7,771 matches
-
Spre surprinderea mea, cel puțin "surprinderea" din perioada de "ucenicie", când trăiam cu unitatea de măsură Pico della Mirandola în cap, am întâlnit în MAE și mulți "diplomați" mediocri sau, și mai și, "insule în derivă", aflați acolo deliberat sau întâmplător, "cadre" de partid sau "sub acoperire", foști sau actuali în acei ani aparatcici, șterși, slab pregătiți profesional, cenușii în gândire și ținută, care ocupau surprinzător și posturi înalte din ierarhia centralei și a ambasadelor. Aveam să dau "nas în nas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
totuși ne-a învățat latina, mai mult decât ne-a învățat cel mai sever și mai violent profesor. De la Axinte Frunză am învățat nu numai limba, el ne-a introdus în atmosfera și în obiceiurile cotidiene din Roma anticăă”. Nu întâmplător, B.P. Hașdeu și Al. Philippide îl socoteau pe Axinte Frunză ca unul dintre cei mai buni latiniști români. În preajma primului război mondial, Axinte Frunză a început o prodigioasă colaborare la revista Viața românească, în paginile căreia a fost prezent în
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
nori. La Piatra era Înverșunare, disperare, era atinsă coarda dureroasă a vieții noastre de atunci. Curând după intrarea tancurilor În Praga, avea să Înceapă marea degringoladă a României, după perioada de la sfârșitul anilor ’60, relativ fericită. Noaptea Încurcăturilor Poate nu Întâmplător, la Piatra repetam concomitent cu Seciuan și o comedie englezească veselă din perioada restaurației: Noaptea Încurcăturilor. Pe lângă disperare, aveam În noi și bucuria unui paradis posibil, care s-a dovedit iluzorie și naivă. Încrâncenare, amărăciune, da, evenimentele din Praga erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ei au Început chiar să danseze laolaltă cu actorii, iar la sfârșitul reprezentației au năvălit pe scenă să-i Îmbrățișeze, să le transmită În felul cel mai direct și necenzurat bucuria și mulțumirile lor pentru experiența serii. Nimic nu e Întâmplător, mi-am dat atunci seama! Dacă Ruci Escobar nu ar fi dorit să joace Hecuba, nu m-ar fi chemat la Săo Paolo să pun În scenă Troienele, și fără Troiene nu ar fi existat Trilogia, căci după Medeea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lumi reale: un teatru În teatru- o construcție impozantă din lemn pe mai multe niveluri, inspirată din arhitectura asiatică veche. Corul se adună În lojile teatrului pentru a asista la spectacolul piesei Turandot. Kate Flatt, o tânără coregrafă londoneză reîntoarsă Întâmplător tocmai din Maramureș, unde luase lecții de dans folcloric, ni s-a alăturat pentru a dezvolta Împreună un limbaj de mișcare stilizat, corespunzător imaginației exotice a poveștii. Ca și basmul lui Gozzi, acțiunea scenică trebuia să deschidă porțile spre fantastic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În avion, după premieră, cronica destul de negativă din Los Angeles Times, aproape că am fost cu totul de acord cu ea. Era scrisă de un critic reputat pentru spiritul său caustic. Citeam ironiile lui pline de haz la adresa spectacolului, care Întâmplător era al meu, și nu mă puteam abține să nu râd. Cum zborul era lung până la Paris, unde trebuia să Încep un alt proiect, ca să treacă timpul, m-am amuzat la rândul meu scriindu-i o replică celebrului cronicar. I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
spus nu, mulțumesc, prefer să merg pe jos, și caleașca s-a dus spre fatala Întâlnire cu bomba unui terorist; a doua oară, șapte ani mai târziu, când a lipsit de la altă Întâlnire, de data aceasta cu un aisberg, Înapoind Întâmplător biletul rezervat pe Titanic. Îl vedeam deseori la Londra după ce fugise din Rusia lui Lenin. Întâlnirea noastră din gara Victoria În 1919 mi s-a Întipărit În minte: tata Îndreptându-se spre formalistul lui frate și cuprinzându-l Într-o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
servitor cu un șorț turna cu grijă apă dintr-un urcior. Temperatura ei varia conform cu noțiunile de hidroterapie ale diverșilor mentori care s-au perindat la noi. A existat și acea perioadă neagră a primei pubertăți, când preceptorul de atunci, Întâmplător student la medicină, a decretat necesitatea unui potop glacial. Pe de altă parte, temperatura băii de seară a rămas la valoarea constantă de 28o Réaumur (95o Fahrenheit), după cum arăta un termometru mare și cumsecade, care, fiind Îmbrăcat În lemn (cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tipografic“ al lui Tolstoi. Precum coada șoarecelui de pe o anumită pagină din Alice În Țara Minunilor, portretul era alcătuit exclusiv din