8,699 matches
-
PE NIMENI. Mai târziu, păstor de suflete fiind va reveni mereu la acest episod, pe care nu va înceta a-l considera drumul cel mai scurt spre mântuire, și pe care îl va relata și în Autobiografia sa, scrisă spre apusul vieții: „Am înțeles mai desăvârșit că fără fapte bune, adică fără păzirea cu stăruință a poruncilor lui Hristos, numai prin credința ortodoxă e cu neputință [5] să te mântuiești întru totul și mi-am fixat un astfel de legământ în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
în 1712, de unde va reveni din nou la Moscova în 1918. Cei mai celebri împărați ai Rusiei rămân și ei în istorie ca pelerini de vocație. Petru I (cel Mare) Alekseevici, țar ( 1682-1721) și împărat al Rusiei (1721-1725), călătorește în apusul Europei între 1697 și 1698, sub numele de Piotr Mihailov, ca membru al Marii Ambasade care a pus bazele alianței antiotomane, cunoscută sub numele de Liga Sfântă. În decursul călătoriei sale, studiază toate aspectele modernității statelor apusene, pe care mai
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și astfel am reușit ca fiecare să ne gospodărim în liniște, treptat ne-am găsit locuri de muncă și un trai mulțumitor. Și încă o aducere aminte: În vara anului 1945, când armata română a revenit din războiul purtat în apus, orașul Târgu Mureș a întâmpinat un regiment cu toate onorurile cuvenite. Printre atâția ostași se afla și un sergent major Voina Leontin, care în anul 1950 mi-a devenit soț. Ar mai fi fost multe amintiri pe care ar trebui
CÂND AMINTIRILE TRECUTULUI ÎNCEARCĂ SĂ MĂ CHEME. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Voina () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1704]
-
au fost făcute la Turdas și Tărtăria. Locuitorii de la nordul Dunării de Jos pot fi considerați strămoșii omenirii" (Louis de la Vallé). "Civilizația s-a născut acolo unde trăiește astăzi poporul român... răspândindu-se apoi atât spre răsărit cât și spre apus... Acum 13-15 mii de ani (William Schiller, arheolog american). "Strămoșii etnici ai Românilor urcă neîndoielnic până în primele vârste ale Umanității, civilizația neolitică reprezintă doar un capitol recent din istoria țării" (Eugene Pittard). Drumul parcurs de arienii carpatici până la ajungerea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
In 10,16). 68. O unitate frântă ce trebuie refăcută Așa au fost rânduite lucrurile din partea Bisericii încă de la început. De atunci, cele două brațe ale Crucii au chemat cu insistență toate popoarele despărțite și împrăștiate, de la Răsărit și de la Apus, pentru a fi primite în propriul trunchi, dând neîncetat omenirii îndărătnice, neliniștite și agitate, Sângele viu și regenerator pentru ca, recirculând prin arterele întrerupte, să le dea tuturor un fruct nou și pătrunzător de îndurare și de viață. Din acel moment
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
alături. Iar noi, cei care acum jumătate de secol am părăsit băncile Facultății, să avem tăria de a continua tradiția întâlnirilor, să ne bucurăm împreună cu familiilor noastre de un cer luminos, de sănătate și să privim cu detașare spre un apus, pe care-l dorim cât mai îndepărtat și cât mai senin. III.8.2. Foștii noștri profesori (1958-1963)* III.8.3. Scrisoare-invitație adresată profesorilor noștri În primăvara anului 2013 se împlinesc 50 de ani de când noi, cei care am fost
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
au fost la noi întotdeauna certificatele neapărate cu care numai s-a putut impune un om nou. Dar se vede că și contactul cu moravurile, cu spiritul, cu felul de a se purta și de a gândi al oamenilor din apusul cult dă omului o înfățișare și o autoritate deosebită, calități care-l pun, de fapt, deasupra acelora cari - deși de multe ori cu mult mai inteligenți - numai din faptul că n-au ieșit din ascunzătoarea țării lor sunt lăsați pe
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
a crescut la umbra unor partide politice și a regelui, ani de-a rîndul. După reîntregirea neamului, minoritățile aduse prin anexarea provinciilor dictau tocmai o politică de înțelegere și încredere mutuală, o politică națională și morală, nu naționalistă. Evenimentele din apus, asupra microcosmosului românesc care reflecta, suporta și asimila toate impulsurile venite de la Berlin, Paris, Londra, Moscova sau Varșovia, au făcut mult rău țării noastre, tocmai în acea perioadă de zbuciumată consolidare a României Mari. 27 Generalul Averescu, șeful guvernului, era
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
