KorAP: Find »[drukola/base=înăuntru & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...268 269 270 ...289 >

7,219 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

și doi brancardieri mari se duseră după tata, iar pe partea cealaltă a pistei am văzut trei cai, Înșirați la mare distanță unul față de celălalt, apărând de după copaci și sărind peste un obstacol. Bătrânul era mort când l-au adus Înăuntru și, În timp ce doctorul Îi asculta inima cu o chestie pe care și-o băgase-n urechi, am auzit o Împușcătură afară, asta Însemnând că l-au omorât pe Gilford. M-am Întins lângă bătrân când au cărat targa la spital

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
așchiile adânc În pământ lovindu-le cu latul toporului, până ce nodurile frânghiei intrară În pământ cu totul, iar pânza era Întinsă și fermă ca pielea de pe o tobă. Apoi fixă o plasă Împotriva țânțarilor În fața intrării În cort. Se târî Înăuntru pe sub plasă, ducând mai multe lucruri din boccea care trebuiau să stea Înăuntru, la adăpost. Înăuntru, lumina trecea prin pânza maronie. Pânza mirosea frumos. Locul avea deja un aer misterios și casnic. Era fericit când se strecură În cort. Fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
În pământ cu totul, iar pânza era Întinsă și fermă ca pielea de pe o tobă. Apoi fixă o plasă Împotriva țânțarilor În fața intrării În cort. Se târî Înăuntru pe sub plasă, ducând mai multe lucruri din boccea care trebuiau să stea Înăuntru, la adăpost. Înăuntru, lumina trecea prin pânza maronie. Pânza mirosea frumos. Locul avea deja un aer misterios și casnic. Era fericit când se strecură În cort. Fusese fericit toată ziua. Dar acum era altceva. Acum lucrurile erau aranjate. Trebuia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
totul, iar pânza era Întinsă și fermă ca pielea de pe o tobă. Apoi fixă o plasă Împotriva țânțarilor În fața intrării În cort. Se târî Înăuntru pe sub plasă, ducând mai multe lucruri din boccea care trebuiau să stea Înăuntru, la adăpost. Înăuntru, lumina trecea prin pânza maronie. Pânza mirosea frumos. Locul avea deja un aer misterios și casnic. Era fericit când se strecură În cort. Fusese fericit toată ziua. Dar acum era altceva. Acum lucrurile erau aranjate. Trebuia să facă toate astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
se duse la sac și, pipăind cu degetele, găsi un cui lung printre alte cuie pe care le ținea Într-o pungă de hârtie, la fundul sacului. Bătu cuiul Într-un copac cu latul toporului. Își agăță sacul În el. Înăuntru erau toate proviziile lui. Acum erau la adăpost, deasupra pământului. Îi era foame. Nu credea să-i fi fost așa de foame vreodată. Goli Într-o tigaie o conservă de carne de porc cu fasole și una de spaghete. — Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
alunece În sacul lung pe care și-l atârnase de umeri. Îl deschise larg și-l ținu Împotriva curentului și sacul se umplu cu apă. Îl ridică, cu fundul atârnând Încă În râu, și apa Începu să curgă prin părți. Înăuntru, pe fundul sacului, era păstrăvul mare, ținut viu În apă. Nick se mută În josul râului. Sacul agățat În față atârna greu În apă, trăgându-l de umeri. Se făcea cald, simțe soarele arzându-i gâtul. Prinsese un păstrăv bun. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
ritual tragic. Pescuitul era o aventură tragică În mlaștină. Nick n-avea chef de așa ceva. N-avea chef să mai iasă la râu azi. Își scoase cuțitul, Îl deschise și-l Înfipse În buștean. Apoi ridică sacul, băgă o mână Înăuntru și scoase un păstrăv. Simțindu-l viu În mână, ținându-l cu greu de undeva aproape de coadă, Îl lovi de buștean. Păstrăvul fremătă rigid. Îl Întinse pe buștean, la umbră, și apoi rupse gâtul celuilalt păstrăv În același fel. Stăteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
până la biroul lui Don Miguel Retana. Își lăsă valiza jos și ciocăni. Nu răspunse nimeni. Cum stătea pe hol, Manuel simți că e cineva În cameră. Simți asta prin ușă. — Retana, strigă, ascultând atent. Nu răspunse nimeni. „Sigur că-i Înăuntru“, se gândi Manuel. — Retana, strigă din nou, lovind În ușă. — Cine e? se auzi o voce din spatele ușii. — Eu, Manolo. — Și ce vrei? — Caut de lucru. După un țăcănit repetat de câteva ori, ușa se deschise brusc. Manuel intră, cărându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
