7,108 matches
-
psihologică, pentru că se traduce prin modificări ale conștiinței (cititorului, auditoriului etc.). În opera literară, o forță invizibilă, dar irezistibila, de "atracție" armonizează elementele ce o alcătuiesc, formând un tot unitar. Această putere are, pe de o parte, o dimensiune mundana ("șoaptele defunctei surori") și dă glas, în "Prăbușirea Casei Usher", atracției, ce se plasează dincolo de limitele raționalului, dintre Madeleine și fratele ei, geamăn, Roderick Usher. Pe de altă parte, ca Logos, aceeași energie întemeiază universul ("explică eteratele goluri") și are, prin
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în "Prăbușirea Casei Usher", atracției, ce se plasează dincolo de limitele raționalului, dintre Madeleine și fratele ei, geamăn, Roderick Usher. Pe de altă parte, ca Logos, aceeași energie întemeiază universul ("explică eteratele goluri") și are, prin urmare, o dimensiune cosmică: Asculta, șoaptele defunctei surori explică eteratele goluri! Căi ale științei comunicate, nupțiala cunoaștere, antene ale Dragostei, măsurând rostogolirea de gemene astre: duruta lui Monos și Una, vie agrigentina Dragoste! Să nu uităm că, în doctrina barbiana, spațiile (=relațiile dintre simboluri, principiile poești
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
mișcări ale coardelor vocale. De fapt, întreaga experiență ne arată că, afară de cazul că am fi aproape analfabeți, sau că ne-am osteni să învățăm a citi într-o limbă străină, sau am vrea cu tot dinadinsul să articulăm în șoaptă sunetele, citim de obicei "global", adică sesizăm fiecare cuvânt tipărit ca un întreg, fără să-1 divizăm într-o succesiune de foneme, și, prin urmare, nu-1 pronunțăm nici în gând. Când citim repede, nu avem timp nici măcar să articulăm sunetele cu
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
intensitate între 0 și 120 db (de 10 000 000 000 000 ori peste pragul minim.) Zgomotul produs de o convorbire se situează între limitele de 30 și 60 db. Nivelul aproximativ de decibeli al unor sunete Respirația -10 dB, Șoapta - 20 dB, Murmurul produs de o clasă de elevi - 50 dB, Conversația 60 dB, Traficul la orele de vârf - 80 dB, Mixerul de alimentare - 90 dB, Strada aglomerată - 90 dB, Un tren în mișcare - 100 dB, Ferăstrăul cu lanț110 dB
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Bejan Domnica, Carp Costică () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92824]
-
păcatele celor care l-au răstignit. Păcatul le-a întunecat mintea așa de mult, încât nu-și mai dau seama ce grozăvie săvârșesc! Oare, dacă Eva ar fi știut ce prăpastie pregătește propriilor fii și-ar fi plecat urechea la șoaptele diavolilor? Oare, dacă Adam ar fi știut câtă viclenie se ascunde în diavoleasca ispită, ar fi gustat el din fructul aducător de pierzare? Dar oare urmașii lor, de la Cain la Irod, Iuda și Caiafa au știut ce fac? Nu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și prin utilizarea lui ca și cum: îl priveau ca și cum n-ar fi fost acolo, lângă ei", "ca și cum nu l-ar fi auzit". La final când adresarea lui Gore este mult mai fermă decât până atunci ("puțin încurcat", "brusc emoționat", "întrebă în șoaptă") pentru că a trecut prin toate stările emoționale, de la emoție la furie, li se adresează frontal și furios: "Tot mai stați?"239, se lovește de aceeași lipsă de reacție a celorlalți: "nimeni nu se hotăra să răspundă"240. Replica lui Gore
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de dezechilibru vital. Smotoceala lui n-o transforma deloc în obiect ci, privând-o de nădejdi și putere, îi amorsa acerb rebeliunea împotriva statutului de neînsuflețită, întrebând-o cine e ea într-un fel nesuferit de imperios, urmat cumva în șoaptă, complet nelalocul lui, și de: "Lazăre, vino afară!" Era mai mult un interogatoriu trupesc forțat, ce o cufunda în anxietatea cea mai adâncă după o metodă asemănătoare infamei waterboard technique (la a cărei mențiune în procesul de la Roma consilierii americani
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
dar o făcea intenționat pe proastă pentru a smulge de la el măcar câteva secrete, utile în meseria ei viitoare de atașat militar la o ambasadă, așa cum intenționa să devină. El însă se ținea tare, nu scapă nimic pe langă șoaptele de iubire, încercând s-o pună mereu la punct când devenea prea insistența. Din contră, o provoca mereu, căci la nervi, ea mai „scăpa” câte ceva și astfel își făcea o impresie despre cum și cât este de pregătită să lucreze
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
