7,065 matches
-
niște muște de mărgean, prin ele lumina apusului realiza misterioasele afaceri ale descompunerii și difracției. Goana Îi prinsese flori de câmp În radiator, un fir de salcie flutura de antenă ca un steag al victoriei, iar pe capotă i se așternuse o cunună de paie zburlite, de parcă natura care pe el Îl ologise și-l umpluse de noroi, despuindu-l de luciu și de autoritate, pe ea o Îmbogățea În sute de feluri neașteptate. Fauvé o contempla uimit, glasul i se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să-și dea seama ce și cum, se forma o oră. Aceasta se mai zgâia pe pereți, Încercând să răzuiască o pată cu unghia de pe tapet, și pe nepusă masă În cameră apărea o altă oră, cu care prima se așternea la sfat. Zilele treceau și nu dura mult - de obicei, cam șapte - până când Își făcea simțită prezența o săptămână, apoi luna bătea la ușă și - e drept, mai rar - ne trezeam cu un an apărând printre noi, ca o rudă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Elena Marin Alexe Dimineața-n voaluri de ceață Cată spre mine prin ochiul de nor Îmi așterne pe tavă viață Și răcoarea tandră mângâie dor Salut tăcută doi fulgi prinși în zbor Și uit pentr-o clipă vis și firesc Mă prind în hora celestă ușor În tainica joacă simt că trăiesc Poartă amiaza pe umerii grei
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83254_a_84579]
-
lăbărțată pe muștiuc. Sclipind din ochelari, dirijorul desemna în aer cu bagheta de care se agățau roți lucitoare în lumină. Cerca parcă să prindă muștele muzicale suflate din instrumente. De la spectacol ieșeam plin de o emoție curată. Peste acoperișe cerul așternea teroarea unor nori ale căror burți violete se înfuriau ca o gușă de cocoș. Deasupra turlelor unei biserici evolua un zbor de porumbei. Părea că sub cer plutesc petale străvezii care strălucesc ireal în soare. Un joc naiv și delicat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sezonul nucilor verzi și, după ce vămuiau în pauză pe elevi, dăscălițele își cronțăiau cu deliciu prada. Într-atât se dedaseră acestui viciu încît, dacă se întîmpla ca directoarea să lipsească, uitau să mai intre la clasă. Zilnic, în cancelarie se așternea pe podea un covor de coji. Cînd grămăjoara nucilor valide scădea, una din dăscălițe organiza prin sălile de clasă un raid. Preț de cinci minute zbieretele, scheaunele și fluierăturile școlarilor conteneau, ca să facă loc țipetelor ascuțite ale acesteia. Din cancelarie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o babă care, fără să miște de pe țol, răspunse la fel de răstit. Am încercat să stau de vorbă cu dînsul. Omul ne zîmbi cu o gură spartă din care, rărit, răsărea un gard galben de dinți. Ne pofti pe butucul unde așternuse în grabă un țolic, apoi scoase o țigară și și-o bătu pe unghie. Dintr-o precauție lesne de înțeles, am dat zdreanța la o parte. Baba (abia acum observam că-i chioară) ne aduse în pestelca ei murdară un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
zile au stat căruțele în conovăț la școală; le-au dat drumul numai după ce au iscălit cererea. Cică și la Buda au picat, măsa-n cur de unde veneau, de pe la Focuri, patruzeci de haidamaci. Dormeau pe podele în școală, unde li se așternuse paie, și mîncau, din cutie, conserve. Vai de steaua lor, toată ziua umblau prin sat. De-o pildă, nu găseau acasă pe gospodar. Bun. Cine era acasă? Fumeia cu doi bîăți. Luau frumos bîății, îi dezbrăcau și-i legau de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu toporul. Șeful asculta tăcut. Ne făcu din nou semn cu capul. Am ieșit. De-abia ajunserăm la poartă, cînd dînsul apăru cu cererea iscălită în mînă. Toată iarna fusese un moloșag și-o moină. Fulguirea pe care noaptea o așternea, ziua se făcea nevăzută sub tălpi. Pe treisprezece martie, o noapte și o zi s-a abătut peste Dobrina viforniță. Astupate cu nămeți, drumurile și ogrăzile nu se vedeau. De-abia zăreai streșina gardurilor. Trecînd de-a dreptul peste ea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
