8,127 matches
-
și gândaci înmulțindu-se cu frenezie. Când am urcat ultima oară acolo, știam deja în linii mari ce înseamnă „marș afară“. Eberhart era încă înalt și uscățiv și călca pământul cu o forță uriașă. Totuși felul în care degetele lui alunecau în trecere pe balustradă era cel mai frumos gest pe care-l văzusem până atunci. Întâmplător, într-una din ultimele săptămâni, deja după puiul de găină, am urcat și eu în galerie. În halatul lui vișiniu, părea, înfofolit într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
zor prestând pentru comunitate care petrecea de dimineață până seara. Toată lumea, de la mic la mare, petrecea într-o veselie, în timp ce buruienile au inundat parcelele cu recolte. Astfel că pe zi ce trecea, posibilitățile de trai scădeau și viața comunității încet aluneca spre dezastru. În pragul toamnei a revenit în comunitate primasul după ce a petrecut în străinătate timp de peste șapte luni de zile. Încă de la intrare în comunitate a găsit dezastrul împlinit. L-a căutat pe vice și după ce l-a găsit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
preotul din sat, căruia îi relatează toată discuția pe care a avut-o cu prietenul lui. Preotul s-a gândit ce s-a gândit, după care a zis: -Ai dreptate dumneata dar și prietenul dumnitale. Într-o zi când soarele aluneca către asfințit, și razele își domoleau din intensitate, prietenii Fănică și Costică treceau prin dreptul bisericii. Amândoi cu câte o undiță în mână se duceau la undit în Bașiu la iazul lui Amarandei. Întâmplător, preotul se afla în curtea bisericii
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
se derulează arcul unui ceasornic pe care dacă l-ar fi avut l-ar fi văzut și l-ar fi auzit fie zi fie noaptea, numai că ticăitul vieții nu-l auzea dar îl simțea cum se derulează ușor și alunecă spre final fără a ține cont de starea lui psihologică. Cineva spunea: „să iubești înseamnă să te doară”. Omul acela iubea viața și-l durea că nu poate fi liber; în schimb putea râvni la libertate. Trăia cu picioarele pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de bună seamă că își aduce aminte de acele nopți lungi, în care, deși stai cu ochii închiși, chinuindu-te să adormi, nu izbutești decât să te foiești de pe o parte pe alta, fără să-ți găsești locul deloc, ceasurile alunecând pe lângă tine cu o greutate tainică și din cale-afară de chinuitoare. Ei bine, printr-o astfel de noapte trecea acum și Anton, căci, deși se băgase demult în pat, cugetul lui se străduia în zadar să cumințească neastâmpărul nervos, care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se învârti și se rostogoli peste canapeaua așezată în spatele său, se ciocni cu forță de vitrina cu distincții din capătul șirului de rafturi, pe care o doborî numaidecât, făcând-o toată țăndări, ajunse apoi în fața ferestrei și, călcând greșit și alunecând pe pardoseala lucioasă și proaspăt lustruită, străpunse sticla și se prăvăli, peste pervaz, în gol... Pentru o clipă, am rămas încremenit. Deloc nu-mi puteam crede ochilor. Am simțit atunci, pe loc, cum un curent electric mă străbate cu iuțeală
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
numele meu. Nu-i știam însemnătatea până acum, însă îți mulțumesc, Victor, pentru că acum i-o știu. Și, în fine, de acum nu mai este absolut necesar a mai urmări, pas cu pas, și restul acestei discuții, care, chiar dacă a alunecat pe urmă, concentrându-se în jurul unor subiecte generale, nu a fost deloc neînsoțită și de acele apropouri simbolice și inteligent presărate ici și colo, toate subtile și pline de subînțelesuri istețe. Iar astfel, nu se stabilea cumva, oare, prima înțelegere
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
înțelepciune - se vede că este fără niciun leac sau speranță de salvare. Aceasta, lăsând impresia că o înțelege pe femeie și dorește necondiționat s-o vindece, nu făcuse altceva, decât s-o condamne la panta primejdioasă, de pe care cel ce alunecă aproape întotdeauna moare... Această societate, s-ar părea, nu știuse că o bestie nu are cum să mângâie o floare, fără să nu o rupă! Iar, îndată după ce ajunge să facă asta, așteaptă atentă să se asigure temeinic că nici
