31,399 matches
-
nu piardă nici un centimetru, și era, din toate celelalte puncte de vedere, un bărbat prezentabil, cu trăsături delicat sculptate, nări largi și un ciuf de păr ondulat pe care Henry, care Începuse să chelească, nu putea decât să Îl invidieze. Afișa o mustață subțire și imperială, parcă pe măsura numelui și a profesiei sale. Expresia naturală, În repaus, Îi era una aproape melancolică, dar În compania altora era Întotdeauna zâmbitor și animat. Cei doi se plăcură și cu ocazia aceea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și satele din zonele ocupate, pe coridoarele birourilor administrative atârnau lungi liste de căutare pe care erau înșirate numele și datele celor dispăruți și adeseori morți. Crucea Roșie și alte organizații se ocupau de distribuirea și completarea listelor. Separat erau afișate fotografii mici de format pașaport cu chipuri de copii. Refugiați și alungați din Prusia Orientală, Silezia, Pomerania, Ținutul Sudeților și din orașul meu natal, Danzig; în plus, militari de la toate armele și de toate gradele, bombardați și evacuați, milioane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
au fost disputele referitoare la „modernitate“; în ce mă privește, m-am implicat de pe margine. Mânios, fiindcă fusese rănit, Hofer apăra pictura figurativă, determinată de imaginea omului, împotriva priorității declarate ca absolute a tablourilor fără obiect, a căror manieră era afișată drept „pictură informală“ și ridicată în slăvi prin cataloage drept modernismul cel mai avântat. Adversarul său în această polemică se numea Will Grohmann, un critic de artă pentru care nu conta decât ceea ce, după verdictul lui Hofer, avea drept urmare „deraierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lume. Prietenul nostru e mai slab: chiar și o singură himeră Îl bagă În sperieți. La drept vorbind, am crezut că are o constituție mai robustă. La Început, a Înfruntat pierderea scrisorilor cu stoicismul unui clubman; ieri am constatat că afișa doar o mască. Omul a fost rănit, blessé. În biroul meu, În fața unui Maraschino 1934, Învăluit În fumul tonic al havanelor, omul și-a scos toate măștile. Înțeleg ce-l neliniștește. Publicarea epistolelor scrise de Moncha ar da o grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Fii pe pace, a ta e ideea. Harry tastă: 00032125252632 Numerele se Înșiruiră pe ecran. Urmă o pauză. Se auzea zumzetul ventilatoarelor și pulsația Îndepărtată a generatoarelor diesel. Priveau cu toții la ecran. Nu se Întâmpla nimic. Ecranul se Înnegri și afișă: 00223025109530132132 Norman simți cum i se zbârlește părul de pe ceafă. Nu era decât o serie de cifre pe monitorul unui computer și totuși se simțea Înfiorat. În spatele lui, Tina tremura. — Ne-a răspuns. — E colosal! exclamă Ted. Am să Încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
l-am văzut. — L-ai văzut? Întrebă Norman. — Da. Abia mă trezisem, visasem că fusesem salvat și zăceam În pat când am auzit pași și l-am văzut intrând În cameră. — Ai vorbit cu el? — Da. Arăta ciudat: era posomorât, afișa un soi de plictis. Norman Încuviință din cap. — Se vedea ușor că ceva nu era În regulă cu el. — Întocmai. — Dar de unde a apărut? Nu văd decât o singură posibilitate, spuse Ted. Individul a venit din sferă. Sau, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
reușit să le fac să alunece. Am surprins-o pe Judy privindu-mă oarecum ciudat. E încă soțul meu, i-am spus cu o atitudine sfidătoare. Ceea ce înseamnă că încă sunt măritată. —Eu n-am zis nimic, a replicat Judy afișând o expresie inocentă. Eu și Judy ne-am înghesuit în lift, jonglând cu gențile, valizele, poșetele și un bebeluș de două zile transportat în portbebe. Asta e altă chestie care nu ți se spune în legătură cu copiii! Manualele ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a plecat. Un idiot amărât de la ea din grupă, unul pe care-l chema Anthony, a avut dubioasa plăcere de a o acompania în călătoria de trei ore cu mașina până la Belfast. Helen a plecat, așezată pe scaunul de lângă șofer, afișând o expresie pioasă și strângând în brațe o sticlă cu agheasmă. Înainte să dispară, n-a zis nimic legat de Adam. Vacă nesimțită! Poate că mergea și el la Belfast. Poate că ajunsese deja acolo. Poate că toate liniile telefonice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de