7,167 matches
-
este suficientă pentru a-i simți, în mod ciudat, aproape și departe totodată, ferindu-mă de tentația trecerii de partea celor care-i judecă în speranța că acest gest îi va face să crească în ochii celorlalți. Tentația judecății morale aspre ține de speranța celui care-o practică de-a fi (considerat) de partea binelui. Avem mai mulți judecători decât penitenți; semn că am investim actul de a judeca cu atributele mântuirii. Mă mențin viu mai curând interogațiile decât convingerile. Viitorul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
zac osemintele lui Nechifor Lipan. Structura romanului evidențiază două componente: * simbolică-mitică și * epic-realistă, care se interferează pe parcursul întregului roman. Romanul debuează cu legenda pe care Nechifir Lipan obișnuia să pevestească la nunți și la otezuri, în care se evidențiază viața aspră a locuitorilor de la mune care își câștigau pâinea cu toporul ori cu caa, foarte prcepuți în meșteșugul oieritului și cărora Dumnezeu le a dat ca unică menire existențială stăpânirea înveci a acestor locuri. Structurat în 16 capitole, romanul surprinde trei
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
și ele prezente în roman: cumătria de la Borca, la Cruci nunta, în care tradiția e plină de strălucire. Dar Baltagul ramane, în ultimă analiză, romanul “unui suflet de munteanca, vaduva Vitoria Lipan”. Ea este din Măgura Tarcăului și trăiește viața aspră a oamenilor de la munte. Figura reprezentativă de erou popular, Vitoria întrunește calitățile fundamentale ale omului simplu, care se înscriu în principiile etice dintotdeauna ale poporului român: cultul adevarului, al dreptății, al legii stramoșești si al datinei. Scriitorul dezvăluie neliniștea eroinei
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
dai voie să nu te crez. Un om endependent, care a făcut servicii partidului, județului, țării... și mie, ca amic, mi-a făcut și-mi face servicii, da!... Și să veniți d-voastră, tot din partid (cu ton de mustrare aspră) și să bănuiți că... să vă pronunțați cu astfel de cuvinte neparlemantare... Îmi pare rău... Brânzovenescu: În sfârșit, noi... Trahanache: Ai puțintică răbdare... Îmi pare rău... (indignat rău de tot.) Care va să zică unde nu înțelegeți d-voastră politica, hop! Numaidecât trădare
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
se-ndoaie de încheieturi; când ea s-a apropiat bine, se oprește țapăn înaintea lui; el cade în genunchi.) SCENA IX Zoe, Cațavencu Cațavencu: Iartă-mă, iartă-mă... Zoe: (râzând) Scoală-te, ești bărbat, nu ți-e rușine! (cu ton aspru.) Scoală-te! Cațavencu: (sculându-se rușinat) Iartă-mă... Zoe: (cu dignitate) Ești un om rău... mi-ai dovedit-o... Eu sunt o femei bună... am să ți-o dovedesc. Acuma sunt fericită... Puțin îmi pasă dacă ai vrut să-mi
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
datele din literatură existente până în prezent, subliniind câteva nuanțe importante privind specificul românesc. Grupurile etnico-religioase studiate, cu majoritatea subiecților provenind din mediul rural, sunt parte a populației cu venituri mici, cu educație elementară, având un mod de viață simplu și aspru. Consumul de alcool și tutun a fost foarte redus, acest lucru confirmând nivelul scăzut al consumului de toxice uzuale în mediile religioase. Distribuția tipului de dietă în funcție de apartenența religioasă a arătat că membrii AZS sunt cu precădere ovo-lacto-vegetarieni, în timp ce restul
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
dăm peste versul: „Orchestra încetase barbara rapsodie”7). O compoziție nouă, fără îndoială! Și exemplele ar putea continua. La Bacovia, „barbar” nu exprimă însă repulsia, dezgustul, oroarea, ci un soi de fascinație. „Barbar, cînta femeia - aceea” înseamnă că ea cînta aspru, straniu, dar (continuarea o arată) răscolitor, memorabil. Cîntăreața (în care unii au văzut simbolul poeziei)8) își răcnea durerea și, în același timp, o trezea pe a ascultătorilor săi: „Barbar cînta, dar plin de jale, -/ Și-n jur era așa
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mei gravă ca la stafie,/ Afunde și teribili, lungi cearcăne de plumb-” (M. Eminescu, „Povestea magului călător în stele”, în Poezii, ediție citată, p. 242) Și: „O, de aș muri odată... Cu corpul meu de plumb/ Să simt cum morții aspre molatec eu sucumb”. (Ibidem, p. 243) Și: „Căci plumbu-n veci nu-i aur...” (Idem, „Icoană și privaz”, loc. cit., p. 274. Și: „-Eu, zise umbra încet, simt întunecîndu-se și pierind conștiința eternității mele; simt îngreuindu-se ca sub plumb cugetările
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