oprească, dar până la urma ceda. Întoarse iarăși corpul și îl săruta prelung. El era vizibil fericit, o fericire senzuala pe care nevastă-sa nu mai știa de mult să i-o ofere. Cât vor fi rămas așa în sărutări și șoapte...se auzi iarăși motorul mașinii. Lăură zise încet: -Aoleu, iarăși...S-a întors!.. -Auziră din nou ciocănituri în ușă, dar la fel ca mai înainte tăcură îndelungat. -Lecția s-a încheiat, domnule profesor, spuse ea într-un târziu. A doua
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
fel de prieteni sunt ăștia? Lui nu-i venea pur și simplu să creadă, dar refuză totuși să creadă că Lăură îl minte. Cele șase zile ale voiajului s-au scurs însoțite de plăceri amoroase, de sărutări fierbinți și de șoapte de iubire. Au făcut multe fotografii și au filmat mult. Porbabil că era singurul ei privilegiu, gândea Lăură, de a se laudă cândva cuiva că fusese într-adevăr acolo. Laurei arăboaicele i se păruseră urâte, atâtea câte reușise să vadă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
3 ianuarie 1987 și publicată În 1992, pe care o redam integral: ,,De ce iubirea nu Îmi cântă-n ochi? Și eu ca talazul mă zbat să cunosc Timpul uitat al cuvântului nocturn. Să nu citesc pe chipul fad al lunii Șoaptele aiurite ale durerii. Mă vlăgui Fără sa masor rimă Cuvântului chinuit de mușcătură condeiului. Că muzica ruptă din fructul oprit Al durerii. Să regăsesc calvarul În chipul pădurii În flăcări, că noaptea de vară Și păsările să creadă În strigatul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
strigatul reunit Din adâncul Omului de Flori.” Fructul oprit al durerii era Încă proaspăt. Se consumă și regenera la nici două săptămâni de la fatidica oră a zilei de 22.12.1986, cănd Sandu Malin Tăcu, fratele Alinei, pleca să caute ,,șoaptele aiurite ale durerii” În... ,,mușcătură condeiului” și poate, ca să mărturisească lumii de acolo, că el este autorul celei mai frumoase definiții date poeziei. Tot atunci, cu luciditatea care Însemna Înălțimea ascunderii propriei dureri, familia Tăcu exprimă cine le fusese ,,Copilul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
devenit un gând, o amintire, se odihnește impasibil, Într-o altă lume, tot a prietenilor: la cimitirul PodgoriaCopou, Într-un cadru mirific, așa cum Îi plăcuse să trăiască din primii ani ai copilăriei, verdeața, flori, liniște și, din când În când șoaptele vizitatorilor... Din depărtare: la Malin... Nu s-ar putea plânge nimeni că nu sunt destui ce duc dorul lui Malin și-i reînnoiesc amintirile. O prima dovadă prieteneasca este culegerea și tipărirea Într-un tiraj corespunzător de către familie, prieteni și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
caracuda,/ Evanghelioși sadea/ Vine câinele - cățea/ Toată turma-n patru labe/ Mutre de scapeți și babe/ Unul urlă ceilalți sluj/ Cu-n picior la spate-n sus/ Și când Bâlba spune gata/ Ușurel se lasă gloata/ Burtărie și ciacâri pe/ Șoaptă feselor pe cârpe/ Clanț clanț clanț și clanță clanță/ Supurează redundanta”... Poezia care Împrumuta volumului titlul „Omul interzis” este tot pe atât de clară În acuzarea hibelor: ,,Juisori de toată mâna la o bacara triviala Întemeiază spiritul de Înțelegere Al
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
alergi pe dealuri să m-ajungi/ Pe frunze să mă-ntind În seara plină/ Să văd În aer crengile-n oglinzi/ Făcând sub nori mișcări de pantomima/ S-aud În palme stele curgătoare/ În flăcări verzi să mă adormi pe șoapte/ S-ajung În goană căilor de-un vis/ La basmele de crin cu mere coapte,/ Pădure-i tot ce am și te mai rog/ Când setea se răstoarnă În răcoare/ Haidul arc al dorului nomad/ Să mă arunce-n piscurile
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
o intensă activitate de traduceri din limba engleză (având o specializare master În literatura engleză). În cel mai autentic stil labișian, fratele ei - Alexandru Malin Tăcu - Îi dedică textul Cattleya: ,,Aceasta Înseamnă pseudonimul Alinei/ La concursul de poezii ,,Autori: copiii”;/ Șoaptă de vis, cântec de orhidee/ Chip de față cuminte venită din ținuturi alese/ Cattleya, zâmbetul poetului frumos/ La aniversarea malinilor albi/ Nume absent/ Din cugetările/ Sârmanului Dionis”. În ,,Cronică”, la ,,Starea literelor”, Ioan Holban vine În iunie 1993, cu un
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
zile (I 2). Slujitorul știe bine locul unde poetul se retrage ca să scrie (El vine câteodată aici, lângă fântână,/ De muza-i drăgălașă condus cu drag de mână,/ Și pe tăbliți de ceară scriind c-un stilețel/ A muzei blânde șoapte ce aude numai el) : e vorba de o fântână familiară și publicului său fidel (Frumoasele vecine de versuri iubitoare,/ Dorite ca să vadă pe-al lor poet visând/ Și sub stejar, la umbră, minuni improvizând - I 2). La rândul ei, sclava
