KorAP: Find »[drukola/base=apleca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...268 269 270 ...443 >

11,066 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929

fi fost prost pus în furcă. O mică neatenție... Deci doamna necunoscută a încercat să-i avertizeze telefonic, dar a găsit o-cu-pat și atunci a recurs la acest procedeu. Mai simplu, le-a strecurat un bilet sub ușă." Bătrâna se aplecă discret ca și cum ar fi deranjat-o ceva la picior și trase din poșetă un carnețel și un pix minuscul. Florence își culcase capul pe masă, sprijinit în brațe. Profesorul o fixa lung, cu o privire de câine. Se întreba cum

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
ridicase pe jumătate, gata să se repeadă. O secundă, pipăi pragul acela unde intenția, dorința pătimașă luptă cu spaima. Luptă încleștată cu un adversar pervers care se agață cu ghearele, îți taie răsuflarea, îți picură plumb în vine. Căruntul se aplecă greu recuperând pistolul fără să-și ia privirea de la bătrâni. Profesorul se lăsă moale pe scaun, sfârșit de puteri. I se păru că distinge un licăr de dispreț în ochii doamnei Miga și durerea i se încolăci ca un șarpe

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
prăbușiră aproape în același timp. Doamna Miga zări siluetele răsărite la marginea pădurii, apoi altele venind dinspre șosea. Ioniță Dragu își încovoie privirea. Lumina din ea se chirci. Ochii i se stinseră cu mult înainte de a deveni sticloși. Cristescu se aplecă deasupra cadavrului. ― Ce ghinion! Azimioară încercă să-l consoleze. ― Numai la asta nu mă așteptam. Oameni în vârstă să riște în halul ăsta! Inginerul, rănit la cap, privea în gol. Sângele se prelingea după ureche, scurgîndu-se pe gulerul alb. Pilotul

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
sâcâit din degete. ― Nu pot înțelege cum v-a convins să intrați într-o astfel de combinație. Telefonul, discuția din confesional, incognito-ul, toate acestea seamănă cu un film candid, un film prost de la care pleci la jumătate. Inginerul se aplecă peste masă căutând ochii lui Cristescu. ― Trebuie să vă explic eu ce înseamnă disperarea? Nu cunosc motivele care l-au determinat pe Scarlat să accepte colaborarea. Dar pentru Dascălu și pentru mine propunerea a reprezentat un cadou la care nici

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
întîmplătoare, lipsită de mobil, victima neidentificată, fără neamuri, fără vicii și fără carte de imobil. Noapte, ploaie, nici o urmă. Îți pot inventa o grămadă de amănunte care să-ți taie orice șansă. Nu e însă cazul cu Melania Lupu. Se aplecă peste masă și se uită la Azimioară cu o privire sălbatică. ― Nu-mi spune că nu sesizezi nuanța. Am toate atuurile în mână. Știu că autorul e bătrâna, dispun de cinci declarații sincere ale unor oameni care au asistat la

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
cumva această atitudine urmărea să ascundă anumite chestiuni? Bătrâna făcu ochii mari și maiorul completă: ― Ceva ascuns în trecutul soților Panaitescu. Mă gândesc la o discreție impusă de împrejurări speciale. Femeia începu să se joace cu ciucurii de la fotoliu. Se aplecase și printre bucle i se vedea pielea capului foarte roz. " Cît e de departe de realitate, draga mea... Numai tu ești în stare să-ți dai seama... Mistere în viața Panaiteștilor! Niște oameni drăguți, inofensivi. Doreau doar să fie lăsați

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
murit domnul Panaitescu? Și Valerica? Și domnul Popa? ― Nu te apropia! Pleacă! Pleacă!! Bătrâna, cu mâna întinsă, făcu încă un pas. Șopti: ― E de ajuns să rup hârtia. Numai un colțișor... ― Pleacă!! ― Un colțișor și gata! ― Nu! Melania Lupu se aplecase peste el. Îi simțea răsuflarea. Mirosea a portocală și a vanilie. ― Hai, încercați! Apoi se făcu liniște. Se auzeau doar hohotele sculptorului. Bătrâna îl atinse. ― Hai, domnule Matei! ― Pleacă! Nu vreau să mor... Dinții îi clănțăneau. Striga bezmetic: Alecu... moartea

