9,560 matches
-
numite Mari loji. Cuvintele „francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez "free mason", francez "francmaçon" și german "Freimaurer" care înseamnă „zidar,constructor liber“ și reprezintă o moștenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilici și catedrale în Evul mediu (vezi mai jos). Nicolae Stoica de Hațeg în "Cronica Banatului" (1785), amintește de „frai-maorii, frai-gaisterii cu lojile lor”. În secolul al XIX-lea, a apărut în limba română și varianta „farmazon“, provenită din cuvântul similar rusesc însemnând
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
de asemenea, anumite semnificații: Crucile din vârfurile cupolelor au la baza lor o semilună așezată cu colțurile în sus. Aceasta este, de fapt, o ancoră, indicând că biserica este o corabie a credinței într-o mare de deșertăciuni. Multe biserici, Catedrala Sfântul Vasile din Moscova fiind cel mai cunoscut exemplu, nu sunt structuri simetrice. Acest lucru nu este întâmplător, fiind bazat pe credința că simetria este dușmanul frumuseții.
Biserica Ortodoxă Rusă () [Corola-website/Science/298497_a_299826]
-
până în 1260. Între secolele al XII-lea și al XIV-lea Anderlecht se dezvoltă și devine unul dintre cele mai importante sat din regiunea Bruxelles-ului. La sfârșitul secolului al XI-lea este consturită, pe ruinele unei vechi bazilici române, catedrală Sfanțului Guidon. Pe teritoriul comunei s-au desfășurat o serie de bătălii în perioada Evului Mediu: în 1356 bătălia de la Scheut, între Contele de Flandra și cel de Brabant. Din punct de vedere fiscal, incepand cu 1295, Anderlechtul va plăti
Anderlecht () [Corola-website/Science/298528_a_299857]
-
1919). Savantul Nicolae Iorga îl considera a fi "“ultimul dintre episcopii cărturari și patrioți moldoveni care merg pe urmele lui Melchisedec Ștefănescu”". Episcopul Iacov Antonovici a decedat la 31 decembrie 1931, în orașul Huși, și a fost înmormântat lângă altarul Catedralei Episcopale. În prezent, o stradă din municipiul Bârlad poartă numele episcopului Iacov Antonovici. De asemenea, a publicat articole și dări de seama în revistele “"Biserica Ortodoxă Română"“, ”"Revista pentru istorie, arheologie și filologie"" (editată de Grigore Tocilescu), “"Făt Frumos"” din
Iacov Antonovici () [Corola-website/Science/307073_a_308402]
-
ca preot la Mănăstirea Călugăra - Oravița, stareț al Mănăstirii “Martirii Neamului" din Baia de Arieș, apoi ca responsabil al internatului școlii de cântăreți bisericești de la Mănăstirea Radu Vodă din București. După absolvirea Facultății protosinghelul este numit ca preot slujitor la Catedrala Patriarhală din București (1953-1957), apoi devine vicar administrativ la Episcopia Romanului și Hușilor (1957-1963). În anul 1958 a fost hirotesit arhimandrit. Ulterior devine preot-paroh al Catedralei Reîntregirii din Alba Iulia (1963-1973), unde la acel moment nu era o episcopie. La
Emilian Birdaș () [Corola-website/Science/307113_a_308442]
-
Radu Vodă din București. După absolvirea Facultății protosinghelul este numit ca preot slujitor la Catedrala Patriarhală din București (1953-1957), apoi devine vicar administrativ la Episcopia Romanului și Hușilor (1957-1963). În anul 1958 a fost hirotesit arhimandrit. Ulterior devine preot-paroh al Catedralei Reîntregirii din Alba Iulia (1963-1973), unde la acel moment nu era o episcopie. La 11 iunie 1973 arhimandritul Emilian Birdaș a fost ales ca episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, cu titlul “Rășinăreanul”, fiind hirotonit întru arhiereu la data de 12
Emilian Birdaș () [Corola-website/Science/307113_a_308442]
-