țară tristă, plină de umor”. Numai o fericire generalizată ni-l va putea șterge din memorie, deși nici atunci cu totul. Desigur, chiar și natura ar trebui să se schimbe: să nu mai fie ploi persistente, ierni terifiante, cu „ger aspru”, „pustii”, zile cu ceață, ceruri gri. Nimic să nu mai amintească de singurătate, melancolie, plictiseală. Eu nu întrevăd încă posibilitatea realizării acestora. în fine, ar trebui să apară mulțime de poeți care să ne dea un sentiment al valorii mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și se suie la cer, pe-o rază. Călugărul o crede făptură aievea, cu gînd din gîndul său și cu suflet din sufletul său. "O, zice călugărul de-aș muri odată... cu corpul meu de plumb Să simt cum morții aspre molatec eu sucumb, Iar sufletul... o parte ce-n mine a mai rămas, Să zboare-unde-i așteaptă amorul în estas. O, de-ar fi o moarte, fără ca eu să mor, Eu aș cuprinde-o-n brațe și aș strînge-o cu dor
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
din bugetul ordinar văd că s-au dat ajutoare la multe persoane. Deci sunt de părere ca să se voteze o sumă cît de modestă, pentru ajutorul lui Eminescu. Totodată, vă rog, D-le Președinte, a binevoi a nu pune așa aspre admonițiuni unui membru al Consiliului județean și vă mai rog ca să nu fiu întrerupt. Dl (Iosef) Smelț: Sunt de opiniune din contra cu Dl. Leca. Însuși Dl. Leca a zis că Eminescu a fost un eminent bărbat și că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în trecutul lor, — în general minore, sau în legătură cu care nu sunt în realitate vinovați, — astfel de persoane cer insistent să li se aplice pedeapsa cuvenită, iar atunci când apreciază că puniția / pedeapsa venită din partea celor din jur nu este suficient de aspră, recurg la suicid. O formă interesantă de autofrustrare întâlnim și la ipohondrici, care sunt într-atât de intens preocupați de buna funcționare a organismului lor, încât se cred cuprinși de o boală grea, incurabilă: acest fapt îi face să perceapă
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
chiar: „De ce să trăiască un astfel de om?”. Gândind astfel, el a făcut paricidul în adâncul sufletului său. Simțindu-se apoi culpabil în forul său interior, el va lua asupra lui însuși întreaga responsabilitate a crimei și va accepta pedeapsa aspră a legii, sperând ca prin acest fapt să obțină o ispășire a vinei sale interioare; și într-adevăr, din momentul în care își asumă această responsabilitate morală, el simte în sufletul său „o lume de simțiri curate, înălțătoare”. Raskolnikov are
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
să-și pericliteze viitorul? Sisteme politice coercitive și dictaturi Numărul mare de sisteme politice autoritare Regimurile coercitive sunt larg răspândite în lumea contemporană, poate că cele mai multe trebuie descrise în această manieră, iar o minoritate însemnată dintre ele aplică metode foarte aspre. Frecvența loviturilor de stat militare și de alte tipuri dovedește magnitudinea acestei probleme, deși loviturile de stat (și revoluțiile) apar nu doar pentru a instaura, ci și pentru a răsturna regimuri dictatoriale. Mijloacele prin care regimurile coercitive sunt capabile să
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de mase" ca fiind cele bazate pe membri, în timp ce "partidele de cadre" erau de clientelă, acest contrast fiind perceput ca o explicație a diferenței între partidele și societățile moderne și non-moderne (Duverger, 1954: 62-90; Blondel, 1969: 117-26). Distincția este prea aspră. Un indicator al "caracterului de masă" bazat pe procentajul deținătorilor de carnet de membru în cadrul electoratului unui partid este nesemnificativ, din moment ce unele partide care nu-și definesc membrii în acest fel, precum partidele americane, nu ar putea fi considerate partide
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
luat naștere în contextul examinării proiectelor de lege sau al discuțiilor pe probleme financiare. Congresul Statelor Unite este forul legislativ în care activitățile de anchetare sunt de departe cele mai dezvoltate, reprezentanții executivului și alți martori fiind interogați în cel mai aspru mod posibil. Aceasta a dus la izbucnirea unor scandaluri grave. În plus, în timp ce Congresul Statelor Unite nu poate cenzura guvernul ca atare, numirea membrilor executivului dă naștere, în Senat, unor dezbateri "de confirmare" în care se recurge intens la investigații. În
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Iar soarele umblă după calculele/ Sale secrete / Oricum ai privi lucrurile, aici/ Este și altcum, nu doar altunde.// Doar ceea ce e închis în timpul meu/ Rămâne la fel, oriunde m-aș preumbla/ Un fel de aer străveziu ce depășește/ Și încăpățânarea aspră a pietrei.// Te ții tare, suflete al meu,/ Stabil și călător în aceeași pulsație/ Deodată". Căutarea asiduă a diversității, a diferenței pitorești sau emblematice nu este, pentru poetul călător Liviu Antonesei, decât un simptom al propriei cizelări identitare. Referințe critice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