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
Mirosea a portocală și a vanilie. ― Hai, încercați! Apoi se făcu liniște. Se auzeau doar hohotele sculptorului. Bătrâna îl atinse. ― Hai, domnule Matei! ― Pleacă! Nu vreau să mor... Dinții îi clănțăneau. Striga bezmetic: Alecu... moartea... nu vreau... Melania Lupu se aplecă și mai mult. Glasul avea accente învăluitoare. ― Vă iert! Trebuie să mă ascultați, să scrieți câteva rânduri. ― Nu sânt Moș Crăciun, scânci celălalt. ― Câteva rânduri, doar, le scriem împreună. După aceea veți dormi. Nimeni n-o să vă mai supere. ― ... are

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
puse stiloul în mână. Îl mângâie încetișor pe tîmplă: ― Știți bine că da. Mi-e milă. Scrieți! Matei privi năuc tocul, coala albă de hârtie. ― Scrieți, repetă bătrâna. Dictă rar: Eu, subsemnatul Tudor Matei... Tânărul începu să scrie. Melania Lupu, aplecată peste el, urmărea înșiruirea literelor. ― Străduiți-vă, domnule Matei! Aveți doar o caligrafie frumoasă. Sculptorul lăsă tocul din mână. Începu să râdă. Hohote care nu se mai isprăveau. Melania Lupu împături foaia de hârtie și ieși din cameră încuind ușa

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875

A. E. Van Vogt FĂURITORII DE ARME (THE WEAPON MAKERS) unu Hedrock aproape că uitase de raza spion. Ea continua să strălucească, imaginea de pe ecran arătînd la fel de limpede ca întotdeauna sala imperială de conferințe. Mai erau oameni care se aplecau jos de tot, asupra mîinii tinerei cu fața rece așezată pe scaunul ca un tron și sunetele glasurilor lor se auzeau deslușit. Totul era așa cum trebuia să fie. Dar Hedrock își pierduse orice interes pentru sala aceea de protocol, pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
bîzîitul lui conversația. Tresărind, Hedrock stinse aparatul și-l scoase din priză. Apoi, conștient în mod acut că și-a îngăduit să se lase pradă nervilor și spaimei, își scoase cu gesturi măsurate acul de aur de la cravată si se aplecă asupra biroului. Acolo se afla inelul, o bijuterie mică dar strălucitoare, capul ornamental fiind o replică exactă a aparatului de spionaj cu raze, imaginea acestuia era alcătuită într-o formă solidă prin forțe atomice generate de sursa de energie din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
știți că s-au scris în privința asta două articole de psihologie, dintre care unul este semnat de cel mai mare dintre Negatiștii noștri în viață, Edward Gonish. Cu coada ochiului, Hedrock văzu că trupul subțirel și mlădios al femeii se apleca înainte, că ținea buzele întredeschise, ochii larg deschiși cu profund interes. Întreaga ei ființă părea să reacționeze la fiecare din cuvintele lui. ― Ce a spus Gonish despre mine? întrebă ea aproape în șoaptă. Hedrock sesiză momentul de intervenție, cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
vederii oamenilor; și întrucît mușchii inimii generalului fură prinși de această forță paralizantă, Hedrock își desfăcu palma strînsă. Pistolul invizibil se dematerializă. În iadul care se stîrni imediat, Hedrock se duse pînă la jilțul-tron din capul mesei imperiale și se aplecă asupra Împărătesei. Nu-și putu alunga un fior de admirație, căci femeia se dovedi absolut calmă, de o liniște pur și simplu anormală. Se prea poate să fi fost emotivă și senzuală, dar în momentele de adevărată tulburare, în ceasurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
SĂ FIU DE ACORD CU DOMNUL CADRON. ARSENALELE, FIIND CEEA CE SÎNT, TREBUIE SĂ TRATEZE CAZURI CA AL DUMITALE CU O GRABĂ NECRUȚĂTOARE. MĂ VĂD SILIT SĂ CAD DE ACORD CĂ MOARTEA ESTE SINGURA SENTINȚĂ POSIBILĂ. DE JUR ÎMPREJURUL MESEI SE VĂZURĂ CAPETE APLECÎNDU-SE APROBATOR ȘI SE AUZIRĂ GLASURI CARE MURMURAU: \ DA, MOARTEA... MOARTEA... MOARTEA IMEDIATĂ. \ O CLIPĂ VĂ ROG! RĂSUNĂ GLASUL LUI HEDROCK MULT MAI CLAR DEFINIT DECÎT AGLOMERAȚIA ACEEA DE VORBE POTOLITE. AȚI SPUS CĂ ACEASTĂ SALĂ DE CONSILIU SE AFLĂ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
LÎNGĂ BIROU ERA UN ECRAN \ ALB ȘI MORT. CAMERA ERA ATÎT DE GOALĂ, ATÎT DE EVIDENT PUSTIE, NELOCUITĂ ȘI NEFOLOSITĂ ÎNCÎT HEDROCK ÎNAINTĂ PUȚIN IAR APOI SE OPRI. FĂRĂ SĂ VREA SE ÎNTOARSE SĂ SE UITE LA NEELAN. ACESTA SE APLECASE ASUPRA ÎNCUIETORII ȘI O STUDIA DUS PE GÎNDURI. RIDICĂ OCHII SPRE HEDROCK ȘI CLĂTINĂ DIN CAP ÎNTREBĂTOR: \ CUM AȚI IZBUTIT S-O FACEȚI? ÎI TREBUI LUI HEDROCK UN EFORT MINTAL PENTRU A-ȘI DA SEAMA CĂ CELĂLALT SE REFERĂ LA