unde Rainer a fost nu de mult și unde omul n‑a câștigat încă lupta cu natura - „pădurea maiestuoasă, de un verde închis și granitul dur, cenușiu și‑au pus acolo amprenta pe peisaj și o frumusețe simplă, nemiloasă se așterne peste prăpăstiile adânci și peste podișurile întinse. În plus, pădurile acestea liniștite și întunecate i‑au inspirat pe mulți dintre aceia care au reușit să le pătrundă frumusețea suverană și îndărătnică.“ Cu totul altfel stau lucrurile cu locuința părintească față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mă gândesc la lucruri profunde - și oare prietenia, iubirea și fidelitatea nu sunt ceva profund și foarte uman, întreabă elevul, iar eleva răspunde că și ea a schiat, dar în altă parte. Și iarăși n‑au comunicat decât prin cuvinte așternute pe hârtie. A existat și o telegramă de Paști pe care n‑ai mai primit‑o: Sărbători fericite et basii mille. Brigitte. Hans vrea să comande o bere și mai târziu încă una și încă una, dar Sophie i‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de motociclete. Chestia cu motocicletele nu‑i adevărată, de fapt vinde confecții de damă. La oraș bagă faza cu motocicletele ca să nu pară efeminat, la țară spune adesea de confecții, pentru că respectiva persoană de sex feminin pică mai ușor la așternut dacă știe că după aceea poate să‑și aleagă o rochiță frumoasă. Și purtați la dumneavoastră toate încasările? E cam periculos pe străzile unui oraș așa de mare, unde mișună infractorii. Dar știu că aveți curaj. Din principiu nu port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mai mult decât a semănat; îl lovește, deci, puternic cu piciorul în gât, țintind apoi chiloții care strălucesc albi în întuneric, astfel încât omul din Linz se prăbușește într‑o rână. Curge un pic de sânge de Linz și tăcerea se așterne brusc, sigur că tipul nu s‑a ales totuși cu sechele. Dar o să țină minte întâmplarea asta. Toți se grăbesc înapoi în întuneric, spre strada care‑i scuipase mai înainte, nici măcar întunericul orașului de noapte nu suportă asemenea adolescenți prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
decât cea a trupului. În Leac Învinsese deja literatura, sufletul Îi era intoxicat, bântuit de un alt demon decât cel al hormonilor. Rareori mai avea nevoie să schimbe bateriile lanternei lui rusești, rareori se mai Îngrijea să-și aducă În așternut un ștergar. Nu mai scria pentru sine, pana lui aparținea deja celor mulți. Mulți și nesățioși, aproape venerându-l pe Leac. Care de-abia mai reușea să-și onoreze publicul. Pornografia e un drog, a Înțeles el Încă de la 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
boarea de primăvară. - Of, of, biet Enkim! L-am mângâiat pe creștet și am Început să ne uităm Încoace și Încolo după niște pari. Până la urmă, ne-am hotărât să-l cărăm pe Enkim pe după umeri până la pădurea care se așternea În fundul văii. Ajunși acolo, am tăiat patru crengi groase, două lungi și două scurte, și le-am legat Între ele cu ierburi smulse din smârcurile apropiate. L-am pus pe Enkim În acel culcuș și ne-am continuat drumul, strecurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
las’ că am eu grijă să ațintesc pietrele astea spre Apus. În clipa aceea Începu ploaia, ca din senin. Cădeau picături de apă grele care, curând, se preschimbară În grindină, străpungând frunzele cele mari, dând la pământ casele mărunțeilor și așternând un covor gros de gheață În pădurea lui N’jamo. 27. Urlând de spaimă, mărunțeii fugiseră din case și se ascunseseră pe unde găsiseră adăpost. După ce grindina a Încetat la fel de iute cum se pornise, se strânseră cu toții În poiană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
i-au spus Unu Vis Vis, iar ei au priceput iute ce vroia să spună acest cuvânt, căci despre vise puteau să ne Învețe foarte multe. După mai multe zile de mers, mărunțeii ne scoaseră din pădure. În fața noastră se așterneau dealuri molcome, acoperite cu ierburi Înalte, care se unduiau la nesfârșit către Miazăzi. M-am grăbit să mă cațăr pe dealul cel mai Înalt, doar-doar aș vedea puntea de pământ care o lua către Apus, dar n-am zărit decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai departe informația, care nu prea li se părea neștiutorilor sclavi a fi chiar în regulă. După câțiva ani, însă, au înțeles că la mijloc nu era decât o metodă de polenizare artificială a orhideei numită vanilie. Și s- au așternut pe lucru. Au început să cultive planta. Nu a trebuit să treacă mult timp și au apărut întreprinzători, plantatori și cultivatori de vanilie. îndeletnicirea a devenit apoi industrie. S-a intensificat, însă, și prelucrarea păstăilor de vanilie, în mod tradițional