tipărituri. O Întreagă povestire a lui Tolstoi (Stăpân și Om), intrase În alcătuirea feței cu barbă a autorului, care, Întâmplător, avea câteva dintre trăsăturile gazdei noastre. Tocmai ne pregăteam să atacăm nefericitul iepure, când ușa s-a dat de perete și În prag s-a ivit pieziș, cu un zâmbet nătâng pe față, Hristofor, un valet cu nasul vânăt și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dar În absența lor acest sentiment putea fi oricând spulberat de o ieșire a mătușilor noastre. Pentru ele, vehementele articole ale tatei Împotriva pogromurilor și a altor practici guvernamentale nu erau decât capriciile unui aristocrat refractar și deseori le auzeam Întâmplător comentând Îngrozite originea lui Lenski și „experiențele nebunești“ ale tatei. După asemenea ocazii, eram oribil de grosolan cu ele și apoi vărsam lacrimi fierbinți, Închis Într-un closet. Nu pentru că Îmi plăcea Lenski În mod deosebit. Multe lucruri mă enervau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nostru de cunoștințe, aceasta ar putea contribui la transformarea mea și a fratelui meu În niște mici lianți. Folosindu-ne ca nucleu, a adunat În jurul acestui miez ursuz mai multe straturi de recruți - verișori de aceeași vârstă cu noi care Întâmplător erau disponibili, diverși copii cu care ne Întâlneam În fiecare iarnă la petreceri mai mult sau mai puțin plicticoase, câțiva colegi de școală (neobișnuit de tăcuți - dar din păcate observau fiecare fleac) și copiii servitorilor. După ce blânda și optimista mea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ger polar, În speranța că se va Îmbolnăvi la timp, stând În fața ferestrei deschise, doar În cămașă de noapte (fereastra dădea spre Piața Palatului și spre coloana ei lustruită de razele lunii); a doua zi era Încă sănătos tun și Întâmplător profesorul de care se temea a căzut pe nedrept la pat. La șaisprezece ani, În mai 1887, a terminat gimnaziul cu medalie de aur și a studiat apoi dreptul la Universitatea din St. Petersburg, pe care a absolvit-o În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bănci, poduri și trunchiuri de copaci (totul, de fapt, În afară de terenul de tenis) se uscau cu o rapiditate incredibilă și În curând rămăsese prea puțin din inspirația mea inițială. Deși strălucitoarea fisură se Închisese, eu continuam cu Încăpățânare să compun. Întâmplător, mijlocul meu de exprimare era limba rusă, dar ar fi putut foarte bine să fie ucraineana, engleza minimală sau limba volapiik. Genul de poezie pe care am creat-o atunci, aproape că nu era altceva decât un semn pe care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În tufișuri ca să ne spioneze pe Tamara și pe mine cu ajutorul unui vechi telescop pe care-l găsise În pod; dar Într-o zi, iscoada a fost la rândul ei urmărită de Apostolski, bătrânul grădinar cu nas purpuriu al unchiului (Întâmplător un mare măscărici al fetelor din sat), care i-a dat raportul, cu amabilitate, mamei. Mama nu putea să sufere iscodeala și pe lângă asta (deși eu nu i-am vorbit niciodată despre Tamara) știa tot ce ar fi dorit să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de mobilă care refuza să fie supusă de picioarele mele. Îmi amintesc totuși cu o claritate sfâșietoare o anumită seară din vara anului 1917 când, după o iarnă În care n-am Înțeles de ce am fost despărțiți, am Întâlnit-o Întâmplător pe Tamara Într-un tren suburban. Timp de câteva minute, Între două opriri, pe coridorul unui vagon care se zgâlțâia și zdrăngănea, am stat unul lângă celălalt, eu - extrem de stingherit, copleșit de regrete, ea -consumând un pachet de ciocolată, rupând
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
celui de-al optsprezecelea), poeziile lui Pușkin și Tiutcev, proza lui Gogol și Tolstoi și minunatele lucrări ale marilor naturaliști ruși care au explorat și au descris pustietățile Asiei Centrale. La un stand de cărți din Market Place am descoperit Întâmplător o lucrare rusească, un exemplar la mâna a doua din Dicționarul interpretativ al limbii ruse vii de Dahl, În patru volume. L-am cumpărat și m-am hotărât să citesc cel puțin zece pagini pe zi, notându-mi cuvintele și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
treizeci de ani mai bătrân decât mine. Se fudulea cu Premiul Nobel pe care tocmai Îl primise și m-a invitat la un restaurant scump și la modă din Paris, ca să stăm de vorbă de la suflet la suflet. Din păcate, Întâmplător am o aversiune morbidă față de restaurante și bistrouri, În special față de cele pariziene - detest Îmbulzeala, chelnerii agitați, boemii, cocktailurile cu vermut, zakuski, spectacolele de bar și așa mai departe. Îmi place să mănânc și să beau lungit (de preferință pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