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
ACȚIUNII. EXAMINĂ PLAFONUL METALIC CU O TRANSPARENȚĂ MODIFICATĂ ȘI ÎNTR-UN TÎRZIU ÎNCUVIINȚĂ SATISFĂCUT DIN CAP. GROSIMEA DE 10 CENTIMETRI, ALIAJUL OBIȘNUIT DE PLUMB CU BERILIU "GREU", PRELUCRAT ATOMIC. TRANSPARENȚA ARĂTA LOCUL EXACT UNDE SE AFLĂ GREER, O FIGURĂ ESTOMPATĂ APLECATĂ ASUPRA UNEI CĂRȚI. CITIND-O \ SAU ÎN ORICE CAZ ȚINÎND-O ÎN MÎINI. NU-ȚI PUTEAI DA SEAMA DACĂ O ȘI CITEȘTE. HEDROCK SE SIMȚI ÎNCRÂNCENAT ȘI RECE. SINGURA LUI EMOȚIE ERA UN FEL DE PLĂCERE VAGĂ ȘI MORTALĂ CĂ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
LUI. ÎȘI DĂDU BRUSC SEAMA CE ANUME NU ERA ÎN REGULĂ: CÎND SE ÎNTÎLNISERĂ PRIMA DATĂ, NEELAN NU CITEA NICI O SCRISOARE. ERA OARE POSIBIL SĂ FIE VORBA DE UN ELEMENT PETRECUT ULTERIOR? CÎND SE OPRI EXACT ÎN SPATELE LUI NEELAN, SE APLECĂ PESTE UMĂRUL LUI ȘI SE UITĂ LA SCRISOAREA PE CARE O ȚINEA ACESTA ÎN MÎNĂ. ÎȘI DĂDU SEAMA CĂ LUCRUL E PERFECT POSIBIL. PLICUL AVEA PE EL ȘTAMPILA UNUI OFICIU POȘTAL DE PE MARTE. DECI ACEASTA ERA CORESPONDENȚA PE CARE SE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
FOST UN MOTIV CARE-I ÎNDEMNASE SĂ REALIZEZE CEVA ATÎT DE GREU NUMAI ȘI NUMAI PENTRU EL. MINTAL, STABILI CĂ MAI MULT CA SIGUR CEI CE-L CAPTURASERĂ VROIAU SĂ-L FACĂ SĂ CITEASCĂ SCRISOAREA PRIMITĂ DE NEELAN. CÎND SE APLECĂ ÎNAINTE S-O PARCURGĂ, DEODATĂ I SE ÎMPĂIENJENIRĂ OCHII. SENZAȚIA NEPLĂCUTĂ TRECU ȘI EL CONSTATĂ CĂ STĂ JOS ȘI NU ÎN PICIOARE ȘI CĂ ACUM CHIAR EL ȚINE ÎN MÎNĂ SCRISOAREA. TRANZIȚIA ERA ATÎT DE ULUITOARE ÎNCÎT FĂRĂ VOIE SE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
CHIAR EL ȚINE ÎN MÎNĂ SCRISOAREA. TRANZIȚIA ERA ATÎT DE ULUITOARE ÎNCÎT FĂRĂ VOIE SE RĂSUCI CU SCAUNUL ȘI SE UITĂ ÎN SPATELE LUI. CÎTEVA SECUNDE BUNE SE HOLBĂ LA PROPRIUL SĂU TRUP CARE SE AFLA ACOLO ÎN PICIOARE, RIGID, UȘOR APLECAT ÎNAINTE, CU OCHII FICȘI ȘI FĂRĂ SĂ CLIPEASCĂ, IAR APOI, ÎNCET, SE ÎNTOARSE ÎN PARTEA OPUSĂ ȘI SE UITĂ ÎN JOS: ERAU HAINELE LUI NEELAN, MÎINILE LUI NEELAN, TRUPUL ACESTUIA. ÎNCEPU SĂ SIMTĂ DIFERENȚA, SĂ DEVINĂ CONȘTIENT DE GÎNDURILE LUI

