12,426 matches
-
expresia „a face arhetipuri”, pentru a indica momentele noastre de tandrețe. În timp ce eu mă lăsam acum În voia somnului, Lia mă atinse pe un umăr. „Uitasem”, spuse ea, „sunt Însărcinată”. Ar fi trebuit s-o ascult pe Lia. Vorbea cu Înțelepciunea cuiva care știe unde se naște viața. Abătându-ne prin subteranele Agartthei, prin piramida lui Isis Dezvăluită, noi intraserăm În Gebura, sefirotul teroarei, momentul În care mânia se face simțită În lume. Nu mă lăsasem sedus, nici măcar pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-i vinzi. Cu banii pe care-i scoți, îți ridici o casă lângă mine, faci rost de muiere și umpli ograda de nepoți. Ionică era un soi de Ion Creangă moroșan, plin de duh și încet la gesturi. Avea o înțelepciune tradusă într-o încăpățânare păguboasă. Celălalt Ion „s-a fost îndrăgostit” de o colegă plinuță, după care s-a răzgândit și „s-a fost amorezat” de sora acesteia. Amândoi închiriau niște pivnițe cu chiuvetă la subsolul caselor bătrânești și, timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de valori noi și fără a se controla suficient; cei mai mulți înțeleg valorile adolescenței nu ca o rampă de lansare spre ceea ce ar dori să fie ca viitor adult, ci cu mai multă consistență, un edificiu în interiorul căruia aranjează totul cu înțelepciune, selectiv. În dinamica formării conceptului despre sine, primul pas îl formează experiența persoanei ca obiect al acțiunii altora; apoi sunt induse elemente ce definesc persoana ca subiect al acțiunii; în final se adaugă elemente de apartenență la un cadru social
Evolutia imaginii de sine. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Ghiusca Roxana () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2330]
-
poate, oftează Dănuț. Se înșelau. Îți dai seama? Mustește aici ceva mistic. Necartezian. Indicibil. Imun. Transcendent. Mai frumos, mai plin, mai electrizant și mai adânc, decât logica: Partea este egală cu Întregul, iar Întregul este Minte. Ce ne mai spune înțelepciunea hermetică a Kybalionului? În curgerea universală a rosturilor, extremele se ating, tensiunile se rezolvă, antinomiile se confundă, toate adevărurile sunt pe jumătate adevărate și toate paradoxurile pot fi împăcate. Coincidentia oppositorum. Era un gânditor, Philon Alexandrinul, mi se pare, care
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bob, o scânteie de dinainte și de dincolo de zidul lui Planck iar pe scărița asta toți putem urca, cândva, la Creatorul nostru. Excelsior! Plătesc, cu încă zece! anunță Fratele. Dă-mi voie să adaug: Dacă Domnul-Dumnezeu, Logosul, în necuprinsa Lui înțelepciune, a zidit în sufletul omului ideea de Dumnezeire, atunci avem dovada irefutabilă (nu râdeți, boilor!) că se naște, cu siguranță, o legătură de esență, între ceea ce știm noi și ceea ce știe El. Sec...! Arată-mi cărțile! Na! Două perechi! Cacealma
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
binevoitor, Arhanghelul. Depinde. Întotdeauna depinde... Am priceput, zice Bursucul. Depinde de noi. Cum era și normal. Nu mai e nimeni pe baricade. Nimeni! Ergo, spune-ne, Îngere, ce altceva mai trebuie să știm? Trebuie să aflați, întâi și-ntâi, că înțelepciunea imemorială a bunilor și a străbunilor voștri, își arată astăzi prețul. Roadele! În negura adâncă a trecutului, cele mai vrednice, mai strălucite, mai prevăzătoare și mai cuvioase dintre minți, au hotărât să răspândească, în cele patru colțuri ale lumii cunoscute
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
indimenticabile și de-a pururi reflectate asupra Ei Înseși, după cum așijderea au fost indefinit închise, izolate, în sferele perfecte, în sephire, și Cele Zece Emanații sau extensii diriguitoare, cugetător-benefice, primordiale și nemuritoare, ale Pleromei! Adică, Ketter, Sephirahul Coroanei; Hokmach, al Înțelepciunii; Binah, al Înțelegerii; Hesed, al Milei; Geburah, al Dreptății; Tipheret, al Sufletului; Netsah, al Forței; Hod, al Gloriei; Yesod, al Temeliei; și Malkut, al Împărăției inerente și al Planului inferior, material. Ce mai, solipsism cosmic, monadologie leibniziană avant la lettre
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
început și nici n-ar mai vrea să se oprească niciodată. În cârciumă, așezați la o masă lungă, în fund, vreo doisprezece bărbați fruntași se sfătuiau de multișor și n-ajungeau să se înțeleagă, cu toate că își mai ajutau îndrăzneala și înțelepciunea cu păhărelele de țuică, servite de însuși Cârciumarul Busuioc cu încrederea cuvenită unor oameni de seamă și siguri de plată. Busuioc de altminteri lua parte și el la tocmeală, cât îi îngăduia negustoria, fiindcă era doar vorba de pământ, iar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
