102,424 matches
-
Asta este, domnilor, un lucru foarte important: inginer forestier.) Deodată, Ekaterina Alekseievna va pune Întrebarea fatală: „Vă rog, ce floare e asta? “. Eu, om onest, nu pot să fabulez. Stimată etc. etc., trebuie să admit că nu știu! Dar - voi adăuga imediat - pot să verific În biblioteca mea portabilă. Toți Începură să râdă. Era clar că Arcadie Ipolitovici vorbea astfel nu atât din pricina ebrietății ușoare, ci pentru a‑și descărca sufletul din pricina bibliotecii vândute, pe care o cărase ca melcul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
spusele lui Rolland, una dintre cele mai pertinente Îndreptare scrise vreodată pentru uzul personal al dictatorilor moderni, ori pentru cei care doresc să devină, iar după Norman Kohn va prefigura cu o luciditate necruțătoare totalitarismele secolului douăzeci. „Tristă nemurire“, va adăuga el. 14 În privința perioadei de descompunere a rămășițelor pământești ale omului (problemă pe care o studiase Flaubert din motive pur literare, dacă este să‑i dăm crezare), diverși autori vin cu diverse supoziții: de la cincisprezece luni până la patruzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vor zice, vrând să pătrundă taina: Fură șapte și cu câinele opt.“ După cum vedem, numărul adormiților nu este unicul mister al acestei legende. În privința versetelor din mottoul povestirii, D. Mason dă următoarea explicație, referindu‑se la M. Hamidulah: „S‑au adăugat nouă ani, pentru a se stabili un echilibru Între anii lunari și cei solari“. În ce privește povestirea Oglinda necunoscutului, trebuie spus că adepții spiritismului, deci și doamna Castelan, au considerat acel fapt divers strict autentic. Un caz analog va fi expus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
așază deasupra inciziilor și deseori le infectează, depunându-și ouăle în ele. De aceea, perioada potrivită pentru tatuat începe din octombrie, când vin ploile, iar muștele și țânțarii dispar aproape în întregime. Îl trase afectuos de o ureche. Ai răbdare! adaugă zâmbitor. Toate la timpul lor. Avusese răbdare și, de mai bine de șase luni, îi dusese bătrânului kahuna cei mai buni pești din laguna și cele mai alese fructe din livadă mamei lui, cu nădejdea că, atunci cand va sosi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sau Marele Preot, răpiseră unsprezece fete, printre care și pe tânăra prințesa Anuanúa și furaseră marea centura cu pene galbene, care simboliză puterea regală, precum și cea mai mare perla neagră ce fusese găsită vreodată în Pacific. Dacă la acestea se adaugă pierderea pirogilor incendiate și a locuințelor arse, se putea spune ca agresorii distruseseră, în mai puțin de o oră, tot ce exista de valoare în Bora Bora. Dimineață se ivi peste o insulă mohorâtă, ai cărei locuitori își plângeau ființele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ei. — Când? În timpul zilei n-a traversat nici o barcă laguna, stii bine. Gărzile n-au văzut pe nimeni. Și, în ciuda puterii lui neobișnuite, cu piciorul rupt i-ar trebui ore întregi ca să iasă din râpă aia. Încă e pe insulă, adaugă. Bag mâna-n foc pentru asta. O rază de speranță îi lumină ochii lui Vetéa Pitó. Ar fi fantastic dacă am reuși să-l prindem. Un dușman viu, care ar putea spune de unde-a venit!... Ne-am transforma în eroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
el, mi-a spus ca povestește totuși câteodată, dar numai după ce petrece multe zile pe mare, îl corectă Tapú. Se pare că marea îl ajută să vorbească. Puțin după aceea privi cerul, calcula poziția soarelui, se ridică cu greu și adaugă: Ar fi mai bine să plecăm, dacă vrem s-ajungem pe lumină. Și cu el ce facem? Îl luăm cu noi. Tăiară o ramură groasă, o curățară de frunze și, legându-și victima de mâini și de picioare că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Atât catargele, cât și coviltirele să fie demontabile și să poată fi mașcate. De asemenea, aș dori ca extremitățile vasului să fie joase. Niște prove joase fac vasul vulnerabil în fața valurilor mari, remarcă Tevé Salmón. Însă, după ce cugeta câteva clipe, adaugă: O să găsesc o modalitate de a construi niște prove joase, dar care, în caz de nevoie, să poată fi ridicate. —Încearcă să nu-ngreuneze vasul. Să văd ce pot face. Vreun lemn anume? — Îl las la alegerea ta. Aceste date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