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
multe la rînd, cum ar fi un întreg cvartal, cel puțin douăsprezece cu totul. Mă urmăriți? ― Da, dar... Triner părea năucit. Hedrock i-o reteză: ― Dă te rog ordinul ăsta. Îl studie pe individ, făcînd ochii mici și apoi se aplecă înainte: Triner... sper... că ai respectat articolul 7 al Actului vostru constitutiv? ― Vai, domnule, dar articolul acela a fost promulgat acum aproape un mileniu. Nu cumva vreți să spuneți... ― Îmi poți face lista sau nu? Triner asuda vizibil. ― Cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
MAI IMPORTANT ASTĂZI ÎN VIAȚĂ \ ALE CĂRUI TALENTE EXTRAORDINARE, NOI CEI DE LA ARSENALE ABIA ÎNCEPEM SĂ LE APRECIEM. MĂ REFER LA ROBERT HEDROCK CARE A AJUNS LA RANGUL DE CĂPITAN ÎN ARMATA MAIESTĂȚII VOASTRE. SPRE UIMIREA LUI GONISH, ÎMPĂRĂTEASA SE APLECĂ SPRE EL. ERA O MARE INTENSITATE ÎN PRIVIREA EI, ÎI STRĂLUCEAU OCHII, BUZELE I SE DESCHISERĂ DE EMOȚIE. ȘOPTI: \ ADICĂ VREȚI SĂ SPUNEȚI CĂ ARSENALE ÎL CONSIDERĂ PE ROBERT \ PE CĂPITANUL HEDROCK \ DREPT UNUL DINTRE CEI MAI GROZAVI OAMENI DE PE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437

rologia este la fel de ubicuă și apăsătoare ca și păsările ce înconjoară și terorizează comunitatea arcadică a lui Hitchcock. Însă această dezlănțuirea escatologică este, ca și în La marque jaune, efectul premeditării științifice. Geniul infernal al voinței de dominație mondială se apleacă, acum, asupra lumii naturale - complicatele aparate ale conspirației dețin capacitatea de a genera infernul indescriptibil al unei lumi pradă revoltei tunetului. Blake și Mortimer reîntâlnesc, în altă ipostază, această ambiție prometeică degenerată pe care modernitatea o asociază științei. Le trois

Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
despre care ziarele vorbiseră atât. „Iată expresia voinței noastre de construcție și a dorinței noastre de pace - centrala electrică de la Bulundi, construită înainte de termen, în cadrul cooperării azanieno-borduriene !” Cu grația unui balerin, grație ce contrasta cu masivitatea sa marțială, președintele-mareșal se apleca asupra machetei, explicând fiecare detaliu oaspeților săi. Și ca și cum ar fi anticipat întrebarea lui Tintin, președintele-mareșal excla mase volubil, cu aceeași jovialitate pe care nu o abandona niciodată : „Aș fi bucuros să vedeți cu ochii voștri rodul muncii noastre ! Centrala

Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
revenise între ai săi. Capitolul 11, în care Olrik imaginează lumea care va fi Dacă Sponsz găsea în torturarea lui Tintin și a lui Haddock sursa plăcerilor sale rafinate, maiorul Olrik petrecea zile întregi fără a ieși din camera sa, aplecat asupra unor hărți și caiete. Toată energia comprimată în anii din urmă își afla, acum, eliberarea. Iar din imaginația sa neîngrădită se năștea peisajul viitorului promis prin victoria Borduriei. Meticulos ca un geometru, Olrik punea la punct detaliile pe care

Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
și pe un vas care îl ducea către coastele Africii, Corto citise volumul oferit de emigrant. Un cuib de nobili : ceva din proza lui Turgheniev îi amintea de lentoarea hipnotică a tangoului. Sunetul textului i se impregnase în memorie și, aplecat peste marginea navei sale, cu ochii în oceanul care se înșira înspumat, Corto nu se putu împiedica să se gândească la timpul care se scurgea și la Pandora, resimțind pe buzele sale amintirea gustului buzelor ei. Hotărât lucru, acest Turgheniev

Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]