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în întregime fără control și fără judecată, lăsându-se cu totul dus de val, adică de valul tinereții și al plăcerii consumului de substanțe interzise. Situația lui se asemăna izbitor de mult cu cea în care, atunci când se întâmplă să aluneci pe un povârniș abrupt, nicidecum nu te mai poți echilibra și, astfel, te rostogolești necontrolat în vale. Trebuie, totuși, să remarc acum că, în scopul satisfacerii viciului său păcătos, narcomanul furase isteț, cu o mână experimentată și iscusită, bani din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
prin cap tot felul de năzbâtii. În antichitate, zeii se foloseau adesea de păsări în scopuri nu tocmai poetice. De ce oare în vara aceasta pescărușii îmi stârnesc mereu un sentiment al primejdiei? Altădată, îmi plăcea să admir elipsele pe care alunecă fără să-și miște, secunde în șir, aripile. Am visat că m-am dus în curtea unei biserici să aștept ceva. Nu știam ce anume, dar eram sigur că acel "ceva" era foarte important pentru mine. Biserica avea două rânduri
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
brațele. Parcă o deștepți din somn. În rest... simt cum peste vară, peste mare, se lasă o blândă melancolie. Și cred că încep să-mi dau seama de ce mă simt mai apărat într-o realitate visată. În lumea reală, totul alunecă... Din același motiv, probabil, am pus capăt "diferendului" meu cu specialiștii cu sentimentul că nu-mi pasă cine are dreptate, de vreme ce am mai multă nevoie de un punct de sprijin decât de adevăr. CONTRAJURNAL LA MARE 13 noiembrie Încă odată
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
al tehnologiei, punîndu-i la dispoziție mijloace din ce în ce mai sofisticate pentru a alerga mai repede - și mai comod - spre nicăieri. Am văzut coperți splendide de cărți, între care nu se afla nimic, puse ca atare într-o bibliotecă elegantă, cu geamuri care alunecau pe șine din aluminiu. Și am întîlnit, în mai multe familii, copii care, la trei, patru ani, se deprind să se joace cu ajutorul calculatorului, fără să mai cunoască bucuria de a bate mingea sau de a hoinări. Asta îi educă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în mijlocul unei încăperi cenușii. Ajunse să plutească deasupra podelei. În această cameră strâmtă se găseau alte două persoane, conștiente, separate una de alta și separate de Discipol prin bare subțiri de metal, dar umbra nu le acordă nici o atenție. Ea alunecă până la un stănog de lemn pe care zăcea corpul țeapăn al lui Gosseyn. Ea se aplecă, parcă trăgând cu urechea. Se îndreptă în sfârșit. - Trăiește! zise Discipolul cu voce tare. Părea deconcentrat, ca și cum se petrecea ceva care nu se potrivea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cerul tău. amintește-ți că nu o vezi decât tu, nu dezvălui cerul tău altora în aceste momente. nouă în al patrulea loc: între cele două ceruri se poate crea o crevasă. atunci când trebuie să iei decizii importante nu vei aluneca în ea, dacă ai învățat să zbori cu covorul fermecat al dragostei tale, care este împletit din fiecare secundă petrecută cu ființa iubită. nouă în al cincilea loc: dacă ai dormit prea mult și dragonii roșii au ajuns deja în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în ea pe iubitul tău alergător, îl ghicești pășind prin întuneric către cuibul pregătit de tine. broaștele-spion trag cu urechea și te privesc printre tulpinile de bambus, însă tu ai noroc și de data asta. nouă în al treilea loc: aluneci în nămol, ești prinsă în nămoluri mișcătoare, nu trebuie să te miști, te vei afunda mai mult dacă te miști, aștepți, înveți să aștepți prinsă în mâl, cârtițele-care-dansează-oribil, din curtea vecinului de dedesubt, simt că ai ajuns în capcana noroaielor
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
la rădăcinile scurte ale firelor de trifoi, ploaia din susul cerului tău spală mâlul de pe corpul tău și te ridică la suprafață, așteptarea ta te salvează. șase în al patrulea loc: pici în groapa cu sânge străveziu de cârtițe-care-dansează oribil, aluneci de pe scara grădinii suspendate a dragostei tale în scorbura cu sânge de vietăți subpământene, auzi vaiere și vezi carne tăiată, artere retezate cu gheara lui arhimede, ieși iute din mina asta de măcel, te agăți cu mâinile de treapta de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
o confruntare, nu trebuie să se transforme într-un dezastru pentru tine și pentru drumul tău lung și întortocheat, pe care trebuie să îl duci până la capăt, până la poarta grădinii suspendate a dragostei. cerul este un cearceaf alb care poate aluneca și prinde pe oricine, cerul poate fi o capcană pentru orice oștire, oricât de mare, câtă frunză, câtă iarbă, cerul alb este acum mai lat decât toată frunza, decât toată iarba acestor ținuturi. departe se aude deja cadența marșului oștirilor
