8,321 matches
-
la dispoziția ei, să-l îndemn să se întoarcă acasă. Nu cred ca eu să fi fost factorul determinant, dar până la urmă taică-meu s-a întors în sânul familiei lui. Relațiile mamei cu cele două cumnate au rămas în aparență amicale, dar de atunci încolo am simțit mereu că - afectiv - s-a rupt ceva între ea și aceste femei, pe care eu le iubeam și n-am fost împiedicat să continui să le iubesc. Marea prietenie dintre maică-mea și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pleca sau se întorcea din oraș, cu cârja lui protopopească (de fapt, un baston masiv) și pălăria de Don Basilio asigurându-i marțialitatea. Maică-mea și tanti Virginia le găseau totuși destul de onorabile, fiind bine-crescute, îmbrăcate cu decență, inteligente, salvând aparențele „bunei condiții“. Eu mă împrietenisem cu ele, încântat că-mi împrumutau cărți (dintre cele menționate mai sus). Nu înțeleg de ce, la „lecturile de taină“, aveam nevoie de un companion. Luam cu mine, chiar și în closet, unde îmi mai făceam
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
fost totdeauna extrem de coruptă și plină de ticăloșii (ajunge să-l citești pe Maiorescu, a cărui Istorie atât de curând mi-a căzut în mână), dar barbariile și abuzurile regimurilor antidemocratice, fie legionari, fie comuniști, fie chiar și dictaturile în aparență mai rezonabile, a lui Carol și Antonescu, care i-au precedat, fiecare ca o uvertură la spectacolul cel mare, au încălcat limitele pe care și le impune fără excepție statul de drept. Cu toate defectele ei, democrația românească din perioada
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
am îndreptat eu atunci spre locuința marelui om, contemplat de mine pe soclul unei opere deja considerabile. Îmi dam seama că se întâmpla ceva ezoteric, inițiatic (faptul că avea o nepoată, rude, familie nu constituia în ochii mei decât o aparență înșelătoare). Blaga locuia atunci pe strada Avram Iancu, într-un destul de spațios apartament de tip vechi, mobilat cu stil (piese și obiecte aduse în parte din peregrinările lui occidentale, mărturii ale tradițiilor de acolo: nu cred să fi văzut ceva
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
civilizației industriale și urbane. Aceasta cerea creșterea populației orașelor. Străini unii altora, anonimi și mobili, locuitorii marilor așezări trebuiau să învețe să trăiască împreună grație asimilării codurilor de conduită ale mediului urban: rezerva, distanța și grija de a oferi o aparență de sine normală. Această învățare era facilitată de formarea și creșterea conștiinței utilității reciproce, într-o epocă în care industria reclama forța de muncă și timpul indivizilor din clasele populare, care nu erau nici reticenți față de disciplina cerută muncitorului salariat
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
copleșită de atenții și de privilegii personale din partea regelui, dar obligată la o strictă obediență față de el și nevoile lui, fiind cu asprime pedepsită în caz că ar fi opus rezistență"1. Subjugate, elitele urbane regăsesc în secolul al XVI-lea o aparență de autonomie, dar, la fel, cu condiția să se arate supuse puterii regale. "Devenită iluzorie în fapt remarcă Roger Chartier -, puterea cetății se întruchipează de acum înainte în pietre și imagini. Primăria constituie simbolul său major"2. În realitate, ofițerii
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
aceste "cazărmi muncitorești". Odată ce hrana era asigurată, banii disponibili serveau mai ales pentru îmbrăcăminte. Era mai important să facă impresie bună la ieșirea din fabrică, la întâlnirile cu prietenii, decât să își amenajeze acceptabil locuința. Esențial era să apere prin aparențe demnitatea de muncitor 5. Și în secolul următor, muncitorii au apelat mai mult la dreptul de a locui la oraș decât la cel de a avea o locuință. Privatizarea spațiului muncitoresc 6 era abia la început, iar muncitorii nu căutau
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în funcție de legitimitatea pe care o au de a interveni pentru a ajuta în mod specific populația cea mai vulnerabilă. Importanța temei mixității sociale în cadrul obiectivelor afișate de către politicile urbane relevă această voință de a face din teritorii particulare teritorii în aparență ca toate celelalte. Totuși, sociologii nu au încetat în acești ultimi ani să sublinieze caracterul vag, echivoc și ambiguu al acestei norme, mergând până la a pune la îndoială pertinența unei asemenea orientări 539. În primul rând, măsurarea mixității sociale ridică
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și locuitori. În timp ce politica orașului american înțelege cu prioritate să permită celor care vor "să plece" să părăsească teritoriile dezmoștenite, politica orașului francez își pune problema cum să rețină acolo funcționarii din serviciile publice care activează în speranța că salvează aparența unui teritoriu ca oricare altul. Generozitatea instituțiilor față de cei mai săraci apare astfel ca o negare a capacității lor de a se încrede unul în celălalt și de a se responsabiliza împreună pentru "a face societatea". Această demistificare a conștiinței
