12,966 matches
-
Trandafirilor nr. 43, tel 0265/250581 0265/161739 TIMIȘOARA Librăria Mihai Eminescu, str. Măceșilor nr. 1, tel. 0256/194123 Librăria Esotera, str. Lucian Blaga nr. 10, tel. 0256/431340 În aceeași colecție, au mai apărut: Benjamin Constant, Despre libertate la antici și la moderni Machiavelli, Măștile puterii Jean-William Lapierre, Viață fără Stat? Raoul Girardet, Mituri și mitologii politice Susan Strange, State și piețe James M. Buchanan, Limitele libertății Friedrich A. Hayek, Constituția libertății În pregătire: Leslie Holmes, Postcomunismul Redactor: Lucian Dîrdală
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
tablouri. Principalele specii ale genului dramatic sunt: - tragedia - specie a genului dramatic, în versuri sau proză, cu un conflict foarte puternic și un deznodământ tragic în care personajul (sau personajele) principal moare. Tragedia, ca specie a genului dramatic, cuprinde: tragedia antică, shakespeariană și tragedia clasică franceză. Exemplu: Hamlet de W. Shakespeare - comedia - specie a genului dramatic, în proză sau în versuri, cu un conflict aparent puternic și un deznodământ vesel, care urmărește să provoace râsul spectatorilor prin surprinderea moravurilor, a unor
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
surprins această relativitate în cuvintele: "Nu-i frumos ce-i frumos, ci-i frumos ce-mi place mie”. Totuși, există valori care rezistă de-a lungul secolelor și sunt recunoscute ca frumoase în orice timp și loc. De exemplu, sculptura antică Diana cu ciuta sau versurile lui Eminescu. Atitudinea aceasta presupune din partea privitorului sau a cititorului și o anumită cultură, un gust format prin cunoașterea capodoperelor artei universale. Pregătirea culturală contribuie la receptarea mai profundă a frumosului artistic. Lumea există ca
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
din secolul al XVIII- lea, constituind un cadru straniu și fantastic în care sarcasmul dobândește forță demascatoare. Sarcasmul îmbracă adeseori forma grotescului. Acesta apare prin exagerarea monstruoasă a unor trăsături negative, evidențiind urâtul fizic și moral. Prezent în unele creații antice, medievale sau ale Renașterii, grotescul a fost respins de clasicismul francez și reabilitat de romantici prin V. Hugo, care, în prefața la Cromwell, militează pentru îmbinarea contrastantă a grotescului cu sublimul. Prin caracterul său monstruos, grotescul se situează la limitele
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
-au Isus într-un sat, iar o femeie, numele ei Marfta, l-au primit pre el întru casa sa". Dar primirea acelei femei, numele ei Marfta, era pentru cuvântul Domnului, nu pentru cuvintele lui Pandarus. Ospitalitatea femeii era o virtute antică, pe când la boierul Pandarus era un viciu antic. Nu știm cui i-a venit nefericita idee de-a recomanda pe d. Ștefan Belu pentru îndeplinirea unei așa de delicate misiuni, dar presupunem că d-lui ministru de esterne Cîmpineanu trebuie
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
numele ei Marfta, l-au primit pre el întru casa sa". Dar primirea acelei femei, numele ei Marfta, era pentru cuvântul Domnului, nu pentru cuvintele lui Pandarus. Ospitalitatea femeii era o virtute antică, pe când la boierul Pandarus era un viciu antic. Nu știm cui i-a venit nefericita idee de-a recomanda pe d. Ștefan Belu pentru îndeplinirea unei așa de delicate misiuni, dar presupunem că d-lui ministru de esterne Cîmpineanu trebuie să-i fi venit. Am fi dorit din
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
tot ce țara are onorabil începînd cu M. S. Domnul. El târâie în noroi familia domnească batjocorește până și umbra copilului mort toate acestea într-un stil scârbos, c-un cinism care n-are a face de fel cu cinismul antic; apoi strofele sale fără pudoare se cântă prin cafenelele {EminescuOpX 234} plebei, sânt aplaudate și urlete bestiale de aprobare se ridică când s-azvîrle cu noroi in umbra unui înger! Care e răsplata acestui om? O funcție însemnată și medalia Bene
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a vorbit înaintea unei sale deșerte de deputați, în care nu rămăsese prin scaune decât acei gurmanzi pentru cari orice discurs al d-lui Sihleanu e o reprezentație de teatru. D. Sihleanu a vorbit de "învechimea veche" și de anticitatea antică, de cei săraci cu duhul al cărora este împărăția Cerului, de doine și de Ileana "Cosînzeana, în, "cosițe floarea-i cîntă", nelăsând pe auditoriu în îndoială asupra păsărelelor cari cântă mereu în colivia strâmtă a propiului craniu. {EminescuOpX 325} Dar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