denivelate până la Puerta del Sol. Umbra era o masă răcoroasă, ca apa când curge. Căldura Îl lovi brusc când traversă o intersecție. Nu văzuse nici un cunoscut pe stradă. Chiar Înainte să dea-n Puerta del Sol intră Într-o cafenea. Înăuntru era liniște. Câțiva bărbați stăteau la mesele de lângă perete. La o altă masă patru bărbați jucau cărți. Cei mai mulți fumau sprijiniți de perete, golindu-și ceștile de cafea și paharele de lichior așezate În fața lor pe masă. Manuel traversă camera mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
spuse bărbatul. Nici nu-i poți spune operație. Fata se uită-n jos, la pământul pe care se sprijineau picioarele mesei. Știu că nu-i o problemă pentru tine, Jig. Chiar nu-i nici o scofală. Îți bagă doar niște aer Înăuntru. Fata nu spunea nimic. — O să merg cu tine și o să stau acolo cât durează totul. Îți bagă niște aer Înăuntru și apoi totul se-ntâmplă de la sine. Și după aia ce facem? — După aia o să fie totul În regulă. O să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
mesei. Știu că nu-i o problemă pentru tine, Jig. Chiar nu-i nici o scofală. Îți bagă doar niște aer Înăuntru. Fata nu spunea nimic. — O să merg cu tine și o să stau acolo cât durează totul. Îți bagă niște aer Înăuntru și apoi totul se-ntâmplă de la sine. Și după aia ce facem? — După aia o să fie totul În regulă. O să fim ca Înainte. — Ce te face să crezi asta? Păi, ăsta-i singurul lucru care ne Încurcă. Doar din cauza lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Hirsch. Ea e proprietara. Eu sunt doar Îngrijitoare. Doamna Bell Îmi zice. — Atunci, bună seara, doamnă Bell. — Bună seara. Nick merse pe strada Întunecată până ajunse la colțul cu felinar și apoi, de-a lungul șinelor, până la restaurant. George era Înăuntru, În spatele tejghelei: — Ai vorbit cu Ole? — Da. Stă-nchis În cameră, nu vrea să iasă. Când auzi vocea lui Nick, Sam deschise ușa de la bucătărie: — Nu vreau nici măcar s-aud, spuse și-nchise ușa la loc. — I-ai spus ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Guy. Ne-am oprit În fața a două restaurante. Stăteam vizavi de ele și eu Îmi cumpăram ziarele. Cele două restaurante erau unul lângă celălalt. O femeie care stătea-n ușa unuia ne zâmbi și noi trecurăm strada și intrarăm acolo. Înăuntru era Întuneric și-n spatele sălii era o masă la care stăteau trei fete și o bătrână. În fața noastră, la o altă masă, era un marinar. Stătea acolo pur și simplu, fără să mănânce sau să bea ceva. Undeva și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
a strâns ceva lume, spuse și Jack. — Păi, meciu’ ăsta atrage mai mulți oameni decât poa’ să-ncapă-n Garden. — Da’ cu vremea n-ai cum să știi niciodată, zise Jack. John veni-n ușa vestiarului și-și băgă capul Înăuntru. Jack stătea acolo, cu halatul pe el, cu brațele Încrucișate pe piept, și se uita-n jos. John adusese doi asistenți care se uitau peste umărul lui. Jack Își ridică privirea. — A intrat? Întrebă. — Doar ce-a coborât, spuse John

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
prea mult soare. Bucătarul stătea pe scaunul lui. Hangiul intră cu noi, Își deschise biroul și ne aduse scrisorile primite Între timp. Erau un morman de scrisori și câteva ziare. — Să luăm niște bere, spuse John. — Da. Și-o bem Înăuntru. Proprietarul ne aduse două beri, pe care le-am băut cât ne uitam pe scrisori. Să mai luăm niște bere, spuse John. De data asta ni le aduse o fată. Ne zâmbi În timp ce deschidea sticlele. — Multe scrisori, zise. — Da. Multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
un ferăstrău. Părea că taie de unul singur, nesupravegheat. Patru ciori mergeau pe câmpul Înverzit. Alta le privea din copac. Uitându-mă afară, pe verandă, Îl văzui pe bucătar ridicându-se de pe scaun și traversând holul care ducea În bucătărie. Înăuntru, lumina soarelui se răsfrângea În paharele goale de pe masă. John se culcă cu capul pe coate. Uitându-mă pe fereastră, văzui doi bărbați care urcau treptele hanului. Intrară În sală. Unul era țăranul cu barbă și cu cizmele lungi. Celălalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
