6,859 matches
-
Omul trăiește în sublimă nesimțire. Văduva tinerică hibernează într-o căsuță de pădure năpădită până peste gard de zăpezi, într-o leneșă părăsire de sine: Părul ei cel negru, moale Desfăcut cădea la vale... adormind pe scaun: Adoarme astfel cum șade, Fusul din mână îi cade. Nevasta "tinără" a lui Călin doarme tolănită pe patul din bordeiul neorânduit în care se leagănă o rață și cântă un cocoș, împăratul supărat lasă să-i crească iarbă în barbă. Locul extazelor religioase e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vine singură la pădure, locul foirilor și împerecherilor: Hai în codru cu verdeață, Acolo-n ochiu de pădure Unde-izvoare plâng în vale, Lângă trestia cea lină Stânca stă să se prăvale Și sub bolta cea senină În prăpastia măreață. Vom ședea în foi de mure. Ea ispitește pe bărbat, fără rușine, ca o vietate sălbatecă: Și de-a soarelui căldură Când prin crengi s-a fi ivit Voi fi roșie ca mărul, Luna-n noaptea cea de vară, Mi-oi desface
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
înăbușit de geologie. În chip obișnuit, femeia iese de undeva din trestii sau din pădure, se lasă pradă gurii bărbatului și apoi amândoi cad toropiți, fascinați de o ritmică dinafară, căderi de raze, de ape, de flori: Pe genunchii mei ședea-vei, Singuratice izvoare, Vom fi singuri-singurei, Blânda batere de vânt. Iar în păr, înfiorate, Or să-ți cadă flori de tei... Vom visa un vis ferice, Îngîna-ne-vor c-un cânt Adormind de armonia Codrului bătut de gânduri, Flori de tei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
măria-sa drăcuie. Până și între obiecte se încinge o comică sfadă: "- Măsoară-ți vorbele, băiete! Auzi, soră nicovală, cum ne râde acușorul? - Aud, dar n-am gură să-i răspund; și văd, dar trebuie să rabd. - Vorba ceea, soro: "Șede hîrbu-n cale și râde de oale". Măi pușchiule! ia să vedem ce-ai făcut tu mai mult decât noi?" Însușirea de a dramatiza realistic basmul a făcut să-i iasă lui Creangă numele de scriitor "poporal", cu toate că țăranii n-au
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
oprobriu, înveș-mîntată feeric în chimono și trasă în ușoară jinrikișă, cetățeanul fumează fugind de realitate, opiu, pe rogojină de pai de orez, sub guvernământul static al unei împărătese-crizantemă veșnic tinere. Aci omul de merit își are satisfacțiile sale și Tsing-Ly-Tsy șade în casă de porțelan cu prispă de aur, purtând la piept un colan cu un balaur de smalț. Proza lui Macedonski este exclusiv poetică, interesantă ori de câte ori produce naturi moarte, tablouri de atelier în maniera Th. Aman, cu multă expoziție de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de jucător de cărți, perceptorul, fost mare negustor, în pasiunea florilor și milă apatică de nevastă. Isaiia s-a redus sufletește până la a face dintr-o blană un ideal unic. Cel mai caracteristic automat este Pitache Cojescu din Călătorului îi șade bine cu drumul, care automatizează toate elementele sufletești, deoarece hotărârea de a se face om de treabă și a se lăsa de beție a ajuns la el un simplu clișeu verbal. În aceste schițe din viața sufletească circulară a oamenilor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
oamenilor simpli sunt cele mai merituoase. În Timotheiu mucenicul este fermecător stilul biblic prin care preotul și ascultătorul său își îndreptățesc libațiile. Bucata memorabilă a lui Pătrășcanu e Înzăpădiți, analiză a euforiei ebrietății, înrudită cu aceea din schița Călătorului îi șade bine cu drumul a lui Brătescu-Voinești. Todiriță Naum și Iorgu Chirilovici s-au înzăpezit la Pașcani tocmai de revelion. Șeful de gară îi invită să petreacă cu ai săi și cei doi se simt cum nu se poate mai bine
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
având în stânga inscripția arcuita: UNIREA DA POTERE, iar circular, pe o bandă mărginita de cercuri liniare, inscripția: ALESANDRU IONU I DOMNITORIULU ROMÂNIEI și două ramuri de lauri dispuse simetric (fig.68 av). Reversul medaliei prezintă alegoric Principatele Unite: două tinere șezând și ținându-se de mână sprijină fiecare câte un scut pe care sunt reprezentate stema Moldovei și stema Munteniei. Deasupra reprezentării se află inscripția semicirculara DUMNEDIEU PROTÉGÉ ROMÂNIA, iar în exerga, inscripția pe două rânduri: V și XXIV JANUARIE / MDCCCLIX
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