artistului ieșean îl reprezintă și îi reproduce, într-o manieră paradoxală, dar neîndoielnică, neantul interior. Un neant care este sugerat, aproape fără excepție, de toate însemnele existenței sale de hârtie. Vidul este transmis, bunăoară, de recuzita sa definitorie, de solemnitatea aspră a gesticii sale ori de pauperitatea decorului în care își duce teribila povară a existenței. Dar mai ales de marea singurătate a acestor figuri schematice, descărnate, torturate atât de nonsensul și lipsa de finalitate a propriei vieți, cât mai ales
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Codruț, de mai vechiul "ritual al jubilației ceremoniale în fața lumii", ce travestea reușit iluminarea ontică, după cum bine observa Iulian Boldea, plecând de la volumele anterioare ale poetei. Nucleul poemelor din Ultima patrie nu este deloc unul jubilatoriu, ci dimpotrivă, unul sumbru, aspru, întunecat, pliat pe o sensibilitate mai ascuțită, mai deschisă percepției distrofiei lumii recente. Culorile în care aceasta este zugrăvită sunt la rândul lor mult mai întunecate, profilurile existențiale reduse la câteva definitorii, iar gestica stereotipă; în ciuda referințelor "reale", autenticitatea este
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pustiit de un "soare negru, soare al sfârșitului" etc. Revin motivele și schemele parabolice dragi (îngerii și Căderea îngerilor, umbra, travestiul, scindarea (Arlechini la marginea câmpului, Finita la commedia, Îngerul, Rază a lucidității), stilizate în desene încremenite, peste care bate aspru, halucinant, aripa neantului. Și aici, fără excepție, " Versurile sale sunt bântuite de obsesii nocturne, un aer lunatic stăpânește imaginația poetului și-n decorul halucinant al peregrinărilor fiecare gest are valoarea unui ritual. În confuzia simbolică prefigurată în imagini ale decrepitudinii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
răzuit palimpsestul", măcinat exclusiv de dramele identitare dedublarea este, de altfel, tema de recurență a acestui gen de texte, izolate, grafic, între paranteze pătrate. Notabile, dintre ele, sunt în special (Spune că nimic nu e mai cumplit...) și (Îmi spun...), aspre confesiuni ale alterității care inspiră și repugnanță, și desfătare, și cruzime, și tandrețe. Într-un ingenios poem programatic din această ultimă carte de versuri, poetul mărturisește a fi încercat să caute "Cheia. Formula. Codul. Parola. Descântecul. Ceva care să deschidă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
chestionare identitară. Proces în cursul căruia intervin și invariantele bine știute: spectrul ratării, anxietatea, oboseala reiterării acelorași atitudini, incertitudinea soluționării crizei. Scriitorul le dă însă glas nemijlocit, fără să le învăluie în aburii metaforismului desuet, fără să încețoșeze peisajul oricum aspru al propriei interiorități o interioritate ce își deconspiră de la început slăbiciunile: "uneori, după lungi hăituieli,/ sunt prins, deconspirat, umilit/ nimic nu mă salvează/ nimic nu mai vrea/ să-mi stea aproape/ peste tot mă întâmpină/ ziduri inclemente/ peste tot dau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
profilului unui ins torturat, angoasat, inapt a se plia pe așteptările unei exteriorități în fond nedemne și, deopotrivă, a-și minimaliza ori alunga cu totul suferința de sine. Încă din primele două volume, Utopia posesiunii și Fără întoarcere, desenul acestei aspre crispări începe să capete un contur lipsit de echivoc, deși abia odată cu Tentativa de spovedanie instanța poetică este pe deplin pregătită să își exploreze conștiința minusului existențial. Fragilă, derutant de simplă, confesiunea acestei totale neadecvări la univers anunță, într-un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
postmodernă, ceea ce înseamnă că Apocrife-le... au și un adstrat substanțial de ludic și parodic. De urmărit, spre exemplu, jocul auctorial inteligent, alternanța de registre și roluri din poeme precum Erată, Teatrală, Arheologie și Dilemă. Sau, de ce nu, Altfel un aspru rechizitoriu adus bietului Adam (căruia nevasta îi descoperă "lipsuri mari la capitolul educație sexuală"!), încheiat cu o savuroasă trecere în revistă a... bibliografiei sexofone locale. Căci, vorba ceea: "10. Sunt atâtea lucruri de remediat. Trebuie, deci, imediat, să te apuci
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ar fi înotat printr-o lumină mai caldă ca apa" etc. Neîndoielnic, Rodion este cu o vorbă a lui Andrei Pleșu un "atlet al intermedierii" între acvatic, terestru și cosmic, între lumea de aici și cea de dincolo. Dar nodurile aspre ale poveștii sale, cele patru despărțiri simbolice de lume, nu fac altceva decât să irizeze (firește, ritualic) cealaltă istorie de prim-plan, aceea a Deltei, adevăratul protagonist al cărții lui Talpalaru. În ciuda faptului că este jalonată de toponime reale, identificabile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]