frazei de efect. Acuma tot ce nu era Tanța i se părea fără importanță. Nimica-n lume nu poate înlocui încîntarea ce a vrăjit-o prezența ei în odăița năclăită de fumul țigărilor. În clipa aceasta tot rostul și toată înțelepciunea lumii se aflau pentru dânsul în verdele cald al ochilor ei, în glasul blând și șoptit care picura cuvinte misterioase, în corpul fierbinte, cu tresăriri speriate. Desperat că ar putea-o pierde, îi aținu calea, o îmbrățișă și, scufundîndu-și privirea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
moștenită din evoluția înregistrată în el pe vecie, conform teoriei lui Darvin. Această natură determină instinctele: de conservare (agresivitate), de procreare și caracterele: egoism, cruzime, frică, lăcomie, viclenie. O natură divină dată de Inteligența Cosmică. Natura divină determină inteligența, judecata, înțelepciunea și puterea de a domina instinctele. Natura animalică, numită și umană, este puternică și acționează instantaneu, pe când natura divină trebuie dezvoltată. Autorul scrie „Înțelepciunea a apărut prima, dar instalarea ei în om nu durează de multă vreme, de aceea ea
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
cruzime, frică, lăcomie, viclenie. O natură divină dată de Inteligența Cosmică. Natura divină determină inteligența, judecata, înțelepciunea și puterea de a domina instinctele. Natura animalică, numită și umană, este puternică și acționează instantaneu, pe când natura divină trebuie dezvoltată. Autorul scrie „Înțelepciunea a apărut prima, dar instalarea ei în om nu durează de multă vreme, de aceea ea este încă fragilă, în timp ce instinctul zace foarte bine înrădăcinat”. Stefan Zweig în cartea „Triumful și destinul tragic al lui Erasm din Rotterdam” scrie despre
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
să nu le încalce, pentru a nu se îmbolnăvi și respectiv, pentru a nu avea neplăceri și pentru a nu-și pierde libertatea și fericirea. - Să învețe să scrie și să citească, pentru a avea acces la comoara scrisă, de înțelepciune a semenilor săi. - Să aibă încredere în sine.Să învețe să se respecte pe sine și pe ceilalți. - Să învețe să recunoască și să aprecieze tot binele de care dispune și să se bucure de el.Să știe că toate
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
care îți sunt de folos. Dacă ai timp disponibil, citește cărțile care tratează subiectele care te interesează.Cei ce reușesc să se educe, să nu-i desconsidere pe cei inferiori lor, din acest punct de vedere, ci să dăruiască din înțelepciunea lor, sfaturi utile gratuite, celorlalți. Prin ceea ce au ales și aleg oamenii în prezent, au ajuns la suferințe și boli grele, care le curmă viața la vârste fragede. Pe toate căile, oamenii (tinerii, în special) sunt chemați la distracții moderne
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
ajutarea celorlalți membrii ai familiei, pe primul loc fiind creșterea și educarea copiilor. Omul trebuie să muncească pentru a câștiga bani, să aibă din ce trăi, dar și pentru a avea o activitate. Activitatea este foarte necesară pentru sănătate. Cu înțelepciune, oamenii trebuie să se și bucure de viață. Cea mai mare bucurie a vieții o constituie copii. Ei sunt continuarea vieții noastre, să-i iubim și să-i ajutăm permanent. Și la bătrânețe, cea mai mare bucurie este să-ți
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
e mereu prezent, e cu tine zilnic și peste tot... Pentru prima dată mă bucur de „indolența” proverbială a poporului din care fac parte : n-o fi dracu’ așa de negru, merge și așa !... Ce liniștitor ! Dar dacă și această înțelepciune ancestrală este pe punctul să cedeze în fața asaltului experților în cultura fricii ? De curînd, o tînără cît se poate de așezată m-a privit ca pe un criminal de drept comun și era cît p aci să-mi răstoarne farfuria
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
putea fi etichetată ca derizoriu. Un derizoriu existențial, al condiției derizorii a vieții înseși, la fel de depărtată de „deșertăciunea” creștină ca și de „absurdul” raționalist. Un derizoriu al lipsei unui sens ultim și consistent al vieții, trăită însă mai degrabă cu înțelepciune ludică decît depresiv sau nihilist. Un derizoriu ce nu are astfel nimic de-a face cu derîderea, care este o atitudine față de realitatea umană, și nu condiția însăși a acesteia - iar Caragiale nu „se rîde” niciodată de oameni ! într-o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de Eugène Ionesco. Derizoriul este bon viveur și bon joueur : sîntem la porțile morții, unde nimic nu este luat în serios... Aceasta nu înseamnă însă că derizoriul ar fi doar derîdere, frivolitate și superficialitate. El are propria sa consistență și înțelepciune implicită, are greutatea unei vieți cu toate ale sale, dar nici prea prea și nici foarte-foarte. El evită excesele, extremele, Eros și Thanatos se anulează reciproc în calitatea lor de referințe esențiale, se aplatizează într-o mediocritate jovială. (în filmul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Altfel spus, că societatea și oamenii care o compun își petrec timpul în moduri mai subtile și mai profunde decît lasă să se înțeleagă căprăriile și frontierele noastre temporare. Desigur, nu e nimic profund inedit în toate acestea, e o înțelepciune împărtășită de mulți și de mult. Dar exact asta e problema : se pare că ea nu a ajuns și la noi, se pare că mult trîmbițatul „boicot al istoriei” care ne-ar caracteriza este, în primul rînd, o nu tocmai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
