14,847 matches
-
Provența, Italia, Franța, Germania. B. nu s-a mărginit la traducerea celor 88 de poeți ce s-au supus comandamentului „confesiei”, ci i-a și prezentat pe baza puținelor date biografice păstrate. În ultimii ani ai vieții, a finalizat o amplă antologie a poeziei preromantice și romantice europene, rămasă în manuscris. Temeinicia artizanală a transpunerii marii poezii a lumii în românește îl așază pe B. printre traducătorii importanți ai ultimelor decenii. SCRIERI: Stupii cu pricina, Cluj, 1962; Când ghitara-i de
BOSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285821_a_287150]
-
trecătoare, cu puține bucurii, ca și pioasa reculegere în fața divinității atotcreatoare întregesc aria de cuprindere tematică a acestei poezii. „Feeria în trei tablouri” Ileana a cunoscut o singură montare scenică, asigurată de artiști amatori la sfârșitul anului 1922. Este o amplă compoziție în versuri, împletind realul cu fantasticul, cu bogate inserții folclorice, pe motivul fetei sărace care, prin înțelepciune, hărnicie și cumințenie, ajunge împărăteasă. Virtuțile dramatice propriu-zise sunt puține, datorită atât palidei schițări a caracterelor, cât și lungilor pasaje discursive sau
BORCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285816_a_287145]
-
mai amintește uneori de homerismul livresc al lui Calistrat Hogaș. Reporterul-poet recidivează, în circumstanțe istorice diferite, dar în aceeași tonalitate hiperbolică, cu Meridiane sovietice (1953), relatare însuflețită a unei călătorii pe o sută de meridiane, de la Moscova la Vladivostok, cu ample incursiuni în timp, de la Caucazul lui Prometeu la construirea orașului de pe Neva de către Petru cel Mare, de la Revoluția din Octombrie la imaginea flotei aeriene sovietice. Scrisă în anii 1950-1952 și supusă canonului ideologic oficial, cartea se sprijină, totuși, pe o
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
Considera că aici fuseseră încurajate doar „mediocritățile” și nonvalorile, pe temeiul unor „motive neliterare”. În opoziție cu literatura de nivel modest a lui Iosif Vulcan și Andrei Mureșanu, criticul așază versurile lui G. Coșbuc, fiind cel dintâi care le analizează amplu, într-o serie de foiletoane apărute în 1888, înaintea studiului lui C. Dobrogeanu-Gherea. În același spirit maiorescian își întemeiază afirmațiile pe o sumă de premise teoretice plecând de la Lessing, ale cărui opinii și le însușește în bună măsură. Laocoon constituie
BOGDAN-DUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
el obține performanța scriitoricească în gazetărie. După întoarcerea din exil, se dezlănțuie în adevărate campanii de presă (de exemplu, în problema secularizării averilor mănăstirești), cu mare răsunet în epocă. Avea nerv polemic și știa să-și orchestreze argumentația în perioade ample, de largă respirație. Cu intervențiile sale publicistice incisive, inspirate, B. anticipează și pregătește gazetăria lui M. Eminescu. Numai abundența a stricat lui Bolliac, care de altfel face dovada unei mari imaginații și a unei amplitudini lirice excepționale. G. CĂLINESCU SCRIERI
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
opera lui Ion Creangă împreună cu Iorgu Iordan (1970), iar scrierile lui Macedonski, împreună cu Adrian Marino (1966-1980). În Opere de Ion Creangă, apărute în două volume, sunt cuprinse poveștile, amintirile, povestirile, poveștile didactice, versuri originale, poezii populare, articole didactice, corespondență și ample capitole de note și variante, glosar și bibliografie (a operei și critică). Este cea mai bună ediție după, cronologic vorbind, aceea a lui G. T. Kirileanu. Calitatea sa primordială, și anume grija pentru ținuta științifică, pentru acuratețea textelor, B. și-
BRANCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285861_a_287190]
-
filologie cu teza Genurile folclorice și realitatea istoircă (pe baza folclorului haiducesc) (1966). A fost distins cu titlul onorific „Om emerit” (1990) și cu Premiul „Dacia”, iar în 1995, cu Premiul „Simion Florea Marian” al Academiei Române. B. a desfășurat o amplă activitate de culegător, traducător, editor și cercetător al folclorului literar. A înregistrat texte folclorice în satele din Republica Moldova, în localitățile românești din regiunile Odesa, Cernăuți, Nikolaev, Kirovograd, Caucazul de Nord ș.a. S-a consacrat culegerii textelor de proză populară. Editează