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
că sunt un luptător - statuie de teracotă am încremenit în dragoste. luo na, trăirea ta este o libelulă mă rog să fie o broască țestoasă. tu nu știi că trăirea ta este o clepsidră, luo na. cuvinte, ceapă, wasabi, pește alunecă ușurel pe gâtlejul ei fin. ape curgătoare am dori să se așterne peste moleculele timpului cu bețișoare am mânca timpul cel dus, luo na cel acoperit de moarte cel trezit de crucea sudului, de micul dejun, de sărutul tău timpul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
după glasurile subțiri ale vietăților din jur, crevasa adâncă din față este fala-primei-mari reușite, mergi tiptil pe marginile ei subțiri de gheață, ebisu este urmat aproape de daikokuten, scapi cu bine, urmează crăpătura ochilor-dulcifără-rușine, veverițele-călugăr îți ghidează drumul de această dată, aluneci însă pe râpa dorinței-de-a-leface-pe-toate, dar nu te lovești rău, nu se rupe nici un oscior al tău. ai noroc, treci cu bine de această dată. șase în al patrulea loc: câmpul este acum plin de vase înalte de lut și de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
gâdilării sacrei mame a broaștelor țestoase de galapagos, care nu mai poate sta nemișcată, un cutremur teribil zguduie muntele și poteca ta, pentru a nu pierde dragostea ta, te reechilibrezi, sucindu ți capul în lateral și în jos, desaga-fără-fund îți alunecă de la gât și dispare în negura mișcândă a crevasei adânci. zguduirea apocaliptică se potolește apoi, în aer se aud, ca niște șuierături de vulcan, șoaptele de părere de rău ale sacrei-mame a broaștelor țestoase. șase în al treilea loc: sunt
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
vrăjitoarele rele nu te vor mai putea localiza cu mirosul lor fin, nu vor simți decât miros de nuci și de vulpi. atenția ta trebuie îndreptată către vrăjitoarea fuamnach, singura care nu este oarbă, și poate zări pătuțul tău înnegrit alunecând tandru pe zăpada cea albă, de când a părăsit-o cavalerul midir este foarte geloasă, va fi geloasă și pe prințesa ta strălucitoare, știind că tu te îndrepți către ea cu o dragoste schimbată, purificată, va vrea să o transforme pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
este teribil de somn, dar mă gândesc că mai bine îți fac cafeaua Țîn loc de zahăr, o gust cu buzele mele) trebuie să mă fardez, însă îți prepar mai înainte sandviciul cu șuncă fină, aburind cu unt pe care aluneci către telepatiile mele, către spaimele mele muști din el zâmbind, ochii ți se înverzesc, barba ți se îmblonzește palmele ți se încălzesc când chiar trebuie să fug la serviciu rog fiecare floare de orhidee din casă să își întoarcă fața
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
o fi crezut Irina despre moarte? Odată, de pildă - dar amândoi eram în ocazia aceea identici - intrasem dispuși, vorbăreți, flămânzi, intr-o cofetărie mică. În momentul când Irina își îndesa cu chef dinții într-o prăjitură de șocolată, privirea îi alunecă pe fereastră și exclamă: "Ah! Ce întîmplare!" Mă uit: la masa de pe pavaj a cofetăriei ședea, domol, domnul Cornea, o cunoștință destul de vagă de a noastră. Știam că domnului Cornea îi murise cu câteva zile înainte nevasta; îl cunoșteam destul de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să se vorbească de rău, iar eu surâdeam. Unul a făcut-o într-o zi "moacă" și eu am făcut haz. De altfel, ca s-o chinuiesc, eram uneori brutal cum nu e în firea mea, căutam cuvinte grosolane care alunecau anevoie pe limbă, râdeam sarcastic la vreo afirmație de a ei, o priveam îndelung cu dispreț pentru făptura ei mică, ceea ce o făcea să se îngălbenească. Tot timpul, de la început, m-a chinuit dragostea ei arătată fățis, lacrimile și desperările
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fi simțit enorm existența. Și-a țipat-o, și atunci a fost nevoit să lase și pe alții să și-o țipe. Rezultate altruiste pornesc dintr-un temperament frământat de el, în el. Copiii țipă, sar după o minge care alunecă repede în toate ungherele, sfărâmând frunzele galbene. Culcat într-un colț, privesc și scriu. Contemplu cu hârtia înainte, ca un pictor cu paleta. De ce în jurul meu nu se strânge lume? Care din ei ar fi în stare, din joacă, să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]