nedespărțit de joacă, cu smeul, cu tot ce formează câmpul de activitate al unui copil de seama lui”. În școala primară a fost instruit de un învățător (institutor). Apoi, tatăl său, regele, “nu l-a trimis la școlile superioare din Apus pentru a crește în lumina teoriilor înalte și de unde să se întoarcă într-adevăr cu diplome strălucite, dar mai depărtate de căldura iubirii poporului ce va conduce < ...>. Augustul Părinte, a hotărât ca unicul Său Fiu să-și facă studiile în
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
sobe. Când gospodinele puneau cloștile la clocit, aveau grijă să nu pună nimic în casă dintre lucruri întoarse cu gura în jos, căci puii se înăbușeau în ouă și nu mai ieșeau la lumină. Gunoiul nu se aruncă afară după apusul soarelui și nici până răsare soarele dimineața, deoarece e semn că-ți va merge rău în familie. Dacă puii mici mănâncă ouă și brânză în zilele de Paște, se zice că se dezvoltă bine, cresc mai repede. Când desfăcam păpușoii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
suflet, de plăcere, totul va ieși minunat.. Amenajarea straturilor este doar începutul muncii grădinărești. Cât am muncit la punerea arpagicăi, a dimcăi, a barabulencii și mai ales la săditul firelor de ceapă! Cu stropitoarea udam straturile dimineața și seara (după apusul soarelui). Întotdeauna, legumele și zarzavaturile din gradina noastră erau minunate. Plăcerea vine muncind, deși plivitul ridica cele mai multe probleme. Mama fiind plecată cu lucrătorii zi de zi, plivitul rămânea sarcina mea și a surorii mele Oltea. Buruienele creșteau văzând cu ochii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
aplicată pe lemn, de pictorul F. W. Kautnik Kuklenensis, în anul 1876, care semnează pe unele din ele. În exterior, biserica este blănită de jur împrejur cu scânduri, prevăzute la intrarea din partea de miazăzi a pronaosului, iar la extremitatea de apus dispune de o mică cămașă, pentru păstrarea obiectelor bisericești. Între obiectele de valoare istorică și artistică păstrate în biserică, sunt unele cărți de cult tipărite între anii 1762-1898, câteva registre din anii 1825-1880, icoanele de pe catapeteasmă pictate în 1876, precum și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
lacul „Chuzenji-ko”, pomenit mai sus. După ce am revenit pe țărm, neam pornit a vizita complexul din jurul Altarului „Toshogu”, complex care cuprinde o sumedenie de clădiri(peste 20) dispuse pe pantele muntelui. Minute în șir am admirat faimoasa poartă „Yomei-mon”(Poarta apusului), o capodoperă renumită prin varietatea culorilor folosite, dar și a sculpturilor și picturilor executate cu măiestrie și migală de meșterii timpului, unele acoperite cu foiță de aur. Se spune că în perioada Edo nu era permisă trecerea, dincolo de poartă, decât
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
numele proprietarei moșiei Frenciugi: <citation author="Clara Scharf">„Donație/ Subsemnata Clara Scharf, proprietara moșiei Frenciugi, com. Bâcu, donez pentru biserica din Frenciugi, pentru drum spre cimitir, suprafața de 3 (...), mergând la Nord cu Toader, la Sud cu T. Malancea, la apus și răsărit drumuri. / <ss> Clara Scharf. / 25 / III 1945”</citation>. Suprafața terenului (drumului de acces) a fost de 51168 m2. Fratele său Rudolf a făcut parte dintr-un convoi care i-a transportat pe evrei În Transnistria, de unde nu s-
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
și Simeon Își amintea rareori de el. Acum, dintr-odată, Îi răsărise În minte numele pe care buzele arse ale cruciatului Îl șoptiseră fără Încetare În timpul agoniei și o pornire ciudată Îl făcu să hotărască În grabă: va porni spre Apus. Va căuta lacul acela mare, În conjurat de munții albaștri și va intra Într-o lume nouă și Într-o viață nouă. * * * Era atât de Întuneric În pădure, Încât nu-ți puteai da seama când era noapte și când era
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la curtea ducelui Ber told. Ai să găsești de lucru la el. E un stăpân generos ca și unchiul său, monseniorul Gebhard din Konstanz. Dacă vii de acolo nu se poate să nu fi auzit de el. Ia-o spre apus. Din colo de poiană e o cărare care merge tot pe vârful mun telui. Mergi pe ea și ai să ajungi În puțină vreme la castelul Zähringer. Întreabă de Haro. E un slujitor bătrân, cu păr cărunt și fără degetul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cate artificial, se aflau o grădină, nu foarte Întinsă, dar plină de plante rare și de flori minunate, un bazin de marmură și câteva bănci aidoma, locul unde nobilul Conrad venea să viseze cu ochii deschiși. Grădina era Înconjurată spre apus de zidul cetății, iar pe celelalte trei părți de aripa castelului unde se aflau Încăperile personale ale ducelui și ale familiei sale. În această aripă, cu un cat mai sus, se afla și Încăperea destinată tinerei prințese, care-și cerceta
