26,366 matches
-
necaz, când îți mai vine pe lume un alt suflet. Atunci ești bun de cinste. - O fi la alții, nu și la mine. - De ce, măi, omule? - Doar știi că mai am două fete mici. Ei, dracul de muiere s-a apucat și mi-a mai făcut două, că nu erau destule ălelalte. - Apăi, Vasile, ce vină are femeia în treaba asta? - Dar cine să aibă - tu-i anafura mă-sii de iepuroaică. Auzi la ea! Să-mi facă două odată, la
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
ajutorul cuiva, nu se putea să fii refuzat. Stătea în mijlocul cărării într-o răscruce și nu știa încotro să o ia. Dacă pornea spre casă, dădea cu ochii peste cele două nou-născute și peste Fana. Îi era și foame. Nu apucase să îmbuce nimic când a ajuns acasă. Fana a vrut să-i pună masa, dar era prea furios să mai și mănânce. Parcă nu avea tăria să dea ochii cu cele din casă. Oare unde or fi fost ăle mari
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
începând chiar cu vârste foarte mici de cinci - șase, până la cincisprezece - șaisprezece ani. Se păstrau de la Paște coji de ouă vopsite în toate culorile, după cum le avea fiecare familie. Dimineața s-au adunat copiii la casa bunicii, unde s-au apucat să confecționeze, după cum le explica bunica Semilia, o păpușă din lut galben, numită caloian sauscaloian, pe care au împodobit-o cu fâșii de cârpă colorată și coji de ouă vopsite. I-au făcut ochi, nas, gură și apoi pe cap
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
Odată cu fiecare val ce se lovea de prova bărcii, compartimentul unde stăteam eu se umplea cu apă. Numai când mă gândeam că avem de tras la rame să parcurgem contra valului și mai ales a vântului aproape doi kilometri, mă apuca groaza. Vom ajunge oare la mal, sau ne va duce furtuna spre larg? În caz că nu vom reuși să învingem furia mării, telefoanele mobile erau singura noastră scăpare. Anunțam poliția de frontieră să ne salveze. Cu amenda aplicată vedeam noi ce
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
exprima un entuziast localnic. La începutul deceniului al șaptelea din mileniul doi, mâna românului începu să strice armonia dintre munte și natură. Începu să-și lase adânc apăsată amprenta până și în sălbăticia acestor meleaguri de basm, când s-au apucat să stăvilească șuvoaiele neobosite ale Doftanei. În rostogolirea lor peste stânci, ca apoi să se mai odihnească în aval unde deveneau molcome, îmbrățișând drăgăstoase apa lacului Păltinoasa, șuvoaiele se tot adunau odată cu ridicarea barajului și acumularea de apă, ajungând la
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
în aval unde deveneau molcome, îmbrățișând drăgăstoase apa lacului Păltinoasa, șuvoaiele se tot adunau odată cu ridicarea barajului și acumularea de apă, ajungând la acea mică mare locală de care vorbea entuziastul localnic... Cu patru ani în urmă constructorii hidrotehnici se apucaseră cu osârdie să ridice ditamai stavila în calea apelor, să poată aduce în casele muntenilor împrăștiați de-a lungul văii, ca și a celor din împrejurimi, până la Ploiești, apa cea de toate zilele. Doi ani s-au tot străduit constructorii
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
dea binețe oricărui trecător și să caute să intre cu el în vorbă. Dacă trebuia să stea de vorbă cu fiecare muntean ce-i dădea binețe, ca oricărui necunoscut ce le invada intimitatea satului lor de munte, l-ar fi apucat noaptea și atunci când ar fi mai ajuns la stână? Era ultima casă pe lângă care trecea și apoi drumul său iar începea să șerpuiască coborând spre luncă, ca apoi să urce din nou dealul spre Secăria.Acolo se afla și ținta
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
din zonă, un pic mai măruntă decât altele din vecini, cu o curte înconjurată de un gard făcut din lemne tinere de copac și cu o poartă lălâie, având balamale din cauciuc gros, luat de cine știe pe unde. Nu apucă să se îndepărteze prea mult de acea locuință, că fu tulburat din visarea lui de călător fără griji, de țipete de femeie. Erau țipete de durere, țipete de disperare. Nu știa ce să facă, să-și vadă de drum sau
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
până atunci. Sunase insistent la ușă. Îi deschisese Arion, calm. Un câine ciobănesc, în holul locuinței, făcându-și datoria de bodyguard, îl mirosi întâi și-apoi îl lăsă să intre. - Suntem căutați de poliție! aproape țipă tânărul. - Ce te-a apucat?! îl potoli Arion Petrache, făcându-i semn că discuția trebuie să se întrerupă. Bărbații au intrat în sufragerie. Tinerele erau pe terasă. Se auzeau frânturi din convorbirea acestora, însă Adela nu dădea importanță. La un moment dat a început să