că nu sunt pur și simplu discipoli ai episcopului Jack Spong (doar ca să citez două exemple stereotipe). Aceasta nu este o cale nici matură și nici utilă de a face teologie sau studii biblice, și nici de a trăi cu înțelepciune în societate. Deseori, aceste presiuni și tendințe sunt amestecate cu chestiuni despre miracole, probleme despre Biblie, întrebări despre supranatural și altele similare. Când menționezi una dintre aceste controverse, simți cum sala se împarte. Pentru a atinge obiectivele acestei cercetări, toate
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
filosofilor de profesie, academicieni, întrucât filosofia trebuie să fie ceva popular și nu doar un spațiu al elitelor. Chiar dacă partea tehnică a discursului filosofic nu poate să nu fie rezervată specialiștilor, acea «sesizare a fisurilor» ne introduce în orizontul unei înțelepciuni la îndemâna oricui știe, cu ajutorul experienței vieții, să reflecteze asupra mersului omenirii, cu simplitatea dispoziției interioare și cu radicalitatea atenției intelectuale. Pot fi și profesioniști ai gândirii, filosofi academici, ca să folosim expresia lui Popper, cărora să le lipsească, totuși, atât acea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
maturitatea, iar maturitatea nu este o simplă etapă fizică, legată de un număr determinat de ani sau de o perioadă a existenței. E mai mult decât un timp fizic; e o condiție morală. Înfrângerea sugestiilor amorului propriu și ale simpatiei, înțelepciunea ca rod al experienței, ce nu trebuie să fie atât lungă, cât mai ales intens trăită, desemnează o realitate tipic morală. Conotațiile temporale sunt cu siguranță unul dintre elemente, însă acesta nu este nici singurul și nici cel mai important
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Între acea «fisură» de care s-a vorbit mai sus și «exercițiul îndoielii» există o conexiune intrinsecă. Filosofia apare ca interogație și îndoială față de «căile netede» ale opiniei comune sau ale sistematizărilor conceptuale exhaustive, o îndoială pusă în mișcare de înțelepciunea, superioară sugestiilor, și de luciditatea tare. Aceasta cere o forță interioară, un echilibru și o detașare prin implicare; o libertate spirituală exprimată prin angajare și atitudine, caracteristici tipice unei depline maturizări, unei umanități specifice vârstei mature, dar care se poate
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
absolut epistemologic» pentru a adopta o cunoaștere provizorie, ar fi împotriva rațiunii ei fundamentale. Mai trebuie spus că «... absolutul epistemologic este în mod cert imposibil fără absolutul ontologic, care combină calitatea de a fi un fundament ce autojustifică lumea, cu înțelepciunea și bunătatea perfectă». Așa se pronunță, pe bună dreptate, Kolakowski. El spune că și Descartes a avut dreptate «când afirma că doar datorită omniscienței divine și încrederii în veridicitatea lui Dumnezeu era posibilă descoperirea fundamentului certitudinii», dar adaugă că Descartes
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Erendira, ediția cea mare), Manuscrisul de la Saragosa în legătură țeapănă de carton stacojiu, vreun metru de "Romanul secolului XX" și mult mai lungi șiruri pastelate de "BPT"-uri și "Univers"-uri, cărți lucioase, alb-negre, din "Biblioteca de artă" (ochesc îndată înțelepciunea formelor de Sendrail, Arta fantastică de Brion și tot soiul de alte pălăvrăgeli despre gotic, manierism, baroc, rococo și artă modernă - care ar fi toată de sorginte gotică, manieristă, barocă sau rococo). Grele, de consistența și aproape de dimensiunile unor planșete
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Chișinău, prin care a proclamat independența Republicii Moldova. Crearea statului independent - se sublinia în Declarația publicată în „Monitorul oficial” din 4 septembrie 1991 - materializează acțiunea hotărâtă a forțelor și formațiunilor politice devotate cauzei independenței și demnității naționale, precum și curajul, realismul și înțelepciunea politică a conducătorilor Republicii Moldova. Declarația chema parlamentele tuturor statelor din Europa și din lume să facă demersurile necesare pe lângă guvernele lor pentru recunoașterea independenței Republicii Moldova și exprima întreaga disponibilitate a Birourilor Permanente de a sprijini Prezidiul Parlamentului Republicii Moldova „și de
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]