13,876 matches
-
care lucrează profesional în filozofie. Afirmațiile lui repetate că nu scrie pentru profesorii de filozofie exprimau, de fapt, scepticismul cu privire la șansele ca scrierile lui să influențeze orientarea gândirii acestora. Ce ar mai avea de făcut filozofii de profesie dacă ar abandona convingerea fermă că centrul unei cercetări îl constituie teoriile, tezele, argumentele, continua confruntare critică cu acestea? Dacă ei ar accepta implicațiile unei afirmații cum este aceasta: „În filozofie nu se trag concluzii. «Trebuie totuși să fie așa!» nu este o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
acord cu mine, considerând de asemenea că un limbaj perfect din punct de vedere logic poate aduce foloase filozofiei, și astfel eu i-am atribuit această părere în «Introducerea» primei ediții engleze a Tractatus-ului. Din nefericire, nu numai că a abandonat între timp acea opinie, dar a uitat cu totul că a susținut-o; și așa s-a întâmplat că «Introducerea» i-a apărut drept o simplă interpretare greșită.“21 Nu de uitare este însă vorba aici, ci de evoluția pe
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
definire a... feminității și iubirii: "fără urmă de resemnare/ traversai întâmplarea// în timp ce dezastrele lumii/ îți clamau identitatea", recunoaște el într-un text din Despărțirea de silabe, intitulat în timp ce încercam să-ți memorez numele o frunză ți-a acoperit șoldurile. Când abandonează tematica social-politică și tonalitatea cinic-pamfletară, Adi Cristi își relevă cealaltă latură dominantă, cea sentimentală. Începând cu volumul Clopote pentru amândoi (Editura Moldova, Iași, 1995), el își ține "la vedere" îndeosebi arsenalul erotic și, odată cu acesta, vulnerabilitățile și strategiile de îndrăgostit
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
totuși să se elibereze de mai vechile obsesii. Din recuzita ce l-a consacrat în primele volume, poetul mai păstrează, ce-i drept, o serie de imagini, procedee (în special antropomorfizarea elementelor) și figuri emblematice "apocalipsa declanșată pe străzi", fantoșele abandonate pe trotuar, Manechinele dar numai pentru a le reliefa contururi ori semnificații noi (așa cum se întâmplă, spre exemplu, cu Povestea micuțului Hans și Tânguirea micului Hans, Daniel: Pleoape închise) sau pentru a sugera continuitatea de profunzime a poeticii sale (printre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dintre poezie și ritualul sacrificial. Lăsându-se în voia torturii creației (undeva apare imaginea unei autoflagelări, un volum întreg se numește chiar Ascunsa rană ș.a.), poetul poate să își sublimeze fericirea secretă a dicțiunii de sorginte sacră în rugăciune: "Doamne, abandonează-mă-n cuvânt" (Starea vremii). O altfel de rugăciune este, în sine, lirica erotică a lui Nicolae Turtureanu. O mărturisesc, în poemele de dragoste incluse în Punctul de sprijin (Editura Junimea, Iași, 1971), Nocturne (Editura Junimea, Iași, 1975), Pentru cine
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și de un text Codul civil 23 din 1804, care operează o ruptură în istorie în general, și în cea a femeilor în particular. Noutatea este complexă: femeile franceze, care au jucat un rol considerabil în saloanele Vechiului regim, nu abandonează scenă publică când ea devine politică. Ele sunt la fel de active și pe tribunele și în cluburile Revoluției 24. Este elocvent cât de mult țin femeile la limbajul simbolic ce le reprezintă în lupta pentru drepturile civice: purtarea cocardelor tricolore, a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
douter, aux bohèmes des grandes routes" [Maupassant, Bel-Ami, p.232]. Inapta ea însăși pentru dragoste, femeia pariziana se concentrează pe generarea acestui sentiment. Dar, în clipa în care Pariziana a cucerit pe cineva, la fel ca Don Juan, plictisita, își abandonează victima sedusa. Aceasta este soarta amanților lui Michèle de Burne, ai lui Nana sau Sidonie Chèbe. Sfârșitul secolului desfășoară pe larg spectacolul fatalității feminine. Asocierea seducției, pasiunii, ardoarei și agresivității în exprimarea și impunerea dorințelor și impulsurilor distrugătoare definește arhetipul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
des lambeaux de șa chair et tout son cœur déchiqueté" [Maupassant, Notre coeur, p.204]. Incapabilă de stabilitate și curioasă vizavi de tot ce e nou, decepționata chiar și de bărbații cei mai iluștri, Pariziana se plictisește repede și îi abandonează. Scenariul se repetă în aproape toate românele timpului 301. Legăturile de durată nu mai sunt la modă302. Suntem în prezența unei demitizări progresive a dragostei: "Monsieur, prenez garde à l'amour! îl est embusqué partout; îl vous guette à tous
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