frig și-ntuneric și unde trăiesc cei mai înfricoșători monștri pe care ți i-ai putea imagina. Clatină din cap, înlăturând orice asemenea posibilitate. Și același lucru pățesc și bărbații care-ndrăznesc să se culce cu femeia unui navigator. Nu! adaugă hotărâtă. Dacă într-o zi tata o să mă dea ție, va fi pentru totdeauna. Tapú Tetuanúi rămase tăcut câteva clipe, savurând parcă gândul că o asemenea fericire ar putea să se transforme în realitate, si, puțin după aceea, ridică mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aflau exact deasupra capetelor lor. —Cele de-acolo sunt Cele Șapte Văduve Nebune, spuse. În perioada asta a anului se ivesc prin dreptul crestei Fatu Hiva, în Marchize, si se ascund în spatele insulei sfinte Rarotonga. Făcu o nouă pauză, apoi adaugă cu un glas hotărât: Când o să fiu navigator, o să te duc la carnavalul care se serbează acolo o dată la opt ani. Hiro Tavaeárii a fost o dată și mi-a povestit că vin oameni din toate colțurile lumii. Visezi prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că într-un punct aflat undeva mai la nord se află această insulă cu un vulcan activ, care odată, în urmă cu cel puțin doisprezece ani, a fost atacată de acești oameni. Clatină din cap cu un ușor gest afirmativ, adăugând: Nu e mare lucru, dar cel puțin avem o pistă. Acum va trebui să localizam o insulă cu un vulcan în erupție. —Poate că între timp s-a stins, observă Roonuí-Roonuí. —Probabil, aprobă Marele Navigator. Dar chiar și în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cazul acesta. Este o expediție mult prea importantă, iar responsabilitățile mele nu încep decât în clipa în care vasul va traversa strâmtoarea și va ieși în larg. Până atunci, obligația mea este să mă supun. Făcu o nouă pauză, apoi adaugă, apăsând cuvintele: Că și a ta. —Dar... Îl întrerupse cu un gest autoritar. Acuma du-te. Trebuie să meditez. Dacă te accepta Consiliul, te-accept și eu. Încă nu pot să-mi dau seama dacă ai să devii un Om-Memorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îi ceară sprijinul, insă bătrânul îi arată că, în situația dată, el era ultima persoană care putea interveni în favoarea lui. —Acum eu reprezint legea, îi spuse. Iar legea prevede că neinițiații nu pot lua parte la războaie. Eu te apreciez, adaugă. Sunt convins că ești îndrăzneț, puternic și isteț și sunt sigur că ai fi de mare folos, chiar și numai că vâslaș, dar nu intenționez să influențez decizia Consiliului. — Dar au să-i trimită pe mulți care nu doresc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
coborând astfel linia de plutire și oferind o suprafata mai mică vântului, iar apoi se caută un curent, căci forță vântului oscilează de-a lungul zilei, dar curenții nu se schimbă niciodată“. Zâmbi cu șiretenie. Asta am făcut și noi, adaugă. Am căutat o alternativă. Miti Matái își cântări răspunsul, aprobă cu o ușoară înclinare din cap și, în cele din urmă, se întoarse către Hiro Tavaeárii, care rămăsese, la fel ca și restul celor prezenți, în așteptare. — A fost elevul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dar eram convins că nu va interveni, nici în favoarea noastră, nici împotriva. — Și dac-o face? — Dacă ar fi făcut-o între timp, acuma eram deja băgați la apă. Dar merită riscul! murmura Chimé. Sigur că merită!... Intenționa să mai adauge ceva, dar nu o făcu, pentru că ochii i se opriseră pe incomparabila silueta a spectaculoasei Maiana, care se apropia de ei mișcându-se în felul acela al ei care-i făcea pe bărbați, numai văzând-o, să simtă o căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lângă ei, dăruindu-le cel mai fermecător zâmbet: Tocmai am aflat, spuse. Sunteți incredibili! Ridică mâna, cerându-le parcă să nu zică nimic și, cu un ton care se voia dezinvolt, dar în care se putea citi o profundă îngrijorare, adaugă: I-am promis lui Tapú Tetuanúi c-o să mă mărit cu el, daca Miti Matái îl acceptă că discipol, dar și vouă v-am promis același lucru, dacă sunteți primiți în echipajul Mararei. Ofta adânc. Recunosc că am fost imprudenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