plastic care părea burdușită cu creioane. Fugi de-aici, i-a strigat Helen iritată, împingând-o cu cotul. Eu o machiez. Tu probabil că vrei să-i pictezi stele, sori și alte rahaturi din astea New-Age. Anna și-a afișat imediat o expresie spăsită. Nu, i-a explicat Helen mai îmbunată. Trebuie să pară că nu e deloc machiată. Că e frumoasă de la natură. Da, am sărit eu încântată nevoie mare. Așa să mă faci să arăt! De ce era Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai presus de orice, voiam să simtă că totul era din vina lui. Din pricina cui s-a întâmplat totul? Din pricina ta. —Claire, te rog, ia loc, mi-a spus James dându-mi încet drumul la mână. Își juca bine rolul, afișând un chip palid și mâhnit. O clipă m-am simțit vinovată. Dumnezeule, nu aveam nici o șansă să câștig. —Relaxează-te, James, i-am zis cu răceală. N-o să fac o scenă. James a avut bunul-simț să pară rușinat. — Nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vreme după Încetarea proiecției ești urmărit de Întristătoarea constatare că n-ai pistol, ca să tragi și tu În cultură sau ce-o fi asta, așa cum știi, cum poți, cum propovăduia Hipocrat la căpătîiul unui lepros. Nenorocirea acestui film, care mai afișează și aerul obiectivității doar pentru faptul c-a Înșirat bucățele de realitate luate de-a valma de prin curți ca niște găini, este nefirescul supranatural al unei, În fond, perfect justificate revolte să nu uităm totuși că ex-ministrul scenarist este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
auzi cum erau dați În gît de tovarășii lor. Camerele: doi metri pe doi, mese sudate de podea, scaune fixate În bolțuri. La numerele 1, 2 și 3: Sugar Ray Coates, Leroy Fontaine, și Tyrone Jones. Pe pereții exteriori erau afișate cazierele lor. Ed memoră date, locuri, asociați cunoscuți. Trase adînc aer În piept, ca să scape de trac, apoi intră pe ușa de la numărul 1. Sugar Ray Coates legat cu cătușe de un scaun și Îmbrăcat Într-o uniformă de pușcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
admitere la facultate: umblase toată dimineața, se întorsese la căminul studențesc, incapabil să pună ceva în gură, se culcase cu încăpățânare, el care nu dormea niciodată după-amiaza, până a venit cineva și l-a zgâlțâit, trezește-te domle, s-au afișat rezultatele, nu te cheamă Vlădescu Andrei? și s-a dus la universitate încercând să vadă peste capetele celor mulți și îngrămădiți listele, numele jucându-i în față când le-a citit prima oară, neînțelegând nimic, le-a citit și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o expresie mâhnită, rătăcită. Numai că... mă gândeam cât de minunat ar fi fost dacă în seara asta ar fi fost și Godfrey aici. Se lasă o lungă tăcere, spulberată în cele din urmă de Lawrence, care spune, încercând să afișeze o sinceritate jovială: — Așa este, așa este. — Ținea tare mult la Mortimer. Morty era categoric fratele lui preferat. Mi-a spus-o de multe ori. Îl prefera de departe pe Mortimer lui Lawrence. Era foarte ferm în privința asta. Se încruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aceste apariții, dar și - mai important chiar - pentru naveta pe care o făcuse între diverse comitete politice succesive, a fost recompensat cu titlul de pair pe lista anului 1990. Hârtia prin care Hilary fusese convocată la cea mai recentă audiență afișa cu mândrie pe antet noul titlu: Lord Winshaw de Micklethorpe. — Te gândești să te mai întorci în televiziune? o întrebă el, turnând două coniace dintr-o carafă de cristal. — Desigur, mi-ar face plăcere, spuse Hilary. Și, în plus, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aflat asta, pentru că, spre deosebire de voi ceilalți, am avut bunul simț să mă gândesc să sun la poliție. Nu e prea târziu, spuse Hilary. E un telefon și în camera mea. Haideți - dacă ne grăbim, am putea ajunge înaintea lui. Mark afișă un zâmbet superior în urma lor când ieșiră grăbiți dn cameră. — Mă uimește că oamenii încă se bizuie pe mijloace de comunicare primitive, spuse el. Ți-ai adus celularul cu tine, nu-i așa, Thomas? Bătrânul bancher clipi surprins. — Exact: sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și civilizați. Se adunaseră din nou în sufragerie și ședeau printre resturile cinei. Fețele le erau ca de ceară și răvășite. Numai Tabitha era fericită, inconștientă de ultimele evenimente șocante, în timp ce Pyles, care venise să li se alăture la masă, afișa un zâmbet pieziș, fatalist, după ce își exprimase ajutătoarea părere că „Se vor mai întâmpla lucruri înainte de a se sfârși noaptea! Multe lucruri!“. Singura membră (vie) a familiei care nu era de față era Dorothy; deocamdată nu era de găsit. Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
