7,201 matches
-
obișnuința de a fi creativi. Dar, de ce ne dorim să fim creativi? Prin creativitate asigurăm vieții noastre siguranță, dar și culoare, ducem înainte destinul nostru de a înnoi lumea, de a o desăvârși. Dacă suntem creativi, viața noastră iese din banal și devine încărcată de explozia de lumină a spiritului uman. Putem fi creativi în profesie și ne asigurăm recunoașterea valorii, dar și bunăstarea materială. spunea Goethe, elogiind munca intelectuală marcată de originalitate. Putem fi creativi față de ceilalți, în relații interpersonale
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
sau ipotezelor. 4.1.3.5 Rezistența la închidere Rezistența la închidere reprezintă capacitatea de a rezista tentației de a alege soluția aflată la îndemână sau prima soluție care apare, socotind problema rezolvată. De regulă, prima soluție este neoriginală, comună, banală. Abia după ce se emit mai multe idei (fluența ideației) se ajunge în atmosfera rarefiată a ideilor originale, cu adevărat creative. S. Parnes ne dă un exemplu de exercițiu care demonstrează existența sau inexistența acestei atitudini. Se prezintă figura de mai
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
modalitate de a obține, într-un timp scurt, un număr mare de idei de la un grup de oameni, fără a evalua, în primă fază, calitatea ideilor. O ședință de brainstorming bine condusă generează sute de sugestii și soluții de la cele banale, stupide sau inutile la cele nebunești sau cu adevărat extraordinare. Pentru a se emite cât mai multe idei se separă, cu bună intenție, actul imaginației de faza gândirii critice, raționale. Din acest motiv, un sinonim frecvent pentru brainstorming este „evaluare
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
cât mai mare de idei. Participanții sunt încurajați, în mod deliberat, să emită un număr important de idei, indiferent de nivelul lor calitativ. Explicația constă în aceea că primele idei care ne apar în minte sunt cele mai uzuale, deci banale și neoriginale. Odată ce acestea s-au epuizat, prin perseverență se intră în atmosfera rarefiată a ideilor neobișnuite, care au șanse mai mari de a fi originale. De regulă, numărul ideilor găsite într-o ședință este de ordinul sutelor. Dintre acestea
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Hârtia Medicală a lui Gayetty - un articol perfect pur pentru toaletă și pentru prevenirea hemoroizilor.„ Astfel, hârtia de cânepă de Manila a devenit prima hârtie igienică. G.W. Carver, botanist și chimist, a descoperit peste trei sute de utilizări diferite ale banalei alune. Firma Electrotextiles din Londra se ocupă de fabricarea de țesături cu destinații speciale, folosite la realizarea unor produse precum: pijamale prevăzute cu senzori, utile în spitale, mai ales la reanimare; tapițerii pentru scaunele din automobile, care sesizează poziția corpului
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
realizeze o invenție obișnuită, iar la 6 luni o invenție majoră. Impunându-vă o cotă de idei pe care să o respectați, vă anihilați dorința de a evalua fiecare idee și notați tot ce vă vine în minte, atât ideile banale cât și cele originale. De obicei, prima treime formează idei cunoscute de toată lumea, următoarea treime cuprinde idei interesante, iar ideile din ultima treime sunt complexe, iar dintre acestea unele sunt originale și valoroase. Așadar primele idei sunt mai puțin valoroase
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
ai dreptate”. Întradevăr, nimeni nu poate deține adevărul absolut. Cercetarea actuală în domeniul creativității se aseamănă cu exploararea unei săli imense populată cu obiecte de o frumusețe neasemuită, dar aflată în beznă totală. Fiecare explorator are la dispoziție o cutie banală de chibrituri, adică instrumentele de investigație restrânse ale cercetătorului. Aprinde un băț de chibrit și, timp de câteva clipe, la lumina slabă percepe obiectele din imediata sa apropiere. Încearcă să vadă unde își poate îndrepta pașii, dar lumina se stinge
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
găsite este o tehnică care aduce energie și amuzament în grup, având avantajul de a fi foarte folositoare la generarea ideilor. Participanții trebuie să iasă din încăpere și fiecare să revină cu câte ceva găsit în drum. Poate fi un obiect banal (un ambalaj, un muc de țigară) sau mai deosebit, numai să nu producă daune la locul de unde este ridicat. Apoi fiecare trebuie să le prezinte celorlalți obiectul respectiv, cu multă pasiune. În timp ce unul dintre participanți vorbește, ceilalți trebuie să găsească
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