Mureș, contribuind la apropierea dintre confesiuni și etnii. În anul 1975 a fost reînființată Episcopia Ortodoxă de Alba Iulia. Episcopul Emilian a fost ales la 14 decembrie 1975 ca episcop al noii structuri bisericești. A fost instalat ca episcop în Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia la 25 ianuarie 1976, unde a păstorit până în ianuarie 1990. Ca episcop s-a ocupat de organizarea noii eparhii, de restaurarea unor monumente istorice, de ridicarea a numeroase biserici și pictarea lor. În timp ce în alte eparhii
Emilian Birdaș () [Corola-website/Science/307113_a_308442]
-
aprilie 1990 episcopul Emilian Birdaș a fost reintegrat în Sinod, în calitate de arhiereu-vicar al Episcopiei Aradului, Ienopolei și Hălmagiului, cu titlul “Arădeanul". La 12 iulie 1994 a fost ales episcop al reînființatei Eparhii a Caransebeșului. La Caransebeș a început construcția unei catedrale episcopale și a reluat tipărirea Foii Diecezane și a Calendarului Românului. Episcopul Emilian Birdaș a trecut la cele veșnice la 5 aprilie 1996, în orașul Caransebeș. Episcopul Emilian Birdaș a publicat studii de teologie și istorie, dintre care amintim: De
Emilian Birdaș () [Corola-website/Science/307113_a_308442]
-
1893-1945) - cercetător al artei transilvane, în Ars Transsilvaniae, V, 1995, p.5-14 (în colaborare cu N. Sabău). · L’Heritage culturel et șes caractéristiques. Aspects régionaux des l’évolution artistique, În Omaggio a Dinu Adamesteanu, Clusium, Cluj-Napoca, 1996, p.271- 276. · Catedrală Sf. Treime din Blaj la 1751, în Acta Musei Napocensis, 32.ÎI, 1996, p.353-358. · Pictori maramureᗰeni din sec. XVII-XVIII în colecᘰiile Muzeului de Artă din Baia Mare, în Ars Transsilvaniae, VI, 1996, p. 49-56. · Conservarea Patrimoniului cultural prin preluare
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
a fost înființat în secolul XI, a fost ruinat de Francisco Pizarro în 1535. Însă, mai există rămășițe, care să ateste existența incașilor pe aceste teritorii, cum ar fi Templul Soarelui. Printre cele mai notabile clădiri din oraș se numără catedrală Sânto Domingo. În apropiere de oraș se află și presupusa locuința de iarnă a împăratului Pachautti, Machu Picchu, la care se poate ajunge fie pe o poteca încasa, fie cu trenul. Pe lângă aceasta se mai găsesc și fortărețele Ollantaytambo și
Cuzco () [Corola-website/Science/307273_a_308602]
-
răspundere funcție de girant al Arhiepiscopiei Române Unite de Alba Iulia și Făgăraș, dr. Vasile Suciu, cu toate riscurile care puteau apărea, a primit funcția de președinte al Consiliului Național Român de la Blaj și a luat jurământul tuturor subalternilor săi, în Catedrala „Sfânta Treime” de la Blaj. Aceasta se întâmpla în perioada când soarta războiului nu era încă decisă și armatele de ocupație germane se aflau încă, la București, iar guvernul român se afla tot la Iași, în pribegie. Generalul român Constantin Prezan
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
înființat AGRU (Asociația Generală a Românilor Uniți), iar în anul 1930, a reușit să să obțină înființarea Episopiei Române Unite a Maramureșului. Anual, la Blaj, erau organizate pentru preoți reculegeri, exercițiile spirituale devenind obligatorii. Aceste exerciții spirituale aveau loc în Catedrala „Sfânta Treime”, la care erau aduși cei mai buni oratori din Provincia Mitropolitană. „După una din serii, ținută de canonicul Octavian Domide de la Gherla, mitropolitul a dispus ca meditațiile să fie adunate și publicate în volum. Așa a apărut „Știința
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
