7,890 matches
-
în mașină. *** Fratele meu a petrecut trei zile și trei nopți în beciul Securității din Serenite, beci neluminat, igrasios și plin de șobolani. Trei zile și trei nopți, în regimul de detenție normal: anchete, înfometare, extenuare fizică (douăzeci și patru de ore neîngăduindu-i-se să închidă ochii, neîngăduindu-i-se nici măcar să se așeze jos), plus bastoanele și flegmele aplicate de Fanache. În a patra zi a fost dus la regiune, cu cătușele la mâini: fusese cerut expres de toarășul Cameniță personal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
trei zile și trei nopți în beciul Securității din Serenite, beci neluminat, igrasios și plin de șobolani. Trei zile și trei nopți, în regimul de detenție normal: anchete, înfometare, extenuare fizică (douăzeci și patru de ore neîngăduindu-i-se să închidă ochii, neîngăduindu-i-se nici măcar să se așeze jos), plus bastoanele și flegmele aplicate de Fanache. În a patra zi a fost dus la regiune, cu cătușele la mâini: fusese cerut expres de toarășul Cameniță personal. Fanache l-a prevenit: Gata, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
copil răsfățat și-i strig (sunt conștient că acum iar mă comport ca unul din lumea oamenilor, nu din lumea îngerilor, unde sper că am intrat...): -Lazarus, ce fel de prieten ești tu, dacă până acum niciodată nu mi-ai îngăduit să citesc cărticica?!... Lazarus nu pare surprins de nemulțumirea mea exprimată atât de nedelicat, atât de brutal chiar. Nu binevoiește să-mi dea nici un răspuns, ba are aerul că nici nu m-a auzit. Abia seara, când și ultimul dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pagină sau două, își câștiga libertatea, își câștiga dreptul de a-și urma până la capăt excepționala sa chemare literară, să scrie - pentru asta se născuse, credea cu toată puterea ființei lui, tot restul era neînsemnat, parazitar; numai astfel îi era îngăduit să-și desăvârșească, să-și trăiască visul. În acele momente, când dădea declarația pentru Securitate, fratele meu se simțea straniu: ca și când ar fi ieșit din sine însuși, ca și când și-ar fi părăsit pentru câteva minute sau ceasuri trupul, adevărurile, idealurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se și apucaseră de mici furtișaguri, ca să-și astâmpere foamea și setea. Celor trei inși fără căpătâi le plăcea locul ăsta, Serenite, și aveau de gând să petreacă mai mult timp pe-aici. Vremea era și ea bună și le îngăduia să doarmă chiar sub cerul liber, unde mai pui că-și găsiseră și un adăpost pe cinste, lângă digul lacului de acumulare de la marginea orașului, într-o baracă abandonată, ce aparținuse cândva întreprinderii acum falimentate care asigura sistemul de irigații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cartelă, este grozavă, noi mereu pândim sosirea dubiței, sosire anunțată de un zgomot infernal de motor hodorogit și, hop, ne repezim, suntem primii la coadă, luăm pâinea după rație, pe cartelă, adică nu cât ne trebuie, ci cât ni se îngăduie, pâinea e caldă, fierbinte chiar, până acasă mâncăm jumate din ea...) Mai există și câteva camioane, dar astea nu se pun. A, să nu uit, mai este și o Skodă roșie, dar asta se ivește doar când și când, își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Sfântul Ierarh Diorest sau cu alți sfinți. și s-a arătat în mare slavă, pentru că, după cum vedeți și-n icoana în care este zugrăvit, în mâna dreaptă poartă o cruce, simbolul apărării dreptei credințe... înțelegeți? De asta bunul Dumnezeu a îngăduit să apere țara asta creștină, și chiar Europa. Bisericile noastre se roagă pentru fiul dumneavoastră în mod special, pentru că noi îl considerăm ca un martir pentru credință. Este un român care a îngăduit Dumnezeu să-și arate răbdarea acolo. Că
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
credințe... înțelegeți? De asta bunul Dumnezeu a îngăduit să apere țara asta creștină, și chiar Europa. Bisericile noastre se roagă pentru fiul dumneavoastră în mod special, pentru că noi îl considerăm ca un martir pentru credință. Este un român care a îngăduit Dumnezeu să-și arate răbdarea acolo. Că românii încă rezistă acolo. Sigur e greu, e greu și pentru dânsul și pentru familie că sunt prigoniți. Sunteți o mamă de martir și bucuria va fi dincolo. Acum răbdare, rugăciune! Dacă bunul
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