BOTEZATU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285837_a_287166]
-
la cunoașterea colindelor și colindatului. După o serie de studii parțiale și o antologie de colinde laice, alcătuită cu discernământ (La luncile soarelui, 1964), tipărește în 1981 lucrarea care o reprezintă cu adevărat, Colinda românească-The Romanian Colinda (Winter-Solstice Songs). Un amplu studiu introductiv abordează aproape exhaustiv aspectele legate de această specie (mențiuni istorice, culegeri și studii, demarcații între colinde și alte forme de colindat, practicarea obiceiului, substratul mitologic, influența creștină, repertoriul, libertăți și constrângeri în compoziția colindei, categorii de personaje, refren
BRATULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285871_a_287200]
-
Cobilici. Sunt consemnate sau dau chiar titlul unor capitole luptele importante cu turcii de pe Câmpia Mierlei, de la Nicopole, Varna, Câmpul Pâinii, Oradea și Viena. Istoria românilor, prezentată sumar dar cu interes, păstrează câteva anacronisme în interpretarea originilor, însă acordă pasaje ample victoriilor de la Posada și Rovine. Semnificativă pentru sentimentele cronicarului este importanța acordată domnitorilor ce s-au impus în lupta antiotomană: Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul sau Iancu de Hunedoara. Ultimele știri de istorie românească, la care B. a
BRANCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285860_a_287189]
-
lui Șerban Cantacuzino. Valoarea literară notabilă a cronicii, scrisă într-o limbă influențată de latina de cancelarie, este dată și de narațiunile anecdotice și de legendele istorice, asemănătoare celor din I. Neculce și cărțile populare. Importantă pentru istoriografia sârbă este ampla cronică scrisă în slavo-sârbă, între 1693 și 1705 (2600 de pagini de manuscris), din care Silviu Dragomir a publicat fragmente în 1923. Ea interesează istoria românească pentru un cuprinzător capitol despre secolul al XVI-lea, ce completează datele din cronicile
BRANCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285860_a_287189]
-
sunt monografii despre actori ori culegeri de portrete de actori. Dramaturgia națională e examinată, diacronic, prin două dintre speciile cu deosebire frecventate de autorii dramatici români (Drama istorică națională (Perioada clasică), 1966, Comedia în dramaturgia românească, 1970). Perioadele cercetate sunt ample: volumul despre comedie începe cu relevarea practicilor străvechi, folclorice, asimilabile artei spectacolului (capra, brezaia, păpușile etc.) și - acordând examinării diferitelor momente ori personalități o extensie proporțională cu valoarea ori importanța (Caragiale are, de pildă, rezervat un întreg capitol) - merge până la
BRADAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285851_a_287180]
-
respective, rolul ei educativ, meșteșugul artistic al dramaturgului. Textele lui B. sunt preponderent analize de conținut, parafrazări și rezumări explicative valide, marcate însă de o optică excesiv sociologizantă (păstrată uneori, inerțial, și după încheierea perioadei de obligativitate oficial impusă). O amplă lucrare de sinteză este Istoria literaturii dramatice românești și a artei spectacolului, în trei volume (1966-1982), la origine, fără îndoială, un curs universitar. De aici decurge - probabil cerută de programa de studiu - structurarea relativ bizară, în sensul că cele două
BRADAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285851_a_287180]
-
Întâlnire cu capodopera, București, 1973; Profiluri. Mari actori români, București, 1973; Sub soarele sudului. Posibil itinerar în vetre de cultură, București, 1975; Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977; Titani ai Renașterii, București, 1985. Repere bibliografice: Ileana Berlogea, Amplă investigare a dramaturgiei, „Era socialistă”, 1979, 8; Dicț. scriit. rom., I, 364-365. N.Br.
BRADAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285851_a_287180]
-
ani trăia mai mult retras. Spirit lucid până la scepticism, inhibat din exces de reflexivitate, cititor insațiabil, bonomul acesta era modestia însăși. Interlocutor agreabil, surâzător, nu făcea caz niciodată de cunoștințele lui în felurite domenii (filosofie, estetică, sociologie, psihologie, economie, politică). Amplul studiu Alexandru Xenopol, teoretician și filosof al istoriei (1928) dezvăluie, în persoana lui B., un exeget cu apetență pentru noțiunile abstracte, sagacitatea comentariului fiind susținută de o cumpănită orientare în mișcarea de idei a vremii. Că avea o certă disponibilitate
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
senectuții, debutează în proză cu volumul Jaf în dragoste (1993), prefațat nu întâmplător de un poet, Ștefan Aug. Doinaș. Textele, de mică întindere, sunt adevărate poeme în proză, care păstrează o mare parte din suprarealismul debutantului din 1930. Cele mai ample, unde autorul poate experimenta modalități narative noi, din care nu lipsesc viziuni onirice, descrieri de interior somptuoase sau urmuziene, îl recomandă ca pe un foarte modern autor de literatură fantastică. Ambiguitatea, echivocul, ezitarea rămân caracteristicile principale ale acestei prozei, întregite
BREZIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285881_a_287210]
-
șase decenii, un cercetător rus îndelung familiarizat cu problemele literaturii slave medievale, D. S. Lihaciov, va vorbi cam în aceiași termeni despre caracteristicile literaturii vechi bulgare. Teoria lui Lihaciov (formulată prin anii ’60 și reluată apoi în câteva rânduri) este mai amplă. Evocând relațiile stabilite între culturile sud-est și est-europene (într-o comunicare ce conta pe tezele „universaliste” ale unei ortodoxii supranaționale) și ajungând la încheierea că aceste legături au reușit să construiască o „cultură comunitară” (la baza căreia se află în
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
părintele” prozei artistice transilvănene, cel ce a orientat-o definitiv spre „realismul popular”, se află în centrul considerației și preocupărilor istoricului literar, care, prea târziu, începuse editarea integrală a operei sale, reușind să scoată doar primul volum, precedat de un amplu studiu introductiv (1958). Întemeiate pe o documentare amănunțită și sistematică, lucrările sale sunt construite solid, concentric, cu o adevarată strategie a demonstrației. Limitat oarecum de concepția să pozitivista - consideră artă că document, ca mod de cunoaștere și comunicare a adevărului
BREAZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285876_a_287205]
-
de azi (1971) și cu Statueta de Argint în cadrul Conferinței Internaționale a Autorilor de Literatură SF, desfășurată la Poznan (Polonia) în 1973. Incursiuni în literatura de azi este o culegere eterogenă de eseuri, medalioane și cronici literare. Un studiu mai amplu, fără pretenții de originalitate (planul principal de referință constituindu-l lucrările lui Tudor Vianu), este propus în Metamorfoze ale metaforei, un expozeu istoric cu scurte aplicații la literatura română (Ioan Alexandru, Nichita Stănescu) și universală (Gongora, Hölderlin, Henri Michaux). Un
BUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285916_a_287245]
-
Istrate și cu un Cuvânt înainte al lui Eugen Simion. Cele două studii de istorie literară cuprinse aici - despre ermetismul barbian și despre momente polemice în literatura română - fac dovada unor calități mai puțin puse în valoare, și anume: suflul amplu, capacitatea de a construi, de a se mișca dezinvolt nu doar în spațiul restrâns al unei cronici, ci și în lucrări de mai mare anvergură. Scriind cu precădere despre congeneri (Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Constanța Buzea, Adrian Păunescu, Mircea Dinescu
BALTAG-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285589_a_286918]