abia așteptam să-l văd pe tip În acțiune. Ședința a Început conform programului și nu a durat mult până să-mi dau seama despre ce vorbeau angajații acestui manager. Acesta trimitea tot felul de semnale, Începând cu postura sa. Ședea aproape tolănit În scaunul său din capul mesei, acoperindu-și o parte a feței cu palma. În timpul ședinței, aproape că nu-i privea pe ceilalți participanți, preferând să fixeze masa din fața lui. Nu-și lua notițe și nu făcea nici un
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
sincere" „Nu are nici un haz să lupți pentru cineva dacă, orice-ai face, nu e destul de bine.” Stephen Crane, The Red Badge of Courage 1 Acum câțiva ani, am luat avionul din Hartford, Connecticut și, spre mirarea mea, domnul care ședea lângă mine purta un chipiu pe care scria „Yale, Promoția ’29”. Am intrat de Îndată În vorbă cu el și am aflat că tocmai fusese la Întâlnirea de 65 de ani de la absolvire. Tot drumul am fost fascinat de povestirile
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de conținutul programului sau de stilul prezentării. În vinerea de dinaintea seminarelor m-am Întâlnit cu directorul executiv al companiei, care stătea În ceea ce-mi place să numesc „sala tronului”. Biroul său era mare cât un hangar. Scaunele În care ședeau vizitatorii lui erau mult mai joase, Încât ai fi crezut că picioarele lor au fost scurtate pentru un efect anume. Impresia generală, atunci când te așezai să vorbești cu el, era că te afli mai degrabă Într-o audiență la rege
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
personalul pentru că a lăsat compania să ajungă „de doi bani”. „Se uita pe lista lui și dădea citire tuturor aspectelor care Îl nemulțumeau”, mi s-a povestit. „L-a făcut de rușine pe un manager pentru că unul dintre angajații lui ședea la birou și citea ziarul. Însă publicația cu pricina era un jurnal industrial important pentru slujba omului”, a spus femeia. „Eram distruși”, a mai adăugat. Potrivit celor relatate, din acel moment lucrurile au Început să meargă tot mai prost. Președintele
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
primiți Îngrijiri medicale de la o organizație care Își bate joc de mediul Înconjurător? Am cules chiștoacele cu scopul de păstra renumele clientului meu. Oare mediul fizic al unei afaceri are vreo importanță pentru felul În care suntem percepuți? Nu demult, ședeam Într-un avion lângă cineva care a găsit firmituri de pâine pe măsuța din fața lui. „Mi-e greu să-mi imaginez cum s-or fi Îngrijind ăștia de motoarele avionului”, s-a plâns el, „dacă nici măcar nu se deranjează să
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
stilul nou: „Aici alee umbrite, nepătrunse nici de soare Unde turturice geme și suspină pîn’ce moare. Acolo de sub o stîncă o Încîntătoare Izvorînd de cristal apă, focul inimii alină Și lîngă care o grotă umbra sa făgăduiște, Unde amorul șade cu degetul la guriță semn că tace și păzește.” Același poem este localizat și de Gheorghe Asachi: Soția la modă. Poemul are un caracter mai apăsat programatic: „iar eu zic: c-o moldovancă, să rămîn tot moldovan!”... Junele boier se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
rob prost care nu poate fi decît Înamoratul ce se jelește și contestă o aspilă otrăvită În niște versuri sprintene: „Ani carii Îi trăiai Împreună cu mine, Nu crez și acum să-i ai Tot cu același bine. Nu zic că ședeai pe bani Și umblai cu călească, Sau te slujeai de țigani, Muștele să-ți gonească: Nu. Căci eu singur am fost Cu dragoste la toate, Bărbat, slugă și rob prost Slujindu-ți cît să poate. Iar tu doamnă te numeai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
altul, că asemenea oameni nu sînt niciodată iertători: Împutez, defăima cum le vin la gură. Cu toate aceste, eu tot nu mă opresc a tipări și a nu le da În critică și altele, pentru că m-am obcinuit a nu ședea fără lucru, ci scriind cîte ceva, mi se pare că-mi petrec vremea foarte dulce. Și pentru ca să fac și dumneavoastră asemenea petrecere cu critica lucrului meu, cu toată dragostea, vi-l pui Înainte, și citiți sănătoși.” Reținem două propoziții care
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