-și arate răbdarea acolo. Că românii încă rezistă acolo. Sigur e greu, e greu și pentru dânsul și pentru familie că sunt prigoniți. Sunteți o mamă de martir și bucuria va fi dincolo. Acum răbdare, rugăciune! Dacă bunul Dumnezeu a îngăduit să veniți până la Putna, rugați-vă la Sfântul ștefan. Nu deznădăjduiți, Dumnezeu pe cine iubește îl încearcă. Pe fiul dumneavoastră l-a ales Dumnezeu acolo din neamul nostru și sigur mai sunt și alții pe lângă el, cunoscuți și necunoscuți, ca să
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
pe lângă el, cunoscuți și necunoscuți, ca să-i întărească pe românii de dincolo în răbdare și în a apăra neamul românesc de acolo, care a fost asuprit. Dacă el moare, pentru poporul român va fi. Dar nu moare, pentru că Dumnezeu nu îngăduie asta. îl ține, îl ține, ca să ne arate nouă că puterea lui Hristos este mai mare de cât a prigonitorilor. Așa că nu vă întristați. Rugăciunea mamei are mare putere la Dumnezeu. Să vă ajutați fiul în încercarea aceasta grea, care
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
și să ne binecuvânteze. „Simeon, Simeon, diaconul Simeon de la mănăstirea Putna. Să vă miluiască Dumnezeu și bucuria învierii Domnului Nostru Iisus Hristos să răsară în inimile noastre, chiar și printre încercările pe care Dumnezeu, din marea Lui milă și dragoste, îngăduie să vină asupra noastră, spre întărire în credință și spre iertarea păcatelor noastre! Amin!” Măicuța Natalia Ilașcu s-a închinat la icoanele sfinte de la Putna și a ascultat cu mare atenție totul. A observat în muzeul de la Putna stema vechii
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
părinților șTEFAN șI NATALIA ILAȘCU pentru a comemora un an de zile de la trecerea în neființă a măiciței NATALIA, mama strălucitului patriot ILIE ILAȘCU, care continuă să fie întemnițat pe nedrept într-una din temnițile Transnistriei. Cu acest prilej, ne îngăduim să privim plini de speranțe către viitor, cu gândul la Țară și la fii ei, fără a-i uita pe antemergătorii noștri. DUMNEZEU SĂ-I ODIHNEASCĂ îN PACE șI SĂ-I IERTE ! Drept care, azi, 23 septembrie 2000, ne am semnat
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mă prefac că nu pot plânge și că alta-i ruda mea de sânge. Țara mea de dincolo de Prut, Numai lacrima dacă-ți mai este scut, Numai dorul te mai apără de rele, Țară tristă-a Pruturilor mele. Mi se-ngăduie și-acum, ca mai-nainte, Să bocesc cu câteva cuvinte. Trec pe stradă, necăjit, și-mi zic: 116 94 Of, mai bine mut decât peltic! Iar scripturile gândite de străbuni Mi se zice c-ar fi pline de minciuni și
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
blocul meu, unghiul de optzeci și cinci, optzeci și șapte de grade era suficient de drept. Mă strecuram pe șantier și-i plăteam pe ascuns ca să niveleze pereții ori golurile în care urmau să fie montate ferestrele, iar ei mă îngăduiau răbdători ca pe un om fără minte, care însă are bani de aruncat. „Ce ai, bre, cu zidul - răbufnea câte unul când mă încăpățânam să-l verifice cu firul cu plumb -, lasă-l așa, că-i cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
idealurilor, dorința de a-ți sacrifica Întreaga viață pentru cele mai nobile idealuri nu Înseamnă nimic dacă aceste strădanii sînt făcute de unul singur, solitar, În cine știe ce colț al Americii de Sud, luptînd Împotriva guvernărilor ostile și a condițiilor sociale care nu Îngăduie progresul. O revoluție necesită ce avem noi În Cuba: un popor Întreg mobilizat, care a Învățat să folosească armele și unitatea combativă, care știe cît valorează o armă și cît valorează unitatea unui popor. Ajungem, astfel, În miezul problemei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
dus la spital și acolo îndura chinuri grozave. Câțiva medici se apropiară de el și voiau să-i dea o injecție ca să-l scape de dureri. Cunoscând el gândul lor, astfel se adresă preotului care era lângă el: “Părinte, nu îngădui ca aceștia să-mi fure ultima mea dorință. Eu vărsându-mi sângele pentru apărarea patriei, m-am arătat un adevărat soldat al ei. Iar acum vreau ca prin suferințele acestea să mă arăt adevărat urmaș al lui Cristos. Ca și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
sângele pentru apărarea patriei, m-am arătat un adevărat soldat al ei. Iar acum vreau ca prin suferințele acestea să mă arăt adevărat urmaș al lui Cristos. Ca și el, eu vreau să beau paharul amărăciunilor până la fund. Părinte, nu îngădui ca să mi se împiedice realizarea acestei dorințe”. Iată ce comoară sunt suferințele. Însă cum trebuie să le primim ca să ne folosească, pentru ca să ne învrednicim de toate aceste foloase? Să le primim cu resemnare, lăsându-ne cu totul în voia lui