jos vor să-și schimbe poziția socială, dar nici clasele de sus nu sunt indiferente, din varii motive, față de clasele de jos. Rolurile se inversează și acum Nana este cea care pune condiții, potrivit cărora contele Muffat trebuie să o abandoneze pe prietena lui: "Est-ce qu'avant de faire la bête sur mes genoux, tu n'aurais pas dû rompre avec ce sale monde!" [Zola, Nana, p.295]. Familia Beauvilliers personifica ideea decăderii rasei aristocrate 356, "n'ayant plus que le
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
haine de stradă, confuziile pot fi doar voite, deoarece produc un efect special. În toate localurile pe care le frecventează femeia pariziana va avea toalete diferite, precum și o înfățișare diferită. De modă este strâns legată și dinamica imitației 390. Pariziana abandonează imediat ceea ce vede că e preluat de alții. Dacă modă aristocratelor este de imitat pentru alte clase, la rândul lor aceste clase pot deveni obiect de imitație (cum ar fi costumele eroinelor de teatru sau costumele de carnaval) cu condiția
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
bois de roșe, où se trouvait pendue l'armée des robes" [Zola, La Сurée, p.247]. Ele sunt asemuite unei armate, sugerându-se ideea că vestimentația este o armă de seducție. Între 1880 și 1890 modă s-a schimbat mult, abandonând mașinăria complicată și sofisticată pentru o siluetă mai naturală, care nu mai este sculptata de haină, ci haină este ajustata la corp. Cu cât mai mult se democratizează haină, cu atat mai mult se singularizează elegantă. Din ce in ce mai influenți, artiștii modei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pe care le vor primi. Banii și afacerile le interesează în egală măsură că și plăcerile. Pasiunile oarbe sunt de neîntâlnit. Puține fete ar mai aruncă pe fereastră averea sau poziția lor în numele dragostei pentru un om care le poate abandona, potrivit regulii comune. Cu finul umor care o caracterizează, contesa Dash conchide că aceste transformări se numesc progres. 226 "Ces trois êtres finirent par y mener une existence étonnante de liberté et de folie. Ce fut le fruit mûr et
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de a se integra imediat în ierarhia prestabilita. Asemănarea titlurilor Oboi scufundat Portul înmormântat nu este unică remarcată de critici: întoarcerea eului către sine însuși și căutarea armoniei, ambele de origine leopardiană, arborele diform (Mă țin de acest copac mutilat / abandonat Râurile, iar la Quasimodo: Ale arborilor forme chinuite), verbul a oscila, recurent în poezia ambilor și imaginea aripilor sunt doar alte câteva elemente comune cu Ungaretti. Motivele literare reluate sunt numeroase, dar așa cum de netăgăduit este prezentă lor, cu aceeași
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
astfel de probleme au un caracter pur academic, dar studierea datelor de ansamblu ale economiei ar trebui să aibă un caracter mult mai aplicat, datorită mișcării lor debordante. Economia este considerată o activitate "periculoasă și pe care nu o putem abandona", prin urmare trebuie studiate toate consecințele sale. Iar dezvoltarea economică este văzută în strînsă legătură cu mișcarea energiei. De aici ar rezulta și sensul teoretic, și importanța practică a principiilor economice. Economia este considerată un aspect particular al activității terestre
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
biserica catolică și votat de parlament. Baza sa electorală nu este de neglijat. Președintele Duhalde a fost considerat ca singurul politician din trecut ce poate fi chemat ca "pompier de serviciu", pînă la alegerile generale. Paritatea fixă peso-dolar a fost abandonată, producîndu-se o devaluare a monedei naționale, și un nou "program economic" este pus treptat în operă. Este, poate, ultima șansă a actualei clase politice. Căci populația a început să se organizeze în afara partidelor politice tradiționale, în stradă, aplicînd un veritabil
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
să vină zilnic în casa bogatei și terifiantei domnișoare Havisham pentru a oferi companie fiicei ei adoptive, Estella. Domnișoara Havisham este o femeie traumatizată psihic, izolată de lume după decepția din tinerețe, cînd victimă a unui escroc sentimental a fost abandonată în ziua căsătoriei (deși bătrînă acum, ea poartă încă hainele din clipa trăirii șocului emoțional, iar decorul domestic i-a rămas încremenit în acea clipă fatidică). Moștenitorii îi vînează averea, dar nu au acces la Miss Havisham, singurele persoane care
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
banilor impune renunțarea la monahism și începerea vieții domestice. Peverel simte că a sosit și vremea sa. Totuși, familia lui Domville încearcă, prin manipulări, să impună acestuia o soție "de neam", catolică și aristocrată. Dezgustat de imoralitatea lumii laice, Guy abandonează, în cele din urmă, averea, lăsînd-o, concomitent, și pe doamna Peverel fericitului Frank. Pleacă la mănăstire, hotărît să-și asume, plenar, rigori de vita contemplativa. În interiorul rafinatei parabole, distingem opțiunea lui James însuși pentru asceză și strictețe, ca premise ale