critica lucrului meu, cu toată dragostea, vi-l pui Înainte, și citiți sănătoși.” Reținem două propoziții care spun ceva despre scriitorul Pann: „scriind cîte ceva, mi se pare că-mi petrec vremea foarte dulce” și: „m-am obicinuit a nu ședea fără lucru”... Ordinea propozițiilor În text este alta: Întîi, obișnuința de a munci, apoi petrecerea dulce. Există și un al treilea element: folosul, conștiința că ceea ce faci este necesar. Prin aceasta, Pann se identifică parțial cu mentalitatea epocii: o epocă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Cetății Suceava și mari pagube în Transilvania, în special în Secuime și Țara Bârsei”. Acest cutremur este menționat și în “Letopisețul de la Bistrița”, “Cronica moldo-polonă” și “Cronica Putneană”, în care se spune că a avut loc “pe vremea când Domnul ședea la prânz”. * Cutremurul din anul 1472 a provocat mari pagube bisericii înălțării și Mănăstirii Neamțului, informație precizată într-o cronică a mănăstirii. * 3 mai 1604: cutremur pe Valea Ierului, între Satu-Mare și Oradea. * La 28 noiembrie 1628, în depresiunea Loviștei
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
să apuce, șovăie, nu sesizează limpede opoziția Între chiaburime și țărănimea muncitoare. Pentru el, după lichidarea moșierimii, Încă mai persistă două opoziții: români - maghiari, luați În totalitate și săteni-orășeni, la fel. Sătenii sunt cei care muncesc, orășenii sunt «domnii» care șed, merg la băi, iar când vin la țară cer ouă. (Ă)”. A doua oară, În sinteza Pe frontul colectivizării, Ioanichie Olteanu, analizând câteva dintre creațiile care i se par cele mai reușite „arme de luptă” pe respectivul front, ca piesa
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
chiaburii, colectiv nu-ți face. (Ă). Toți din Colectivă poartă haine noi Nu mai vezi opincă, țoală zdrențuită Ne gândim acasă - ni-s copii goi Casele ni-s goale, vita hămesită. (Ă). Am văzut de toate, am văzut minuni Am șezut la masă până către seară Când pe boltă stele răscolesc tăciuni Și alene luna prinde să răsară. (Ă). De-am lucrat moșia la chiaburi haini Ascultam de zvonuri, vorbe dușmănoase De-acum știu ce-om face, știm să fim stăpâni
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de frecvent în vînătoarea de balene - despre puține dintre ele se și scrie, dar foarte în treacăt - accidente în cursul cărora cîte un marinar e azvîrlit peste bord, odată cu saula și dispare pentru totdeauna. Cînd aceasta țîșnește peste copastie, a ședea în ambarcațiune e ca și cum ai sta în mijlocul pistoanelor șuierătoare ale unei locomotive cu aburi, ale cărei piese și roți te pot zgîria rău de tot. Mai mult încă, nu poți sta nemișcat în mijlocul acestor primejdii, deoarece ambarcațiunea se hățînă ca
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în apă, pe jumătate călare pe balenă, a cărei uriașă masă se învîrtește ca o piuă sub el. în acele clipe, așadar, Queequeg era îmbrăcat ea un scoțian din „țara de sus“ - adică în cămașă și ciorapi - îmbrăcăminte ce-i ședea foarte bine, cel puțin în ochii mei, care-l puteau observa mai bine decît ochii oricui, precum se va vedea deîndată. Fiind omul care trăgea la rama-cîrmă a ambarcațiunii lui Queequeg îa doua ramă din față) datoria mea - de care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
putea să aibă nevoie adesea de așa ceva. La cea de-a doua coborîre a lui în ambarcațiune, aceasta ajunse chiar lîngă balenă, iar cînd monstrul fu atins de harpon și-și dădu bobîrnacul obișnuit, lovitura nimeri chiar sub locul unde ședea bietul Pip. în buimăceala și-n consternarea lui, negrișorul sări fără să vrea, cu vîsla în mînă, peste bord, dar în așa fel, încît o parte din saula slobodă i se încolăci în jurul pieptului, căzînd odată cu ei în apă; iar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pentru un cîrd de patru sau cinci balene, iar ambarcațiunea mea s-a prins de una dintre ele - era un adevărat cal de circ, care se învîrtea de jur-împrejur, astfel încît echipajul meu izbutea cu greu să-și țină echilibrul, șezînd cu fundurile pe copastie. Deodată, din adîncurile mării a țîșnit val-vîrtej o balenă uriașă și gheboasă, cu un cap alb ca laptele, plin de zbîrcituri și de riduri. Ă Ea era, ea era! exclamă Ahab, care-l ascultase cu răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sorocul, pînă ce hidosul putregai al vieții îl va face să fie mai ușor de secerat. La ce bun să povestim totul? Loviturile de ciocan deveneau din ce în ce mai rare în pivniță și se auzeau din zi în zi mai stins; nevasta ședea înghețată la fereastră, cu ochii lipsiți de lacrimi, privind fețele plînse ale copiilor; foalele se dezumflară, forja se umplu cu cenușă; casa fu vîndută; mama se nărui sub iarba deasă a cimitirului; copiii o urmară acolo; iar nefericitul bătrîn, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]