asta, dat fiind că nu era nimeni altcineva pe Întreg etajul - a urmat aproape imediat și am rămas impresionată de viteza cu care a sosit mesagerul, dar ușa s-a dat de perete ca să-i facă loc lui B-DAD, care afișa un rânjet mult prea entuziast pentru ora opt fără un pic dimineața. — Andrea, a ciripit el și a venit la biroul meu cu un zâmbet atât de sincer, Încât m-am simțit chiar vinovată pentru că nu-l plăceam. — Bună dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe un clipboard, aflat pe un raft deasupra biroului meu, iar pe cea anterioară o aruncam. Miranda examina hârtia la fiecare câteva minute pe tot parcursul zilei, așa că Emily și cu mine ne chinuiam să tastăm, să printăm și să afișăm lista cât mai repede posibil, imediat după ce suna cineva. Adesea una din noi fluiera la cealaltă să Închidă Buletinul ca să poată scrie un nou mesaj. Scoteam fiecare la imprimantă câte o versiune, pentru că nu știam care e cea mai recentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Miranda cu numai câteva minute În urmă. Telefonul lui de acasă a sunat până când a intrat robotul, dar a răspuns imediat când l‑am sunat pe celular. — Bună, a zis el, știind că eu eram, pentru că numărul meu i se afișase pe ecran. Cum a fost ziua de azi? — Nu contează, ca de obicei. Alex, Îmi pare atât de rău că nu te‑am sunat la trei și jumătate. Nici nu vreau aă‑ți mai povestesc - dar aici a fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fumînd și dînd grațios din mîini. Probabil că observaseră că Duncan se ridicase În picioare. Acum strigau din nou: — Iuhuu, Tragica Domnișorică? Nu-ți place de noi? Duncan Împinse scaunul. Văzu că Fraser Își ridicase privirea și părea iritat. Walting afișa din nou expresia aceea de modestie, de reprimare. Mătușica Vi, Monica și Stella se apropiară cu pași mărunți. Duncan Își luă farfuria și o porni chiar În momentul În care grupul ajunse lîngă masă. — Ia uite ce repejor merge ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cap. N-are rost să te gîndești la asta, nu-i așa? Asta răspundea toată lumea la tot felul de Întrebări de acest gen. S-ar putea să sărim mîine În aer. PÎnă atunci... ei bine, n-aș vrea să mă afișez. N-aș Îndrăzni, de exemplu, să-i spun mamei mele! Dar de ce aș face-o? E o chestie Între mine și Kay, iar noi sîntem două femei mature. Facem vreun rău cuiva? Julia o urmări o clipă, apoi mai turnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care se afla. — Întotdeauna se Întîmplă la fel, spuse ea cu tristețe. Se termină urît, de fiecare dată. Chiar și acum. El era preocupat În continuare de buton. — Cum? Ce? — Ca acum. Vocea i se risipi. Amărăciunea pe care o afișa, valul acela de autocompătimire o obosiseră. Începu să plîngă din nou. El lăsă focul baltă, se ridică, veni și se așeză cu stîngăcie lîngă ea. Îi luă pălăria din cap și-i netezi părul și-o sărută. — Nu mai plînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca să-și facă de lucru. Drept urmare, Emily, care acum un sfert de oră purta o pijama albă, arată acum ca un dalmațian cu botul maro Închis și pete de cacao peste tot. Richard, care unsprezece luni și jumătate din an afișează o indiferență eroică față de curățenia și aspectul general ale odraslelor lui, mă Întreabă brusc de ce Ben și Emily arată În halul ăla. Ce va zice mama lui? Curăț copiii cu șervețele umede. Ne așteaptă trei ore de drum pe autostrada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
indicând locul În care și-a Înfipt Ben dinții azi-dimineață. Parcă s-a Întâmplat acum trei vieți. —Ai ceva pe gât, Kate? —A, aia. M-a mușcat ăla mic. Câțiva bărbați așezați la masă chicotesc În paharele cu Perrier. Celia afișează un rânjet Înghețat ca acela al mamei vitrege când Îi dă Albei ca Zăpada mărul. Mă scuz și țâșnesc spre toaletă, urmată de Candy. Lumina e Îngrozitoare În baie, dar oglinda Îmi dezvăluie ceva care arată ca o mușcătură făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]