alta era însă împiedicată, fiind și ea implicată în turbata ură națională a romanilor contra evreilor. Acel loc din Tacit n-a fost nicicând altfel priceput și nici poate fi priceput altfel decât că atestă atât aversiunea religioasă politică a anticei cetățenimi contra tinerei religii universale, precum și ura apusenilor contra evreilor. Această ură contra evreilor le e comună tuturor scriitorilor anticităței mai tîrzie: Pliniu, Quintilian, Tacit, Juvenal și mulți alții. Același sentiment trăi mai târziu în toate popoarele romanice și germanice
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fi dărâmate zilele astea. Tovarășul Calcan, președintele comitetului provizoriu al sfatului popular, ne-a dat, foarte indignat, ordin să terminăm cu "porcăriile" astea..." Nu i-a explicat nimeni?" "Ce să-i explice? Să i se arate albume de orașe, clădiri antice, temple..." Matilda drept răspuns își dădu capul pe spate și râse, semn că ori îl cunoștea bine pe acest Calcan și ar fi fost comic să încerce cineva să-i explice, ori chiar i se explicase și Calcan dăduse un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lângă tine, să înmoaie brațul adversarului, ca să-l răpui tu cu ușurință". Nu în asta constă mitul faustic, zise marele poet deodată înviorat. E o reânviere a mitului dionisian, a eternei întoarceri și a trăirii în afara tragediei. Goethe iubea Grecia antică, dar în același timp știa că vremurile se schimbaseră, apăruseri Dumnezeu și puternicul Mefisto. S-a adresat acestuia din urmă." ("Înțeleg, am gândit, felul cum ați fost dat afară de la catedra unde oficiați în numele spiritului v-a sugerat ca, după
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe care, după atâția ani, nici eu nu mi-o puteam explica și pe care o păstram bine ascunsă în sertarele minții. De cele mai multe ori, calvarul se sfârșea înainte să înceapă. Portarii nu mă recunoșteau. Mă legitimam cu-o relicvă antică, un dreptunghi de carton îmbrăcat în material textil. Dreptunghiul se plia la mijloc, niciodată perfect: marginile depășeau, colțurile cădeau într-o parte. Relicva arăta ciudat. Dacă o despătureai și-o țineai cu dosul în sus, puteai crede că e, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
noi, a început pe vremuri tot orașul. Căutam haiduci și trosnituri de flinte pe Drumul Sării și smulgeam boboci de flori, să-i ducem acasă, din Rodul Pământului. Ne uitam prin dicționare după Abuș, Ritoride și Oriav (păreau niște eroi antici, grozavi și uitați). Verificam Aleea Potaisa (cu rezonanță canină; nimeni nu se gândea la Antichitate) și căutam corespondentul Intrării Mămulari (Maria era convinsă că, undeva, există o stradă Tătulari). Dar cel mai tare mă atrăgea, nedumerindu-mă în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în ciment. Puteam să întind mâna, aș fi întors-o topită cu tot cu oase ori sculptată până la cot, mai ușoară sau mai grea cu câteva sute de grame: ele făceau diferența între două respirații, dintre biroul meu postmodern și-orașul lor antic, dintre viața mea în mișcare și-a lor oprită, încremenită sub cinci sute de tone de resturi vulcanice. Ceva totuși scăpa observației, un lucru neprețuit: ultima clipă. Degeaba o căutam, degeaba mă chinuiam s-o descifrez dintre pixeli; nici degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
continuă a conținutului care absoarbe treptat domeniul scrierilor de orice fel, evoluția cea mai semnificativă a ideii de scriere fiind în sens de operă scrisă, chiar totalitate a scrierilor. Sensul se stabilizează și literatura devine domeniul literelor scrise. Chiar dacă cultura antică este prin excelență una a cuvântului viu, elogiul scrisului începe să fie destul de frecvent, dar motivele invocate sunt de ordin practic, economic, juridic: fixare, memorizare, consacrare, literatura constituie un corpus de scrieri, de scrieri literare. Disputa oral/scris caracterizează întreaga
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
că literatura are o dimensiune istorică, etape, parcurge o progresie. Introducerea perspectivei istorice este capitală. Se vorbește de literele vechi comparativ cu cele noi. Există conștiința că timpul va decide valoarea unor scrieri. Iar una dintre valorile centrale ale lumii antice este frumosul, gândit în termeni de sinteză cu binele și adevărul. Ideea de frumos are în special ca sferă de aplicație oratoria și poezia (termen care în antichitate desemna literatura). Se poate observa că încă de pe acum antichitatea atribuie ideii
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
această demnitate literatura nu mai fusese ridicată și nici nu o va mai atinge până în ziua de azi. Renașterea și umanismul rămân perioada sa de mare vitalitate și glorie. Apoi, treptat, ideea se clasicizează și se academizează. Epoca redescoperă definiția antică a literaturii: literele liberale et ingenuae, ce confirmă sensul cultural al ideii de literatură. Și sensul tradițional, școlar-didactic este bine atestat în această perioadă. Importante sunt și implicațiile pedagogico-etice ale literaturii căreia încep să-i fie atribuite funcții moral educative
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