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
și de minciunile prefăcute în zâmbete profesioniste și ne-am îndepărtat unul de altul țară dar nu ne-a lăsat inima să divorțăm copiii noștri s-au răspândit prin toate colțurile lumii o să-i mai vedem oare vreodată vom mai apuca să stăm cu toții la masă o să mai putem râde ca pe vremuri cine o să mai aibă grijă de noi țară mă uit la poza ta ce frumoasă erai mireasă Referință Bibliografică: mă uit la poza ta țară / George Safir : Confluențe
MĂ UIT LA POZA TA ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363903_a_365232]
-
la nivel local. Total ignorate de ani de zile. Și vrem să evoluăm? Când văd, cum semianalfabeta lui Băsescu, împreună cu alte loaze sunt promovate în funcții de reprezentare a României la Uniunea Europeană sau prin diverse ambasade cum să nu îi apuce damblaua? Exemplele, fără număr, oferite mulțimii de decidenții pușcăriabili postdecembriști, iresponsabili ai patriei, au condus la această stare de lucruri îngrozitoare. Full coruption mate! De aceea și amărășteanul încearcă, umilit, cu țârâita dacă nu poate cu milionul/miliardul. De euro
TABLETA DE WEEKEND (39): SECRETUL LUI POLICHINELLE LA COTROCENI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363918_a_365247]
-
întinsă de un vânător. Lațul i s-a prins de picior, trântind-o la pământ. Coșulețul i-a căzut din mână iar fructele, atât de prețioase, s-au împrăștiat prin iarba umedă. Cu greu a reușit să-și dezlege piciorul, apucându-se apoi să adune fructele ce trebuiau duse la ospățul de botez al fiicei reginei zânelor, micuța Lia. Cu chiu, cu vai, s-a prezentat la timp, așezând pe tipsia de argint, din fața reginei, cele mai gustoase și parfumate fructe
PRINŢESA LIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363980_a_365309]
-
însă în primul rând gestul reactualizării Mitului, al aducerii la suprafață al unui conținut important și vechi din substratul memoriei colective a neamului daco-român, al unor structuri informaționale care „vin” din profunzimea subconștientului colectiv al acestui popor. De ce s-a apucat să versifice domnul Adrian Erbiceanu tocmai acest basm, tocmai acest motiv epico-filozofic, și nu altul? Din cauză că structuri ale subconștientului domnului Erbiceanu „și-au reamintit”, s-au „trezit”, și au „readus la suprafață” aceste conținuturi ancestrale, pe care toți credem că
UN MARE POET ROMÂN, DL ADRIAN ERBICEANU, SE ÎNTOARCE ACASĂ, ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363940_a_365269]
-
Dar așteptându-te, timpul nu stă, trece. Eu te doresc ca o nebună, fără să vreau Și plâng în miez de noapte după un sărut; Măcar un minut cu tine vreau să stau! Aștept acea clipă și sper s-o apuc! Eu nu-mi doresc să pleci din locul tău cel strâmt; Ci doar să vii la mine, atunci când te chem! Dacă te-am rănit, să știi că nu am vrut; Dar vreau în sfârșit, un răspuns ferm! De nu te
IUBIRE INTERZISĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363993_a_365322]
-
oară când am să mai plâng, Căci este primăvară și vreu să te am! În ultima clipă, în brațe eu te strâng! Așa cum de pe cer, norii se duc Și sentimentul vine, și trece; Dar din iubire, să te uit nu apuc În urma lacrimilor, rămân rece. Dacă tu suferi, eu simt și plâng; Dacă ți-e greu și lumea-ți vrea răul, Eu vin la tine și în brațe te strâng Fericirea ta, pentru mine e totul. Așez în versuri cuvinte ce-
O ULTIMĂ DATĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364006_a_365335]
-
buni. Un exemplu științific, teoria apariției Universului (Big-Bang), spune că marea explozie a pornit de la un singur punct, urmând ca din acel moment, regresia ulterioară a întregului conținut, înapoi către acel punct să fie imposibilă. Cu alte cuvinte, lucrurile odată apucate pe un drum, vor continua să își mențină traiectoria și tendința, fără a se mai întoarce vreodată la punctul inițial. Similar, evoluția spirituală poate avea un singur sens, iar aceasta depinde mereu de direcția imprimată de momentul inițial. Și uite
SLUGILE RĂULUI de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364053_a_365382]
-
comunist moderat, dar principial. De la el am preluat credința în binele omenirii, o noțiune nebuloasă, nerealizată. Ce m-a îndepărtat de idealuri a fost propaganda amețitoare și ilogică, lichelismul aserviților regimului, de aceea m-am făcut inginer și m-am apucat de scris versuri. A fost și este o salvare. În 1989, deși nu credeam în fragilitatea sistemului, m-am bucurat că a căzut. Nu știam că dintr-un cadavru pot ieși atâția viermi. Am început treptat să realizez că economia