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Livius este transpusă într-o prezentare dramatică structurată în șapte secvențe, cu numeroase salturi în timp, dilatări și concentrări, în funcție de dispoziția personajelor care rememorează sau anunță evenimentele. Cetățenii strânși în piața publică se plâng de abuzurile tiranului, își comunică în șoaptă zvonurile aflate despre ultimele edicte și inițiative regale menite să îngrădească libertatea supușilor. În dialogul celor de pe scenă sunt inserate firesc date din cronica liviană, de la desființarea Adunării poporului și închiderea senatului (I 49) la aducerea prorocilor etrusci (I 56
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să deranjeze Poni, Hasdeu, Conta și Negruzzi, Titu Maiorescu, V. Pogor și Th. Rosetti, se plimbă meditativ Sadoveanu, Ibrăileanu și Călinescu, se furișează umbrele lui Cobălcescu, Octav Mayer, Ion Ionescu de la Brad, Coandă, Mangeron, Bârsănescu și Petre Andrei, recită în șoaptă Topîrceanu, M. Codreanu și Otilia Cazimir, pe lângă ei narează și apostrofează frații Teodoreanu, pictează pe undele de aer Tonitza, Băncilă, Craiu, Hotnog și Boușcă. Se strecoară umbrele așa ca într-un amurg așternut peste mireasma timpului liric de altădată. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Întorcându-mă spre casă, traversând Copoul, m-am întrebat: cum să separi frumosul de viața în echilibru, de renașterea armoniei interioare? Sentimentul deplin al vieții nu exclude ideea de ceea ce este necesar unei plenitudini existențiale. Și parcă iar aud niște șoapte dinspre Teiul însoțit de Obeliscul cu lei: Eminescianul cerc de aer al teiului cu flori de verbe/ Ascultă vântul strecurat printre frunze copleșite de adverbe/ Extaziat privește puzderia de stele de pe cerul nopții/ Amintindu-ne de timpul ce sporește calea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
parcă au un alt ritual al înțelegerii frumosului și a vieții libere, ei își deschid ferestrele caselor și mai larg pentru a pătrunde aerul, poemul și cântecul ca niște ecouri din abisul mitologiei bătrânilor arbori. Un vânt ușor ca de șoaptă recheamă din nou oamenii în pajiștile cu oglinzi de argint dintre cortegiile luminilor umbroase ale ramurilor de copaci imperiali. DIALOG LA EDITURA "JUNIMEA" Vorba filozofului, purtăm pecetea spațiului intim și de suflet. Oriunde ne-am duce, orice am face, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pe umerii lor mici elegante gondole, pentru început venețiene apoi... ieșene. Până atunci, de ajungeți în stația din piața cu numele poetului, priviți prelung și frumos în jur, priviți încă o dată florile și ce mai e pe acolo, pronunțând în șoaptă versurile: Când scutul falnic o să se scufunde,/ căzând adânc, te vei mira și tu/ că frumusețea a pierit în unde,/ țărâna trupurilor însă nu". Veți avea senzația heracliteană de a vă fi plimbat plăcut-imaginar pe fluviul care curge în aval
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
1 Ce mult înseamnă să știi să asculți. Să asculți fie și numai inflexiunile vocilor, ale celor demne de a fi ascultate, se înțelege. Taci ca-ntr-o singurătate copleșitoare, ca-ntr-un pustiu dinspre care parcă se aud niște șoapte aduse de adierea vântului. Tăcând și ascultând, se înfiripă totuși o conversație interioară, mai adevărată decât cealaltă, obișnuită. Te auzi într-un ritm inconștient imprimat, vocea ta vine nu știu de unde, poate dintr-o angelică tăcere cu accentul depărtărilor inimaginabile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Cercetări privitoare la istoria bisericilor ieșene. Iași, Editura Doxologia, 2014. ILISEI, Grigore. Cu George Lesnea prin veac. Iași, Editura Moldova, 1996; Divanuri duminicale. Interviuri mărturisitoare. Iași, Editura Polirom, 2001; Convorbiri, taifasuri, divanuri, portrete. Iași, Editura Doxologia, 2015. ILUCĂ, Vasile. Iași șoapte din ziduri. Iași, Editura Eurocart, 1998; Iașii lui Eminescu, Editura Helios, 2003; Junimiștii la ei acasă. Iași, Editura Pim, 2004; Ce nu știm despre Iași. Editura Pim, edițiile 2006, 2007, 2008; Hoinar în jurul Iașului. Editura Pim, 2014. IORGA, Nicolae. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
o scânteie electrică. Toată sala se ridică. Un ropot de aplauze izbucnește din Cameră și din toate tribunele. Clopotul prezidențial răsună și liniștea se restabilește repede. Dar în incintă și în tribune urmează să se audă un lung fâșâit de șoapte și mișcări nervoase. Mihail Kogălniceanu sosește la locul său, unde își depune voluminoasa încărcătură. Deputații opozanți din apropiere îl ajută ca să se descotorosească de cărți. Toți ochii, câteva sute de perechi, sunt îndreptați asupra sa. Toată lumea se așteaptă la o
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]