o lungă perioadă de incertitudini și controverse. Prestigiul culturii și limbii latine este încă dominant. Sensul cultural fundamental își adaugă noi semnificații. Literele nu sunt numai umane, liberale, bune, ci și frumoase. Formula este urmarea relației tradiționale bine-frumos, în spirit antic, reapărută cu putere în orizontul spiritual al Renașterii. O altă cauză este sporirea sensibilității și conștiinței estetice a omului de cultură al epocii. „Prin armonia, perfecțiunea și calitatea lor emoțională, literele sunt în același timp pulchrae.” Asocierea între instrucție, studii
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
de literatură, dar marile sensuri sunt definitiv fixate, stabilizate și consacrate. I.5. Conștiința literară Secolul al XVII-lea, dominat de o dublă sensibilitate: clasică și barocă, nu aduce totuși mari schimbări în istoria ideii de literatură. Celebra ceartă dintre antici și moderni, punctul de maximă importanță al acestei perioade, ilustrează conturarea unei conștiințe literare. Are loc o puternică stabilizare și instituționalizare a literaturii, o clasicizare a definițiilor tradiționale. Cercurile filologice preiau și vechea omologare: literatura = gramatica, dar tendința este de
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
o acută conștiință a momentului istoric prezent, urmat de o serie de mutații ale sensibilității literare: un nou gust, o nouă modă, noi condiții ale succesului literar. Efectele noii perspective sunt considerabile. Paralelele și tipologiile care se întețesc între literaturile antice și moderne acționează în mod direct asupra ideii de literatură. Recunoașterea necesității de a scrie în limbile naționale se generalizează, de unde o predilecție bine marcată pentru teme și subiecte naționale. Fenomenul constituie și un simptom de laicizare. Procesul de laicizare
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
din antichitate. El avea sensul de cuvântare, iar știința care îl analiza purta numele de retorică, prin care se înțelegea arta de a vorbi frumos. Epoca lui Aristotel sistematiza deja anumite tehnici și reguli privind convingerea și persuadarea auditoriului. Retorica antică studia trei tipuri de discurs: deliberativ, judiciar și demonstrativ. Douăzeci de secole mai târziu, atenția retoricii se îndreaptă spre literatură, spre arta discursului frumos, oral sau scris, centrându-se pe figurile retorice. În funcție de natura mecanismelor performative pe care le studiază
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
titlul intact până în 1989 (conținutul său a fost însă aliniat cu cel al noii generații de manuale naționaliste). Noua generație de manuale forma un dispozitiv integrat, care defalca istoria României în trei mari diviziuni care erau predate succesiv. Astfel, Istoria antică și medie a României era învățată în clasa a VIII-a; Istoria modernă a României se preda clasei a IX-a; iar Istoria contemporană a României revenea clasei a X-a. Acest sistem, care prevedea predarea istoriei naționale într-o
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Astfel, S. Lambrino, G. Lazăr și V.P. Arbore (1939) prezintă următoarea schemă periodică a istoriei naționale în raport cu istoria universală, reprodusă și de P.P. Panaitescu (1942): Tabel 23. Periodizarea istoriei universale și a celei naționale Epoca Istoria universală Istoria națională Epoca antică Mileniul IV î.Chr.476 d.Chr. 512 î.Chr.271 d.Chr. Evul mediu 476 1250 271 1300 1250 1453 1300 1600 Epoca modernă 1453 1789 1600 1821 Epoca contemporană 1789 până în vremea noastră 1821până astăzi Raportarea istoriei naționale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
IV-a (Almaș și Petric, continuat ulterior în formula auctorială Almaș și Fotescu, ediția princeps apărută în 1957, reeditat anual până în 1989 inclusiv) și Istoria României: manual pentru clasa a VIII-a (Dragne et al., 1971), completate de trilogia Istoria antică și medie a României: manual pentru clasa a VIII-a (Daicoviciu Hadrian et al., ediția princeps 1977, reeditat anual până în 1989), Istoria modernă a României: manual pentru clasa a IX-a (Huruzeanu et al., ediția princeps 1978, reeditat anual până în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
al marxism-leninismului nu are nevoie de "portavoci" auctoriale pentru a se face auzit? Fiind produsul absolut al științei obiective, istoria României nu are nevoie de autori. În anii '80 se conturează noua logică național-comunistă de periodizare a trecutului românesc: • Istoria antică a României (sic!) (din cele mai vechi timpuri până în sec. VIII e.n.) • Istoria medie a României (sec. VIII 1821) • Istoria modernă a României (1821 1918) Perioada formării României moderne (1821 1878) Perioada făuririi statului național unitar (1878 1918) • Istoria contemporană
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]