asigurat deschiderea unui culoar prin apărarea olandeză și belgiană a "4. Panzerdivision" și prăbușirea defensivei de pe canalul Albert. Odată ce spargerea frontului era finalizată cu succes, Corpul de armată XVI al generalului Erich Hoepner și Grupul de Armată B urmau să preia controlul asupra diviziilor de tancuri "3. Panzerdivision" și "4. Panzerdivision") și a Diviziei a 20-a de infanterie. Principala misiune a lui Hoepner era să își lanseze
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Albert, ceea ce ar fi asigurat deschiderea unui culoar prin apărarea olandeză și belgiană a "4. Panzerdivision" și prăbușirea defensivei de pe canalul Albert. Odată ce spargerea frontului era finalizată cu succes, Corpul de armată XVI al generalului Erich Hoepner și Grupul de Armată B urmau să preia controlul asupra diviziilor de tancuri "3. Panzerdivision" și "4. Panzerdivision") și a Diviziei a 20-a de infanterie. Principala misiune a lui Hoepner era să își lanseze corpul de armată într-un atac rapid de la capetele
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
generalului Erich Hoepner și Grupul de Armată B urmau să preia controlul asupra diviziilor de tancuri "3. Panzerdivision" și "4. Panzerdivision") și a Diviziei a 20-a de infanterie. Principala misiune a lui Hoepner era să își lanseze corpul de armată într-un atac rapid de la capetele de pod pentru cucerirea zonelor din jurul orașului Gembloux mai înainte ca diviziile de infanterie franceze să aibă timpul necesar să își fortifice pozițiile. Toate aceste manevre trebuia să atragă cele mai moderne și puternice
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
necesar să își fortifice pozițiile. Toate aceste manevre trebuia să atragă cele mai moderne și puternice forțe aliate și rezervele acestora spre nord, departe de atacul principal german prin zona munților Ardeni. Reușita acestui plan ar fi dus la separarea Armatei I franceze, a Corpului Expediționar Britanic și a belgienilor de restul trupelor aliate printr-o înaintarea rapidă a coloanelor germane spre canalul Mânecii și încercuirea lor. Această acțiune trebuia să mascheze intențiile principale ale germanilor, să izoleze forțele aliate din
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
și "IX. Fliegerkorps" - cam 280 bombardiere medii și a cam 500 de avioane de vânătoare Messerschmitt (unele fiind avioane grele de vânătoare Messerschmitt Bf 110). Billotte i-a sugerat lui Prioux să își mute blindatelel mai spre răsărit în sprijinul armatei belgine. Prioux nu avea încredere în capacitatea de luptă a belgienilor și în plus nu dorea să își concentreze unitățile în câmp deschis, sub amenințarea avioanelor "Luftwaffe". Din aceste motive, el și-a concentrat dragonii și unitățile lor de sprijin
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
sprijin pe o linie fortificată, cu tancurile plasate în spatele liniilor de infanterie, pregătite să contraatace în zonele în care germanii ar fi străpuns defensiva. Billotte a fost de acord cu această decizie și, în plus, a hotărât ca Grupul de armată I să înainteze fără încetare zi și noapte, în ciuda amenințării atacurilor "Luftwaffe", pentru ca să se replieze la. Acest aranjament ar fi trebuit să îl oblige pe Prioux să reziste atacurilor blindatelor germane doar până în zorii zilei de 14 mai. Billotte a
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
să reziste atacurilor blindatelor germane doar până în zorii zilei de 14 mai. Billotte a decis pe 11 mai la ora 11:00 să aloce cea mai mare parte a Grupului de vânătoare al 23-lea ("Fighter Groupement 23") acoperirii înaintării Armatei I și a unităților asociate ei. După ce noi escadrile de vânătoare au fost alocate escortării bombardierelor, rămăsese doar un număr redus de aparate care să asigure acoperirea aerinaă a cavaleriei. Bombardierele aliate s-au concentrat raiduri de încetinire a înaintării
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
12 mai, "4. Panzerdivision" a pornit acțiunea pentru atingerea primului obiectiv, cucerirea orașului Hannut, ajungând în zonă în dimineața zilei. Generalul Hoepner ordonase "4. Panzerdivision" și "3. Panzerdivision" să își concentreze eforturile pentru cucerirea controlului asupra Hannutului asigurarea siguranței flancului Armatei a 6-a. Generalul-maior Stever, comandantul Diviziei a 4-a blindate, a cerut să i se asigure pe calea aerului stocuri de combustibil, date fiind pe de-o parte lipsa combustibilului, iar pe de altă rămânerea în urmă a unităților
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
și amenințat de atacurile franceze. Divizia a 3-a Panzer a început înaintarea din zona de concentrare de la Oreye aflată la 11 km nord este de Hannut pentru contracararea amenințării asupra flancului Diviziei a 4-a. La 16:30, comandantul Armatei a 6-a germane, Reichenau, a cerut sprijinul aviației de recunoaștere. Piloții "Luftwaffe" au descoperit concentrările de blindate franceze de la Orp și unitățile motorizate de la Gembloux. Reichenau i-a ordonat lui Hoepner să înainteze cu Corpul XVI spre Gembloux, mișcare
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
forțelor sale. Corpul IV, cu care se se învecinau forțele lui Hoepner, avea subunități la St. Trond, de unde tatonau apărarea franceză spre Tirlemont. Aceste atacuri îl îngrijoraul pe Prioux, dar situația încă nu era gravă pentru apărarea franceză, Corpul de armată XXVII era încă reținut la nord de Liege, la cam 38 km est de Hannut,lăsând flancul sudic al forțelor Hoepner expus contraatacurilor franceze. Pentru contracararea oricăror amenințări francez, comandamentul german au hotărât să încerce să înainteze spre Perwez, 18
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
reușit să se folosească de aceasta pentru îndeplinirea obiectivelor ordonate. „Chiar în prima zi, blindatele franceză - contrar rapoartelor germane - au ieșit cu siguranță victorioase”. Infanteria germană a declanșat atacul principal în partea de sud-est, traversând râul Meuse. Pentru blocarea intervenției Armatei I franceze, Hoepner a lansat atacuri de diversiune în zona de nord. Hoepner considera că Divizia a 3-a Panzer, proaspăt sosită pe front, are de înfruntat o forță inamică inferioară. Pe de altă parte, el considera ca Divizia a
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Diviziei a 3-a Panzer spre Thorembais. Divizia a 4-a Panzer trebuia în acest timp să se deplaseze spre Perwez, împotriva a ceea ce germanii considerau că trebuia să fie o linie antitanc belgiană puternică. Prin aceste acțiuni, Corpul de Armată VI s-a încadrat în acțiunile generale ale Armatei a 6-a, care avea ordin să înainteze neîntârziat spre Gembloux. Regimentul al 12-lea curasieri și Batalionul al 3-lea al din cadrul Regimenului al 11-lea Dragoni au reușit să
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]