FARMECUL DISCRET AL BURGHEZIEI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364048_a_365377]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > STAU PE MALUL JIULUI Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1141 din 14 februarie 2014 Toate Articolele Autorului În parcul din Târgu Jiu M-am apucat ades" să scriu Despre anii tinereții, Despre floarea roz a vieții. Stau pe malul Jiului Și-ascult șoapta vântului. Prin frunziș de rămurele S-aude tril de păsărele, Iar prin apa râului, Zăresc chipul dorului, Îngândurat și întristat Că de
STAU PE MALUL JIULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364070_a_365399]
-
zâmbi bătrâna cu îngăduință. - Bre, mai bine stai în casă. Unde te-ai găsit taman azi să pleci? - Ei, Andrei, puiule, azi e sărbătoare. Ai auzit? Sfinții Mihail și Gavriil.... Lumea dă de pomană... Puștiul țâșni lângă ea și îi apucă bastonul. - Hai, mamaie, te duc eu dacă vrei. Un zâmbet suav învălui sufletul Soficăi, mascându-l însă cu grijă în adâncul ființei sale. - Lasă, că pot și singură să merg. Nu-ți mai face tu griji pentru mine..., îl dojeni
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
le lase scurse pe obrajii delicați. - Să vă dea Dumnezeu sănătate, maică! Mulțumesc. Să fie de sufletul lui Mihai al dv., se entuziasmă Sofica, aruncându-i femeii darnice priviri pline de recunoștință. Întinse sfios mâna, iar doamna se apropie, îi apucă și cealaltă mână, o întoarse și puse în căușul palmelor încă două cornuri mari, moi, cu brânză, apoi îi zâmbi mulțumită. Femeia se depărtă, dar o privi lung pe bătrână în urma ei. Fiind sigură că e prea departe ca Sofica
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
cei în vârstă. După ce și-a făcut toate pregătirile, oftând, puse mâna pe telefon și o sună pe Dorina, infirmiera de la spital: - Alo? Dorina? - Da! Eu sunt, se auzi din celălalt capăt de fir. Aaaa, Emanuela, da? - Daaa! Nu am apucat sa mă prezint... Scuză-mă că te deranjez acasă! Știam că nu ești de serviciu, dar este imperios necesar să vorbesc cu tine. Știi, am primit telefon de la părinții mei și trebuie să plec din localitate să merg la țară
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
autobuz... - Doamna Emanuela..., am ajuns! V-ați lăsat furată de gânduri doamnă... Sunt, Doamne ferește, ceva necazuri? - Nuuu...! Am ajuns? Nici vorbă de necaz, din contra..., răspunse Emanuela amuzată. Uite că se poate și fără să adormi! Când vin acasă, mă apucă un soi de fericire amestecată cu amintiri, nostalgii..., rememorez locuri, evenimente, oameni, asociez până și un pom cu momentul când am stat la umbra lui... Este minunat! Nu sunt ciudată..., doar nostalgică și fericită! Uite-l pe tăticu! Sărăcuțul, a
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
deloc! - Eii! Vine..., îi este destul de greu să scape... Numai din cauza serviciului, dar face tot posibilul și vine. - La revedere, domnule Marcel! strigă Emanuela veselă, întorcându-se spre șoferul autobuzului. Sunt pe mâini bune! Apoi, așeză bagajele pe căruț și apucând de mânerul acestuia pentru a-și ajuta tatăl, plecară amândoi, sporovăind în timp ce parcurgeau drumul către casă, bucuroși... Mama Emanuelei nu mai avea răbdare. Ieșise de câteva ori la poartă, tot privind pe drum în direcția de unde trebuia să-i vină
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
dădea spectacolul obișnuit cu vorbăreala ei peltică și amestecată între română și maghiară. Nu era, așadar, nici un pericol pentru Daniel. Sau cel puțin așa credea mama. Auzind mișcare în curte fetița îi spuse Mociului să tacă, deși el nici n-apucase să deschidă gura. -Mociu, halgas! Mă știgă mami, zise în timp ce se făcu nevăzută pe ușă. Bineînțeles că n-a strigat-o nimeni, însă curiozitatea îi dădea ghes. Văzu imediat căruciorul sub cireș și se gândi să îl plimbe puțin pe
FÂNTÂNA de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362778_a_364107]
-
de obicei. Se plasă strategic după fântână, ca să poată fugi la nevoie, și începu să strige: -Mamiiiiiii! Aida lepede! Pânge Nuțule! Mama iese repede din casă, vede căruciorul răsturnat, pe fată lângă fântână și-n clipa aceea simte c-o apucă leșinul. Într-o fracțiune de secundă se gândi că jocul preferat al fetei era să arunce lucruri în fântână și că de câteva zile fata tot încerca să-l tragă pe Dani jos din pat. Nu mai realiză că fata
FÂNTÂNA de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362778_a_364107]