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
porală. Constantele pe care le descoperă în el sunt cele care decurg din decăderea lui, nu acelea care l-ar putea ajuta să o biruie. Acestui om, o suprafață fără adân cime, i-au sondat „adâncimile“, dedesubturile frivolității, stră fundurile aparențelor, mecanismul și secretul intereselor și entu ziasmelor sale. În cruzimea cu care l-au demascat nu vom tăgădui că intră o anumită eleganță; eleganța rezidă în expresie și în stil, nu în forța observației și în analiză. Dacă indiscreția lor
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
celor care con sim țeau din când în când să se coboare până la „nero zie“: lor, lucrul acesta le repugna în mod absolut. Inteli gența, convertită în superstiție, devine dușmana tuturor valorilor exterioare exercitării ei și nu mai oferă nici o aparență de realitate de care te-ai putea agăța: operează cu golul, este vidă. Cine i se dedică din cult sau din manie ajunge în chip necesar la „privațiunea de sentimente“ și la regretul de a fi adus jertfe unui idol
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
le comenteze, ea este norocul providențial al moralistului. Nici o altă țară n-a produs atât de mult Amintiri. În politică, francezul este capricios sau fanatic, judecă după toane sau în virtutea unui sistem; dar până și sis temul capătă la el aparențele unei toane. Ceea ce îl definește cel mai bine este versatilitatea, cauza nestatorniciei sale, a acestui șir nesfârșit și deconcertant de regimuri la care asistă în chip de spectator amuzat sau frenetic, foarte atent mai ales să arate că, până și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
pe ducele de Guiche, care, prin rangul lui, putea exercita influență în favoarea lui și care, la rândul lui, avea respect pentru spi ritul ducelui de Noailles. Nu este mai puțin uimitor faptul că acest om atât de închis, și în aparență atât de învățat, care se mândrea că știe totul, că se pricepe la cărți, că și-a adunat o mare bibliotecă, el, care îi măgulea pe oamenii de litere și pe savanți pentru a se folosi de cunoștințele lor, pentru
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
o impresie mai puțin șocantă, pentru că nu trece prin mintea și prin judecata ei. A avea de a face cu ea înseamnă a te supune unei sclavii; tirania ei este fără ascunzișuri; nu se coboară până la a o colora cu aparențele prieteniei. Spune cu ingenuitate că are nenorocul de a nu se putea lipsi de niște persoane de care îi pasă prea puțin: și dovedește asta prin fapte. Poți s-o vezi aflând cu indiferență despre moartea unor oameni care o
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Omagiile, laudele, preferințele i se par un drept natural pe care se cuvine să-l aibă asupra a tot ce-o înconjoară. Se crede perfectă: spune asta, și vrea să fie crezută. Numai cu prețul acesta te poți bucura de aparența prieteniei sale: spun „aparență“ pentru că nu are nici un sentiment că s-ar putea descărca asupra celorlalți: sunt toate bine închise în ea. Și totuși, ar vrea să fie iubită; dar nevoia aceasta îi vine numai din vanitate, inima ei nu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
se par un drept natural pe care se cuvine să-l aibă asupra a tot ce-o înconjoară. Se crede perfectă: spune asta, și vrea să fie crezută. Numai cu prețul acesta te poți bucura de aparența prieteniei sale: spun „aparență“ pentru că nu are nici un sentiment că s-ar putea descărca asupra celorlalți: sunt toate bine închise în ea. Și totuși, ar vrea să fie iubită; dar nevoia aceasta îi vine numai din vanitate, inima ei nu are nevoie de nimic
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
nu este nimic de spus despre caracterul ei; el este și va fi întotdeauna după cum îi va porunci închipuirea. Doamna ducesă de Chă este o făptură care are în comun cu celelalte ființe omenești numai forma exte rioară: este o aparență dincolo de care nu se află nici o realitate definită. MARMONTEL 1723-1799 BRIENNE Brienne s-a distins în Adunările din Languedoc; a dovedit acolo talentul necesar poziției sale și, într-un cerc restrâns de administrație, a putut trece drept priceput. Ca și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
proces de prefacere, cantonarea educației în cadrul strâmt al vechilor repere valorice ar conduce la formarea unei imagini retrograde a școlii. Din acest motiv, procesul schimbării educaționale trebuie să faciliteze depășirea limitelor tradiționale ale realității școlii. Întâlnirea vechiului cu noutatea, contrar aparențelor de necongruență, sunt inevitabile și, nu de puține ori, problematice. Probabil acesta este și motivul pentru care inițierea și promovarea procesului de schimbare educațională au fost uneori marcate de disfuncționalități și ambiguități funcționale. Situarea educației între paradigma tradiționalistă și cea