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că Eglord nu mințise. Ceea ce avea Înaintea ochilor depășea cele mai rele așteptări ale sale. Departe, spre orizont, se vedeau norișori de praf ridicați de călăreți care Înaintau cu repeziciune. și dinspre mânăstirea Sfântul Trudpert și din spre Sulzburg, dinspre apus și dinspre răsărit, din toate păr țile se apropia puzderie de țărani, cu coasele sclipind amenințător În soare. — Câinii blestemați, nici măcar nu se mai ascund! Atât de siguri sunt de victorie! Le sticlesc cuțitele În soare, iar ei se bucură
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
departe, ducând cu sine doar traista de cioban, În care se aflau, ca odinioară, o pâine și o ploscă cu vin. Se mai Întoarse o singură dată să privească de departe castelul ce străjuia noul oraș. Apoi se Îndreptă spre apus. Câțiva ani mai târziu un cioplitor În piatră venit de departe lucra la portalul bisericii din Taragona. În grupul de statui sculptat chiar la intrare se găsea cea a Fecioarei Maria, de o frumusețe nepământeană. Un negustor prieten cu bancherul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
binefăcător. Păstrez și astăzi în râșnița dinților mei, undeva, în niște celule decrepite, senzația campestră a melanjului dintre cele două alimente, ca o reminiscență aluvionară a unor clipe din viața mea păcătoasă, trecătoare și inutilă. Și mă întreb acum, la apusul existenței mele ticăloase, nedumerit și înfricoșat: Unde am greșit, Doamne? Și cu ce? Când? Eram șase copii nevinovați, lipsiți de apărare, ca puii de prepeliță ai lui Brătescu-Voinești, alături de mama, cuprinsă de groază la gândul că ni s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
citit cartea. Sau care reprezintă punctul de vedere al editorului care vrea s-o vândă. A.B.Spuneți-mi acum un poem (un text) care vă place foarte mult. FRUNZA DE BRUSTUR " Vom mai avea zile întregi de la răsăritul la apusul soarelui vom mai purta cămăși nesfâșiate de vânt pantofi fără găuri în tălpi vom mai fi căutați la telefon de câte cineva care încă n-a șters numărul din agendă e bine e minunat te-așezi în umbra arborelui și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
că va apărea la toamnă. A.B. Ați declarat într-un interviu anul trecut că "vă simțiți scriitoare mai mult în străinătate". De ce? Pentru că, în timp ce la noi interesul pentru lectură este în scădere și primează goana după valorile materiale, în Apus funcționează un fel de oboseală de societatea de consum, sentimentul că (pentru a-l cita pe Malraux: "Secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc") singura noastră salvare este să ne descoperim scânteia de spiritualitate încă vie, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Cartea a ajuns la Paris, dar... zăcea în cutii, mult timp nedesfăcute de către "armata" de delegați ai ICR-ului. Mai mult: ICR-ul plătește traducerea unor cărți, dar mai ales a unor autori, ca și apariția acestora în țări din Apus ... Și atunci? Părerea mea că este o lipsă de strategie, un veșnic amatorism. Adică: se alocă bani, se traduce și tipărește, dar... cam atât. Cred că de aici încolo ar începe promovarea sau, poate, chiar înainte de traducere și tipărire. Pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
-lea președinte al Statelor Unite (1885-1889). Noaptea rămânem În orașul Elyria. Acesta e unul din avantajele automobilului. Vizitezi ziua un oraș mare dar scump și te retragi pentru noapte Într-unul modest. În a patra zi de voiaj parcurgem partea de apus a statului Ohio (Ohaio), spre Toledo. Suntem la 1000 km de coasta Atlanticului și observăm influența depărtării de cel mai mare centru de consum. Numărul fermelor zootehnice a scăzut. Se obține aici o producție vegetală mai variată, Într-un sistem
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de americani m-au ascultat și și-au dat seama că oamenii de la noi și-au creat o viață spirituală și materială, care le-a dat posibilitatea să rămână o țară omogenă, capabilă de a-și Însuși rezultatele progresului din apus, și a contribuit de asemenea la progresul general. Într-o altă zi, două studente, surori, ne invită să le vizităm ferma părintească, la 15 km nord de Ames; au o fermă mică modest Înzestrată. Părinții sunt bătrâni iar fetele rar
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]