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
să vorbească, măcar prin intermediul cuvîntului scris!). Nici una dintre ipoteze nu a putut fi susținută însă cu argumente viabile din roman. În ciuda erudiției autoarei americane, articulată credibil în The Secret History, o bună parte a criticii a crezut de cuviință să abandoneze această pistă culturală, plasîndu-l pe Procopiu în afara bibliografiilor Donnei Tartt și asumîndu-și suprapunerea titlurilor celor două opere doar ca pe o simplă coincidență. Cine va citi atent exegeza asupra romanului de după 1995 va observa că Procopiu nici nu mai apare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în 1919), într-o familie engleză, dar crescută în Rhodesia de Sud (o zonă a continentului negru care include Zimbabwe), educată în diverse școli catolice misionare, căsătorită și divorțată de două ori (cu trei copii din ambele mariaje, dintre care abandonează doi în grija tatălui, afirmînd mai tîrziu, cu vag cinism, că, dacă s-ar fi angajat prea serios în ideea de maternitate, ar fi sfîrșit fie în alcoolism, fie în frustrare intelectuală, precum mama sa!), simpatizantă comunistă, iar apoi anti-stalinistă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
chiar orice fel de necrologuri. Ziarul kievean (bine finanțat) Știrile capitalei, îi comandă autorului mediocru Zolotariov (ins solitar, al cărui singur prieten și companion zilnic e un pinguin, Mișa, preluat de la Grădina Zoologică, atunci cînd instituția în cauză și-a abandonat animalele pe stradă, din lipsă de fonduri) niște așa-zise "cruciulițe" articole stilizate, despre diverși reprezentanți ai vieții publice ucrainiene, redactate (pre zumtiv) la dispariția acestora. Viktor descoperă însă, gradual, că, de fapt, necrologurile sînt solicitate în avans de ziar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nerv răsucit în trupul aproapelui meu/ Nu produce în mine sfâșietoare atingeri./ Fiți liniștiți, privegheați altruiști pe bolnavi/ Nu veți lua durerea lor, fiți fără teamă./ A murit. Vrea cineva să-l urmeze?/ Numai bocite tradiționale". (Carantină). Totuși, nu își abandonează semenii, cu care se identifică în permanență, dincolo de substratul estetic, intervenind un substrat etic. Luând act de destinul său trasat în afara oricăror concesii de natură morală, poetul și-l va asuma cu un anumit orgoliu, acționând în direcția fixată, reprimându
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cuviosului Pitirim, Amintiri din mănăstire, Pustnicii de sub stâncă ș.a. ilustrează perfect această contradicție. Astfel, mănăstirea definește un spațiu insular în care desfătările trupului, tocmai pentru că sunt interzise, sunt devorate cu un plus de patimă. Proiectul duhovnicesc inițial al mănăstirii este abandonat și reconfigurat în funcție de noile valori ale materialității și ale prezentului. b. Un extraordinar spectacol desfășoară Damian Stănoiu prin modalitățile coruperii limbajului eclesiastic. Biblie, Psaltire, Pateric, filocalii, pidalioane, pravile, Viețile Sfinților toate sunt prilejuri de a pune în lucru o extraordinară
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ales de științele umane. Să reluăm expresia poetului. Demersul transdisciplinar este o cărare și mai puțin bătută. Cărare care străbate, cărare care taie de-a curmezișul, o cale plină de riscuri: "Transdisciplinaritatea ne obligă să ieșim din rutină și să abandonăm cărările înșelător de sigure ale disciplinelor."9 E un drum al speranței. Nicolescu vorbește despre "transgresarea victorioasă a frontierelor dintre discipline", cercetătorii transdisciplinari fiind cei care "reabilitează speranța"10. Acest eseu cuprinde trei părți: I. POSIBILELE, IMPOSIBILELE MELE. În prima
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
este el." Intră în slujba unui pastor și devine predicator. Dat afară, se întoarce la casa părintească. Vrea să fie pastor. Tatăl lui reunește un consiliu de familie: Vincent se va înscrie la universitatea din Amsterdam. Începe să studieze, dar abandonează repede. În iulie 1878 se întoarce iarăși acasă. Se dedică trup și suflet imboldului de a deveni misionar printre minerii săraci din Borinage, în Belgia, dar eșuează iar. La capătul cîtorva luni de pribegie poposește iar la casa părintească. După
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
nu trăiesc sub amenințarea foametei. Iată cîteva observații frecvente în carnetele călătorilor care au parcurs Australia în jurul anului 1840: "În general, indigenii trăiesc bine; în unele regiuni hrana poate să lipsească în anumite perioade ale anului, de aceea regiunea este abandonată pentru un timp. În aproape toate regiunile continentului pe care le-am vizitat, acolo unde prezența Europenilor sau a turmelor lor nu le-a diminuat sau nu le-a distrus mijloacele de subzistență, am observat că, în trei sau patru
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]