vorba doar de asta. Pur și simplu, mă simt ca dracu’. Al doilea soldat roman: Stai de prea mult timp aici. Asta-i tot. CORTINA Poveste banală Deci mâncă o portocală, scuipând ușor sâmburii. Afară, ninsoarea se prefăcuse-n ploaie. Înăuntru, soba electrică nu părea să dea ceva căldură, așa că, sculându-se de la masa de scris, se rezemă de ea. Ce bine se simțea! Asta da, În sfârșit, viață! Se-ntinse după altă portocală. Departe, tocmai În Paris, Mascart Îl pusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
era la tata-n birou. Tata a așezat toate bucățile de piatră Înnegrită și ciobită pe ziar și le-a Împăturit. — Cele mai bune vârfuri de săgeată s-au făcut bucăți, mi-a zis. A dus lucrurile strânse În ziar Înăuntru și eu am rămas pe iarbă, lângă saci. După un timp i-am dus Înăuntru. În amintirea asta erau doi oameni, așa că mă rugam pentru amândoi. Însă În unele nopți nu reușeam să-mi amintesc nici măcar rugăciunile. Ajungeam doar până la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
pe ziar și le-a Împăturit. — Cele mai bune vârfuri de săgeată s-au făcut bucăți, mi-a zis. A dus lucrurile strânse În ziar Înăuntru și eu am rămas pe iarbă, lângă saci. După un timp i-am dus Înăuntru. În amintirea asta erau doi oameni, așa că mă rugam pentru amândoi. Însă În unele nopți nu reușeam să-mi amintesc nici măcar rugăciunile. Ajungeam doar până la „precum În cer, așa și pe pământ“ și pe urmă trebuia s-o iau de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
meu și mi-am luat o cheie pe care am prins-o de mânerul cuțitului, dar nici așa n-am putut să-l sparg. Și uite-mă cum stăteam și mă uitam pe fereastra hubloului la tot ce era acolo, Înăuntru, și ajunsesem primu’ și nu puteam să intru. Cred că avea lucruri de cinci milioane de dolari Înăuntru. Când mă gândeam la ce-i acolo Începeam să tremur. Vedeam ceva prin hubloul mai apropiat, da’ nu-mi dădeam seama ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
n-am putut să-l sparg. Și uite-mă cum stăteam și mă uitam pe fereastra hubloului la tot ce era acolo, Înăuntru, și ajunsesem primu’ și nu puteam să intru. Cred că avea lucruri de cinci milioane de dolari Înăuntru. Când mă gândeam la ce-i acolo Începeam să tremur. Vedeam ceva prin hubloul mai apropiat, da’ nu-mi dădeam seama ce poate fi. Nu puteam să fac nimic cu cuțitu’ ăla, așa că m-am dezbrăcat, am respirat adânc de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
fac nimic cu cuțitu’ ăla, așa că m-am dezbrăcat, am respirat adânc de câteva ori, m-am scufundat cu cheia-n mână și am Înotat În jos. Am reușit să mă țin o secundă de marginile hubloului și am văzut Înăuntru o femeie, cu părul plutindu-i prin apă. O vedeam cum plutește și am lovit tare cu cheia de două ori; am auzit zgomotul, da’ tot n-am putut să-l sparg și a trebuit să ies la suprafață. M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
N-aș fi avut cum să nu-i observ pe nisipul ăla alb și curat. Da’ când ne-am Întors era plin de pești. Mrene uriașe, din cele mai mari. Acum vasul e mai mult Îngropat În nisip, dar trăiesc Înăuntru. Cele mai mari mrene. Au și câte o sută cinci zeci de kilograme. Mai mergem câteodată acolo să pescuim. De unde e Îngropat pachebotul se poate vedea acum farul din Rebecca. Au pus și o geamandură deasupra vasului. Stă chiar unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
tre’ să se fi Întâmplat ceva când s-au Împotmolit pe vântu’ și ploaia aia și căpitanul le-a ordonat să golească rezervoarele. Nimeni n-ar fi putut să stea pe punte pe furtuna aia. Probabil că erau toți dedesubt, Înăuntru. N-ar fi putut supraviețui pe punte. Și tre’ să fi fost ceva scene acolo, Înăuntru, pentru că, știi, s-a dus repede. Am văzut eu cum s-a dus cheia aia. Căpitanul n-avea de unde să știe că se așază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
căpitanul le-a ordonat să golească rezervoarele. Nimeni n-ar fi putut să stea pe punte pe furtuna aia. Probabil că erau toți dedesubt, Înăuntru. N-ar fi putut supraviețui pe punte. Și tre’ să fi fost ceva scene acolo, Înăuntru, pentru că, știi, s-a dus repede. Am văzut eu cum s-a dus cheia aia. Căpitanul n-avea de unde să știe că se așază pe nisipuri mișcătoare după ce s-au lovit, decât dacă ar fi cunoscut apele astea. S-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]