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
melancolie gîndindu-se ce viață i-a rezervat asprul destin. În timp ce iubita lui șade grațios pe marginea rotunjită a unui scaun capitonat și-i netezește blînd, cu degete delicate și răcoroase, sprîncenele Încruntate, iar servitorul său credincios, Ponsonby sau Kata, Îi „așterne“ cu grijă masa pentru cină, stăpînul privește În gol posomorît și te felicită cu un zîmbet amar pentru șansa fericită ce ți-a oferit prilejul de a trăi singur În cartierul armenesc din sudul Brooklyn-ului. Știți, Îi spui tu, viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
buzunar, vă jur, avea Într-adevăr o hartă - spusese adevărul - o hartă mare cu toată zona aia Împuțită și cu toate drumurile Însemnate. Adică East New York și Canarsie și Flatbush, Bensonhurst, South Brooklyn, Heights, Bay Ridge, Greenpernt - toată zona blestemată așternută pe hartă. — Ai mai fost În vreunul din cartierele astea? zic. — Bineînțeles, zice, le-am văzut aproape pe toate. Chiar aseară am fost În Red Hook, zice el. — Nu zău! În Red Hook! zic. Ce-ai făcut acolo? — Ei, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
totuși pentru Dad and Daughter și Horny Moms. Repede scoase șervețelele, ceasul, apoi trase de curea, descheie șlițul. Voia să scoată un timp mai bun decât data trecută. în mod straniu, monitorul se albi. Niște litere de culoarea pielii se așternură într-o frază. Începu să citească: Știți care e diferența între un bou și o vacă?..........când este muls, boul zâmbește..... - Hai măi, șefa! acuma de ce mă demotivezi? Știi ce implicat, ăăă, sorry, ce involved sunt în project-ul ăsta!! LXVI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că de acum încolo o să aibă grijă exclusiv de el, o să facă excursii în străinătate, o să-și schimbe în sfârșit pantofii cu gaură-n talpă, nici măcar n-o să se mai chinuie să umble cu crucea. Ceapa mă-sii! Cum își așterne fiecare, așa doarme! Am copii majori, vaccinați, cu studii, să se descurce! Și-așa nu mă ascultă dacă le zic că nu sunt pe drumu’ ăl bun. Ia să ne vedem noi de viață, Pirătuțule - așa o alintau în familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
10-12 ani. Fiețelul se oprește chiar În fața cutiei de poștă. Cel dinăuntru rămâne nemișcat la volan până ce norul de praf Îl depășește, trece și de voi, cei care stați În calea autobuzului, și se stinge apoi ca un fum, se așterne adică, din nou, pe fața pământului, pe acoperișuri și pe frunze. În cele din urmă, cel de la volan, un tip gras Între două vârste, coboară, ocolește mașina și face un gest incredibil. Pune În cutia poștală un plic. Apoi privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
atenție În memorie În timp ce Subalternul, cum era de așteptat, se apucase să vorbească despre faptele lui de arme. * (LOCUTOR) „A spune ceva Înseamnă a face un lucru anume, adică a spune ceea ce se spune. Un vorbitor produce sunete, un scriitor așterne pe hârtie simboluri grafice.“ (acte locuționare) „Dar dincolo de acestea un vorbitor mai face și altceva. El pune o Întrebare, dă un ordin, cere, propune, enunță.“ (acte ilocuționare). „În sfârșit, prin spunerea a ceea ce se spune, se Înfăptuiește și un al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
atât de zgârcit cu cozonacii evocați de Bobocică se deplasează către o fermă din marginea satului. Ferma are câteva grajduri mari, toate la fel, aliniate impecabil. Brutarii intră și Încep să râvnească, să spele, să arunce băligarul uscat și să aștearnă paie pe jos. Pregătesc locul pentru instalarea vitelor brutăriei. Când În sfârșit termină (au dat și cu var pe țărușii care Împrejmuiesc intrarea) privesc cu oarecare mândrie În urma lor. Ei sunt țărani și Încă n-au uitat cum se rânește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de o tristețe profundă, incurabilă a insului hipersensibil, care ia totul în serios și-și sporește astfel singurătatea, metamorfozată în poezie: am visat mult am tăcut mult am călătorit mult. / Din mine n-a rămas decât această singurătate / care se-așterne aproape fără voia mea pe foile albe. Privind panoramic lumea în care trăiește - de pildă, în Nopți cu lună peste hematiile visului -, poetul îi scoate în evidență bunele și relele, care nu pot fi ignorate, dar felul în care le
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]