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
eram la etaj, bineînțeles... La început eram îmbrăcați în ținută de seară, dar apoi ne deghizam în costume naționale. și jucam, și jucam... Din Cronicile Spaniei Noi, Florentino de Tobias, Rege al Leónului, am hotărât urmă toarele: Să nu mai îngăduim maurilor de a pătrunde în palatul nostru din Estremadura! Singurele persoane de parte bărbătească care vor fi acceptate în sus-zisa reședință vor fi gentilomi spanioli, precum și cei veniți din alte țări și aflați în trecere prin Spanii, precum și viitorii noștri
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
la actul gol-goluț al unei autoconfirmări. Neînsemnând decât atât: „Încă exist“. „Limba e Patria“ însemna pentru emigranții aflați într-o străinătate fără de speranță stăruința asupra lor înșiși introdusă în propria gură. S-ar cuveni ca aceia a căror patrie le îngăduie să vină și să plece în voie să nuabuzeze de asemenea cuvinte. Fiindcă ei au un teren ferm sub picioare. Rostite de gura lor, aceste cuvinte estompează toate pierderile suferite de cei fugiți. Sugerând că emigranții ar putea face abstracție
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
halat de rumeguș transpunea în practică termenul „mobilă-de-pământ“. Pragmatismul muncii sale transforma sicriele din casă în mobile care - o dată omul culcat în ele - erau apoi vârâte în pământ. Toate produsele sale de tâmplărie erau așezate de-a valma, după cum o îngăduia spațiul în atelier: un cărucior de copil pus lângă, peste, sub sau chiar într-un sicriu. Lemnul din atelier îmi arăta succesiunea tuturor haltelor pe drumul de la naștere la moarte. Perioada vieții se înfățișa ochilor mei sub formă de vrafuri
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o grafie minusculă ce nu-și mai propunea defel să umple întreaga suprafață de scris: „Îmi mușc uneori degetul ca să simt că mai exist“. La scurt timp după asta nu mai exista. Propoziția aceea cântărește mai mult decât le e îngăduit să spună tuturor cuvintelor ei. și te duce acolo unde cuvintele înseși nu se mai suportă pe sine, nici chiar cele pe care, citându-l, a trebuit să le folosesc. Doar nu despre o propoziție e vorba aici, ci despre
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ale satului cu pardoseala lor de lut. Simțeam nevoia unei explicații și m-am oprit la cea mai simplă: când picioarele îți sunt așezate pe o netezime, limba ți-e slobodă sau nevoită să vorbească pe negândite. Ogorul nu-ți îngăduie s-o faci, fiind gloduros și avid de putreziciune. Asfaltului îi opui palavra, în vreme ce ogorului - încetineala greoaie a oaselor: lipsit de apărare, tragi de timp, șipentru că știi bine că pământu-i vorace, lași limba să-ți odihnească în gură și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a și adormit, începând să sforăie puternic. Putea cineva adormi atât de rapid, ori persoana sforăia fără să doarmă, pentru a mă amăgi? Cămașa albă de noapte nu făcea și ea parte dintr-o manevră de diversiune? Nu-mi puteam îngădui să adorm. Întreg compartimentul întunecat și supraîncălzit era parcă înfășurat în pieptănătura aceea în formă de samovar. Aerul era greu și-mi simțeam în cap ochii mari cât bulbucii albi ai broaștelor când orăcăie. Mi-am apăsat mâna pe gură
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu se modifică esențial în memoria mea, nu se răstoarnă în opusul lor. Dar obiectele o fac tot mereu. Smulgând celor întâmplate pe-atunci când un ridicol fioros, când o melancolie grotescă. Înfășurând post festum întâmplările într-o altă piele și îngăduindu-ți să le povestești cu o clipire complice din ochi, fără să bagatelizezi totuși nimic. Dar mai înainte să ajung, în sfârșit, la manechinul Inge Wenzel din raioanele de confecții pentru femei și la fratele ei Jakob din raioanele pentru
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în clipa când stăteau smirnă și lătrau. Să te percepi ca individ și, plecând de aici, să ajungi să suporți particularitățile tale ca și pe ale lucrurilor după cum se cuvine în cazul unui proces de socializare civilă - așa ceva nu era îngăduit. Mai târziu, în viața fiecăruia, această inhibiție a manifestărilor cu caracter personal ajungea până în punctul de unde nu-i mai puteai face față în nici o privință. Asta și urmărea Statul: ca slăbiciunea ta să-nceapă tocmai de acolo unde se făcea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]