-
eșuează însă într-un descriptivism obositor și monoton. Tonul este exagerat și patetic, poate și ca o reacție la un moment ostil culturii: scrisă în anii ’60, cartea practică un demers de identificare aproape totală cu autorul cercetat. Și în amplul studiu Nebănuitul Eminescu, publicat în 1984, dar scris cu zece ani înainte, tonalitatea encomiastică își atinge limitele. După ce analizează critic istoria exegezei eminesciene - B. este supărat mai ales pe G. Călinescu (pe care îl socotește profanator, monografia sa fiind calificată
BALAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285569_a_286898]
-
în revista „Societatea de mâine”. Portretele și evocările au apărut în volumul Morții vii (1938), nota comună surprinsă și reliefată de B. în definirea celor despre care scrie fiind dârzenia în apărarea limbii, a tradițiilor și credinței românilor. Cel mai amplu portret, o micromonografie, este conținut de volumul Dr. Alexandru Bogdan (1926), consacrat unui strălucit intelectual transilvănean. În Disprețuiții „ciobani valahi” (1944), este evocat curajosul țăran Nicolae Oprea, care, în timpul a trei călătorii întreprinse la Viena, a apărat, cum s-a
BANCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285601_a_286930]
-
cronicile literare, cât și studiile de istorie literară le-a reunit în volume cu un profil mozaicat, în care a cedat mult spațiu și publicisticii. Câteva monografii, despre Ioan Slavici, Octavian Goga și Aron Cotruș, sunt elaborate pe baza unei ample documentări, cu multe elemente inedite. În monografia Ioan Slavici sau Roata de la Carul Mare (1985), B. demonstrează caracterul preponderent etic al operei autorului Marei, transpus la un nivel de artă superior, concretizat în personaje vii, autentice. Totodată, surprinde modul subtil
BALAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285571_a_286900]
-
subtil în care Slavici a infuzat operei sale o viguroasă sevă folclorică și etnografică, integrată organic universului artistic. Pentru Octavian Goga, B. a manifestat un interes continuu. După o primă micromonografie (1966), și-a extins cercetările, consacrând marelui poet o amplă exegeză (1971); ediția a doua, din 1975, a fost premiată de Academia Română. Deși pe alocuri a plătit tribut interpretărilor dogmatice, eronate ale epocii, mai ales în ceea ce privește publicistica poetului, reunită în volumul Mustul care fierbe, criticul demonstrează că, în peisajul liricii
BALAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285571_a_286900]
-
în „Contemporanul”, colaborând apoi la „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Tribuna”, „Steaua” ș.a. Prima lui carte, G. Călinescu. Eseu despre etapele creației, apare în 1970. În domeniul istoriei literare, B. a adus contribuții valoroase, supunând operele scriitorilor clasici unor ample și atente analize și abordând aspecte puțin sau deloc cercetate; un exemplu îl constituie studiul Dimitrie Bolintineanu, călător. Marea majoritate a cercetărilor sale de istorie literară au rămas în paginile revistelor unde au apărut, nefiind încă adunate într-un volum
BALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285594_a_286923]
-
literaturii engleze: 42 de dicționare anglo-române și poliglote, generale și specializate, 34 de tratate, manuale, lucrări didactice și numeroase articole de gramatică engleză și contrastivă, fonetică, lexicologie, semantică, stilistică, teoria traducerilor. Este autor, singur sau în colaborare, al celor mai ample dicționare anglo-române: Dicționar englez-român enciclopedic (1974) și English Romanian Dictionary (1972), în colaborare cu cu Leon Levițchi. Ducând mai departe activitatea lexicografică a mentorului său, Leon Levițchi, publică Dicționar român-englez (1994; 40 000 de cuvinte). Impresionante sunt și volumul și
BANTAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285607_a_286936]