făcute, reia legătura cu tânărul bucureștean, pentru ca, după o scurtă efuziune, acesta să o abandoneze, plictisit de idealismul ei. Oprită brutal din calea ei, fata moare, după ce îi lasă un fiu, care va fi crescut de tată într-o ambianță banală, lipsită de frumusețe. În pofida prea lungilor discuții și expuneri de idei, epica e densă, cu unele secvențe izbutite. Manual de istoria artelor (I-II, 1922-1927) prezintă succint informații despre principalele culturi antice, de la cea egipteană la cea romană, apoi despre
TAFRALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
și ficțiune. Textul debutează cu jurnalul unei tinere de optsprezece ani, personaj cu un profil sufletesc obscur, a cărei principală dorință este de a-și cunoaște tatăl. Mai mult decât personajul în sine frapează, în notațiile diaristice, surprinderea atmosferei cenușii, banale, a vieții de provincie. În a doua parte se dezvăluie că jurnalul fetei este, de fapt, romanul de debut al unui tânăr scriitor, prezentându-se amănunte despre geneza textului și fragmente din biografia autorului. Ficțiunea nu numai că devine sinonimă
TATULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
cel mai interesant înfățișează „operele minore” ale „salvatorului”, schițe asemănătoare acelora care vor fi reunite în Ceainicul de argint (1983), între acestea remarcându-se Spălătoreasa și labirintul, o parabolă despre absurdul unei existențe monotone, surprinsă detaliat, cu încetinitorul, până ce contururile banalului par a se deforma după legile oniricului. Nuvelele și schițele din Ceainicul de argint demonstrează că lui T. îi reușește cu adevărat formula prozei scurte. Culegerea este structurată în trei secțiuni, Fizica, Metafizica și Alte formule. Cea dintâi include texte
TATULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
care trebuie să realizeze imposibilul. Tetralogia Vulturul este și cea mai izbutită parte a unui masiv ciclu epic. Ca autor al câtorva piese de teatru, T. eșuează uneori tocmai prin schimbarea mediului său preferat, istoric, cu acela social, concentrat asupra banalului cotidian contemporan: Nedeia inimilor (reprezentată la Timișoara și Oradea, în 1959-1960), Cazul studentului Mihai Lotreanu (pusă în scenă la Timișoara, în 1962) ș.a. Este, de asemenea, autor al unor scenarii de teatru pentru copii, câteva cu subiect istoric (Șoimii Moldovei
THEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
perioada de tranziție a anilor ’90. Din nou se poate observa că narațiunile constituie, sub mai multe raporturi simultan, un repertoar. În primul rând în ceea ce privește tematica, anecdotica, decorul și atmosfera, povestirile reconstituind mici scene și situații dintr-o lume cenușie, banală și nespectaculoasă, practic omniprezentă. E lumea Bucureștilor, alcătuită din trăitori în blocuri ori în case „la curte”, mușterii ai micilor frizerii și ai cârciumilor de cartier (locante numite până mai ieri „Zorile noi”, „Înfrățirea” și devenite, după privatizare, „Memfis SRL
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
impresia de zahariseală, de capacitatea de a se modela ușor ("trahanaua" este o coca moale). Este încadrat în seria încornoratului simpatic, deoarece refuză să creadă în autenticitatea scrisorii de amor. Stefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fixat într-un triunghi conjugal banal și tihnit, bănuit de toți.El administrează județul ca pe propria moșie având o mentalitate de stăpân medieval: e orgolios, abuziv, încalcă legea si admite micile matrapazlacuri ale lui Pristanda, pentru că acesta îl foloseste. Însă, de fapt, este ținut din
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
că e „intim”, „prea intim”. *„Articolele mele - mi-a atras atenția Liviu Filimon, un profesor de psihologie cam zărghit, aplecîndu-se asupra mea și apucîndu-mă, cu un gest care se voia amical dar nu era, de rever - nu sînt niște articole banale; sînt articole de idei, articole de cotitură”. Un ins normal, într-o situație normală, nu-și prezintă astfel „marfa”. Formulată în plină stradă, o asemenea caracterizare mi s-a părut și mai derezonabilă. Am făcut însă efortul de a nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ea. În timpul liceului (1953-1956) n-o aveam. A ieșit la iveală abia la începutul anului următor (1957) - culmea! - tot într-un moment de „tensiune internațională”. Atunci nici nu știam că unele lucruri mici pot avea consecințe iremediabile. După ce din cauza unei banale eroziuni (făcusem mai multe drumuri în cizme din Witing și pînă la Leu) ratasem intrarea la Farmacie - tîrziu, prin octombrie 1956 - am ajuns la școala Militară de Artilerie Antiaeriană din Brașov. Cum se știe, în acea lună a început războiul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a Patimilor, mi-am îmblînzit gîndurile și miam temperat, pe cît am putut, gesturile. Dar m-am surprins, nu o dată, ca și-n săptămînile precedente ale postului, tentat de lucruri frivole, m-am amuzat sau m-am iritat din motive banale, pe scurt, n-am avut o constantă atitudinală. Rămînerea în același climat face imposibilă schimbarea, reînnoirea psihică și morală. Mă îndoiesc, de altminteri, că aceasta ar fi posibilă. Oamenii sînt ca arborii, care nu-și schimbă integral coroana în fiecare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