prezentului, ea rămâne În memoria mea ca un model geometric pe care l-aș putea umple cu culorile unor flori plauzibile, dacă aș fi atât de neglijent Încât să sparg tăcerea memoriei pure, pe care (poate doar cu excepția unui țiuit Întâmplător În urechi datorat tensiunii arteriale a sângelui meu obosit) n-am tulburat-o și am ascultat-o cu smerenie Încă de la Început. Ceea ce Îmi amintesc cu adevărat din acest model floral neutru este inteligenta sa conexiune tematică cu grădini și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Marea sa replică, dl. Nicoriuc a rostit-o cu ocazia morții lui Gheorgiu-Dej. La televizor se transmitea înmormântarea, vecinul nostru o urmărea - vezi mai jos - evident încântat, iar noi, care nu aveam pe atunci televizor, urmăream la rândul nostru, absolut întâmplător, comentariile sale, ce răzbăteau deosebit de limpede prin peretele comun. Când a sosit momentul ca sicriul răposatului să fie introdus în cavitatea de piatră a criptei din incinta monumentului funerar ridicat în Parcul Libertății, dl. Nicoriuc a exclamat înveselit. „Până aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
duc la mașină și îl înghesuie înăuntru, apoi se urcă și ei și vehicolul demarează, dispare. Totul se petrece în mai puțin de un minut, în câteva zeci de secunde. Ce se întâmplase, de fapt? Asistasem, în mod cu totul întâmplător, la o secvență dintr-o simplă (dar oricum nepermis de brutală) operație de curățire a „Centrului” de cerșetori? Sau cerșetorul nu era cerșetor, și securiștii puseseră mâna pe un ins pe care îl căutau de mult, reușiseră să apuce o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
acea zi vreo satisfacție, nu concepeam să renunț nici la un consistent aperitiv! * Lucram la prima mea carte despre Dostoievski, Tânărul Dostoievski când, în toamna anului 1970, a murit mămăica, bunica pe linie maternă a Doinei. Lucram - îmi amintesc nu întâmplător - la capitolul despre „Domnul Proharcin”, capitol care se încheia în felul următor: „Frământările inexplicabile, care îl duc până în pragul nebuniei și din pricina cărora sucombă, provin în realitate din teama că odată scos din slujbă el nu și-ar mai putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
grozavă, mă-nțelegi; uite, eu am murit acum; dar te pomenești deodată - deși nu prea e cu putință așa ceva - că n-am murit, mă-nțelegi, o să mă scol și atunci ce-o fi să fie, hai? (s.n.)»”. Spuneam că nu întâmplător îmi amintesc la ce lucram atunci deoarece coincidența aceea mi s-a părut stranie: moartă, întinsă pe masă, în sicriu, mămăica părea, ca și domnul Proharcin, o forță. Ceva deosebit de impresionant, ceva redutabil emana din noua ei postură. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
plângem, împotriva cui oare? Nu mai țin bine minte și nici nu are importanță acum. Fusesem invitați să ne așezăm la o masă lungă, de ședințe, în capul căreia luase loc, firește, Stancu. În biroul președintelui se mai aflau, nu întâmplător, Alexandru Balaci, prieten cu Zaharia Stancu și deținător, probabil, al unei funcții în conducerea Uniunii Scriitorilor, și Marin Preda, vicepreședintele ei, pare-mi-se, rugat poate și de noi să fie de față la acea audiență. Marin Preda stătea, singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
bolnav era și regimul. „Condamnarea la moarte” (până la urmă executată totuși) era opera ambilor bolnavi. Marcel Mihalaș a fost unul din cei mai înzestrați oameni pe care i-am cunoscut. Era un aristocrat - prin fire, atitudine, inteligență, spirit, cultură. Nu întâmplător, într-o seară de demult, la Gazeta literară, făcându-și temutul rond prin redacții, vulcanicul Fănuș Neagu, înclinându-se ușor în fața lui Marcel Mihalaș, i-a spus: „Noapte bună, excelență!” O mai elogioasă la superlativ ironie nu cunosc. Cu intuiția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nevoie de un (cât de cât) suport etic. Mică târâtoare înnobilată, promovată în ierarhia cățărătoarelor, ea întruchipează perfect ruptura dintre frumos și bine. * A scrie nu e o ocupație pur bărbătească; ea trebuie completată cu fapte. Au știut-o, nu întâmplător, tocmai unii dintre cei mai mari scriitori: soldatul Cervantes, ofițerul Tolstoi, revoluționarul condamnat la moarte Dostoievski... * Finețea și subtilitatea sunt lucruri diferite. Prea multă subtilitate strică, abuzul o transformă din calitate în defect. Finețea nu e niciodată prisoselnică. * La repetiția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]