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
operațional, imprimând un sens funcțional procesului schimbării educaționale; * caracter sistemic, multinivelar, interacționist, solicitând înțelegerea și aplicarea lor ca un tot unitar la nivelul tuturor componentelor procesului. Încălcarea unui singur principiu este suficientă pentru a conduce la anularea celorlalte. Deși au aparența unor norme rigide și constrângătoare, prezența lor la nivelul oricărui proces, în special la nivel educațional, este mai mult decât obligatorie, cu atât mai mult cu cât ele nu sunt stabilite în mod arbitrar și nici nu lasă loc acestuia
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
să se reflecte la nivelul educabilului, al atitudinilor, cunoștințelor și competențelor acestuia. Școala nu-și mai permite să se conformeze doar mediului, ci trebuie să-și propună activarea schimbării, anticiparea și planificarea acesteia. Schimbarea are uneori, cel puțin la debut, aparența unei dezordini totale, provocând dezorientare, pentru ca ulterior lucrurile să se clarifice, iar echilibrul să fie redobândit. Deși are și aspecte neplăcute, la nivelul școlii românești ea se impune cu necesitate și este preferabilă cantonării în rutina practicilor perimate. La nivelul
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
poate fi considerată o adevărată provocare pentru organizațiile care trebuie să promoveze schimbarea pentru a fi în concordanță cu dinamica contextului social. Inovația poate lua forma schimbării radicale, sau a unor schimbări lente, dar coerente, caz în care poate avea aparența unui progres lent, care poate ameliora însă multe aspecte ale organizației. În această situație, cheia succesului constă în calitatea proceselor de grup și organizaționale, în tipul de cultură organizațională promovat, în calitatea comunicării și, aspect deloc de neglijat, în capacitatea
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
sa și din perspectiva specificului organizației școlare, deși dificultățile de interpretare se mențin și în acest caz. Există uneori tentația de a comprima semnificațiile climatului și ale culturii organizaționale într-o singură noțiune, considerându-le identice. Este doar o simplă aparență. În realitate, cele două noțiuni sunt diferite. Dacă în cazul culturii organizaționale pot fi ipostaziate anumite norme, ritualuri, ceremonii etc., altfel spus aspecte ușor identificabile și interpretabile, în cazul climatului organizațional avem de-a face mai mult cu o stare
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
relațiile interpersonale, fluență verbală etc. Ulterior, studierea comportamentului liderilor în diverse situații a favorizat conturarea altor caracteristici, deși între acestea și responsabilitățile ce trebuie asumate nu s-a reușit stabilirea unei relații cauzale. Este vorba despre: caracteristici fizice (vârstă, talie, aparență fizică etc.), caracteristici sociale (poziția socială, mobilitatea liderilor), caracteristici legate de sarcină (motivație, nevoia de realizare, simțul responsabilității, inițiativa ș.a.) etc. Acceptate de unii, respinse de alții, aceste studii nu au reușit impunerea unor caracteristici universale ale liderilor-manageri, cu atât
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
favorizeze inițierea schimbării sau, cum susține C. Argyris (1985, apud Iosifescu, 2000, p. 28), să devină efectiv, ceea ce va genera reacții și rezultate net superioare. COMPORTAMENT REACȚII/RĂSPUSURI REZULTATE Inefectivitate: Nedefinirea obiectivelor; Maximalizarea câștigului și minimalizarea pierderilor; Minimalizarea exprimării sentimentelor; Aparență permanentă de raționalitate. Efectivitate: Se pune accent pe relațiile interpersonale; Este acceptat controlul comun al realizării sarcinilor; Protecția sentimentelor devine o responsabilitate comună; Sunt discutate problemele și rezultatele, nu persoanele. Oamenii devin defensivi; Se dezvoltă sentimentul de vulnerabilitate; Predomină acțiunile
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
mine, a constituit și constituie încă singura rădăcină ce mă mai leagă de trecut. Dumnezeu să-i dea sănătate întru mulți și fericiți ani. Didina, o ființă bună, blândă, tăcută, predispusă parcă să stea în umbra noastră a tuturor. O aparență însă ... căci sub această supușenie și-a construit cu răbdare un drum onorabil. Părea că, după cursurile primare, nu i se întrevede alt viitor decât să asigure continuitatea răzășească a familiei noastre în sat. Ei nu. Este posibil ca exemplul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]