considera „poet”: prin faptul că și pentru mine, adesea, facit indignatio versum. Disconfortul, conflictele, situațiile dezavantajoase mă „inspiră”, mă determină să pun mîna pe „condei”. Scrisul meu se justifică și funcționează mai bine ca replică. Fără „nervi” m-aș simți banal, inutil, ridicol. Iată de ce, în rugăciunile mele, nu cer niciodată „să-mi piară dușmanii”. Ce m-aș face fără ei? Aș fi de acord cu toată lumea și, deci, nul. Exist numai în măsura în care mă opun, mă disociez, mă diferențiez. *43 de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
l confiște. Revelatoare pentru condiția sa morală mi s-a părut mărturisirea că s-a căsătorit abia în clipa cînd și-a dat seama că nu mai are nici o șansă să se remarce intelectual: „Am ales între spînzurătoare și viața banală.” Familia, pe care o slujește docil, nu-l ajută să depășească starea de marasm. Se simte singur, din ce în ce mai singur, în „marea umană”. Citește, scrie, dar fără elan. * Următoarea parafrază ar putea fi o regulă pentru ținerea oricărui jurnal: „Nu amîna
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
asemenea, ca „un puternic levier al spiritului”. În plan fizic, „ea se opune vidului și e contrariul inerției”, iar în plan spiritual, „modelează, e psihoplastică”. „Vedeți numai - încheie scriitorul francez - ce face un pic de absență din amorul cel mai banal. Ce colorant!” *Costică mi-a zis: „Mă întreb nu o dată cu ce să-mi umplu mai bine restul de viață care mi-a rămas”. M-au trecut fiori: el e doar cu un an și o lună mai mare decît mine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ce au fost cineva, cu funcții la nivelul de sus, intrați acum într-o criză morală, suferind pentru acțiunile pe care le-au inițiat, le-au aprobat, le-au susținut. Abia literatura mai tînără s-a întors la omul obișnuit, „banal”. Integrîndu-se acestei tendințe, deși buletinul lui arată altceva, Savin se prezintă ca tînăr. Lansarea s-a făcut în cenaclu. N-am mai fost de mult la o ședință de-a acestuia: cea de acum mi s-a părut o brambureală
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aud cum își drege vocea și-l întreabă unde merge. „Pentru completare de varză”, îi răspunde el pretențios. „Au un pensionar la dispoziție (copiii, desigur) și nu vor să stea inactiv”. Probabil că și ea își va fi justificat la fel de banal „ieșirea”. Discuția lor (mai ales începutul) mi-a relevat însă că amabilitățile nu-s excluse nici la „vîrsta a treia”. * Într-un interviu difuzat de BBC (8 decembrie 1986), Vintilă Horia și-a reafirmat opinia că „literatura este o tehnică
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
replicat: „Viața ta-i țesută numai din spaime”. Într adevăr, deși n-o arăt, îmi tremură adesea gîndul ca frunza plopului. * Mă sîcîie de vreo două luni o pluriulcerație a limbii. Medicii pe care i-am consultat apreciază afecțiunea ca „banală”: o stomatită și o glosită acutizate de vecinătatea unei faringite. Uneori mă încred în diagnosticul lor, alteori mă cuprinde temerea că ar putea fi ceva grav. Încerc să mă lămuresc cu ajutorul dicționarelor și-mi privesc des limba în fața oglinzilor. Nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Capul înclinat, mîinile împreunate popește pe burdihan, vocea de catifea groasă se constituie într-o „poză” pentru foarte mulți impresionantă. Eu l-am privit doar ca pe un maestru de ceremonii versat, cu abilități oratorice: știe să dea unor constatări banale un aer de profunzime, să folosească anecdota pentru a sublinia o judecată de valoare. De altminteri și cuvîntul la care am asistat l-a încheiat cam astfel: „Cînd se întîlnesc doi călugări japonezi, ei nu se întreabă, ca noi, «Ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cînd a urmat „caracterizarea” sa. Primul care s-a înscris la cuvînt, pentru a-l lăuda, a fost Sergiu: „îl cunosc de peste 20 de ani, e un tovarăș devotat partidului, un bun coleg etc.”. L-a secondat Sporici, mai puțin banal, dar tot de pe creasta elogiului, amintind vag spre final că „i se pot face și unele recomandări”. Al treilea s-a ridicat Calistrat Costin, care a început sentențios: „Un om se judecă după roadele sale, iar redactorul nostru șef are
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]