urmă Vetéa Pitó. Ai fi putut veni cu noi. Nu cred că ți-ar fi plăcut. Și nici mie. Îi observa apoi cu privirea aceea a ei, care promitea un paradis de sărutări și mângâieri. Să mă vizitați pe rând, adaugă. Va trebui să rămân satisfăcută pentru mult, mult timp... Se ridică și se depărta de-a lungul apei, iar cei trei prieteni o urmăriră cu ochii până când nu mai era decât un punct în depărtare. Apoi se priviră și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Încă n-am deslușit cea mai mare parte a misterelor pe care le ascund, spuse. Și vreau să-l iau cu noi, căci poate că locuitorii unor insule îndepărtate o să le recunoască. Știu că merită moartea mai mult ca oricine, adaugă. Dar ar fi o moarte pe care nu ne-o putem permite. —Eu refuz să lansez vasul fără un sacrificiu, afirmă cu încăpățânare Tevé Salmón. Dacă aș accepta, sunt sigur că nu ar ajunge nici până pe coastele Rairateei. Atunci va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
groazei ar putea avea un destin fericit. Îl mângâie cu tandrețe. Mă tem pentru tine. —Doar pentru mine? — Mă tem pentru toți, răspunse cu sinceritate. Pe vasul ăla vor călători trei oameni pe care eu îi iubesc, la care se adaugă unchiul meu, doi veri și majoritatea celor mai buni prieteni ai mei... Se așeza pe nisip, uitându-se la lună, care tocmai se ivea la orizont. O să trebuiască să ne rugăm mult când o să fiți pe mare, adaugă. Mult. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care se adaugă unchiul meu, doi veri și majoritatea celor mai buni prieteni ai mei... Se așeza pe nisip, uitându-se la lună, care tocmai se ivea la orizont. O să trebuiască să ne rugăm mult când o să fiți pe mare, adaugă. Mult. —E frumoasă luna, spuse Tapú Tetuanúi, după o lungă tăcere. Foarte frumoasă. O sa ma gandesc la tine de fiecare dată când o s-o văd apărând la orizont și-o să continui să mă gândesc la tine până când o s-apună. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
celor de pe vas ceasurile lungi. Cand veni ziua aleasă, ceremonia de selecție avu loc în Marae, incepand la lăsarea serii și prelungindu-se până spre răsărit, iar juriul era format, evident, din toți membrii echipajului, cu excepția căpitanului, cărora li se adăugau cei mai de seamă membri ai Consiliului și două matroane. Pentru început, fiecărei candidate i se puseră la dispoziție ingrediente similare, cu care să-și demonstreze abilitățile culinare. După ce membrii juriului gustară din preparate, veni momentul că fiecare să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
alungați nostalgia și să risipiți amărăciunea despărțirii de cei dragi. De aceea, va trebui să uitați viața voastră anterioară și să vă dedicați trup și suflet muncii pe care ați ales-o. Lua cele trei flori care le reprezentau și adaugă: Din această clipă, tu vei fi Vahíne Tiaré, tu vei fi Vahíne Auté, iar tu, Vahíne Tipanié. Eu binecuvântez numele voastre, fiicele mele, și mă rog că Taaroa, Creatorul tuturor lucrurilor frumoase, să vă binecuvânteze și el. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ruga. Acesta se supuse. Maiana se întoarse apoi spre Vetéa Pitó și spre fascinatul Chimé. —Tu pe al doilea. Și tu pe al treilea. Aștepta până când cei doi făcură nodurile și, după ce le adresa un zâmbet fermecător, imposibil de uitat, adaugă: Eu, Maiana Hokulea, jur în fața marelui Oró că nimeni altcineva, în afară de voi, nu vă desface aceste noduri. Să mă lovească un fulger dacă voi permite vreunui bărbat să mă atingă. Astfel se oficializă logodna dintre cea mai frumoasă ființă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o nucă de cocos, iar apoi se așeza pe vine în fața lui, zâmbindu-i, si zise: —Maiana mi-a cerut să am grijă în mod special de voi. De toți trei. —De toți trei? —De toți trei, sublinie ea, si adaugă cu un nou zâmbet: Știai că este nepoata mea? Nu, se miră băiatul. Habar n-aveam. Ei bine, de fapt soțul meu îi era unchi și, după ce a murit el, nu prea ne-am mai vizitat, insă înainte de a pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
asta, să nu uitați nici o clipă că, de acum înainte, nu mai suntem de pe insulă Bora Bora, ci de pe Marara. Făcu o pauză scurtă și îi privi cu atenție, parcă asigurându-se că realizau importantă celor spuse de el. Nimeni, adaugă, nimeni, sub nici un chip, nu trebuie să afle de unde venim, căci dacă ar afla, și-ar da seama imediat că Bora Bora este în acest moment o insulă foarte vulnerabilă... Zâmbi ușor. Și pe-aicea veștile zboară peste valuri mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]