de manager de proiect. Rolul consiliului este: Scopul proiectului Adempiere este crearea unei soluții business open source, dezvoltată și susținută de comunitate. Comuniatea proiectului crede că cea mai bună metodă pentru atingerea acestei ținte este implementarea Bazarului din faimosul articol Catedrala și Bazarul al lui Eric Raymond. și întradevăr, în câteva săptămâni de la lansare, Adempiere se poziționează între primele cinci proiecte de pe SourceForge.net, lucru care confirmă puterea bazarului descris de Raymond. Următoarele subiecte sunt atinse de aplicația Adempiere: Adempiere a
Adempiere () [Corola-website/Science/307290_a_308619]
-
Veneția în 1494. În sfârșit, pictură flamanda, aflată la mare cinste la Veneția, a influențat de asemenea activitatea artistică a lui Giorgione. Talentul lui Giorgione s-a manifestat pentru prima data in 1504, când a realizat tabloul de altar pentru catedrală "Sân Liberale" din Castelfranco, la comanda condotierului Tuzio Costanzo. Paternitatea acestui tablou pictat în ulei pe lemn nu mai trezește azi nici o îndoială. Se poate constata că artistul tratează tema tradițională (Madonna cu Pruncul Iisus și doi sfinți) într-un
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
1875. Scarlat Pastia a îndeplinit funcția de primar al Iașului în perioada 11 ianuarie 1877 - 3 ianuarie 1879. În această perioadă, el a renunțat la salariul care i se cuvenea. A făcut parte din comitetul care a reușit să reclădească Catedrala Mitropolitană din Iași, a cărei construcție fusese începută în anul 1833 de către mitropolitul Veniamin Costache, dar care, în urma prăbușirii în anul 1839 a cupolei mari, a stat în ruină până în 1880. Printre altele, el a făcut importante donații Universității „Al.
Scarlat Pastia () [Corola-website/Science/307345_a_308674]
-
un pod, construit peste râul Tamisa, care leagă centrul istoric al Londrei de districtul Southwark. Așezat între Cannon Street Railway Bridge și Tower Bridge, formează capătul de vest al zonei numite Pool of London. Spre sud față de pod se află Catedrala Southwark și gara London Bridge; spre nord se află „Monument to the Great Fire of London” (Monumentul marelui incendiu din Londra) și stația de metrou Monument. A fost singurul pod peste Tamisa în aval de Kingston până la ridicarea Podului Putney
Podul Londrei () [Corola-website/Science/307340_a_308669]
-
și care este cunoscută sub denumirea de Tornada din Londra din anul 1091. Repararea sau înlocuirea podului a fost efectuată de William al II-lea al Angliei prin muncă forțată, în același timp cu lucrările care se efectuau la noua Catedrală Saint Paul și cu ridicarea Turnului Londrei. A fost distrus însă din nou, de această dată de un incendiu, în 1136. După distrugerea din 1136, unele lucrări de reconstrucție au fost efectuate în timpul domniei regelui Ștefan, probabil de-a lungul
Podul Londrei () [Corola-website/Science/307340_a_308669]
-
A fost un cleric, care a avut funcția de arcipreste în Hita, din provincia Guadalajara. Se cunosc foarte puține date privind biografia să, numele său și al unuia dintre protagoniștii cărții sale, Ferrán García, aflate într-un document păstrat în catedrală din Toledo. Elementele pseudoautobiografice din opera să i-au determinat pe unii erudiți să încerce a deduce unele aspecte din viața autorului : nașterea în o „Alcalá”, în jurul anului 1283, studii în Toledo, încarcerare datorată unui ordin al lui Don Gil
Arcipreste de Hita () [Corola-website/Science/308512_a_309841]
-
și cei trei băieți preoți. După căsătorie, renunță la cariera militară și depune cerere la Mitropolia Moldovei să fie hirotonit preot pe seama Parohiei Oniceni, fiind preot ajutător al socrului său. În anul 1940, este hirotonit ca preot de mir, în Catedrala Mitropolitană din Iași. În anul 1946, arhiepiscopul și mitropolitul Moldovei, Irineu Mihălcescu, l-a transferat în interes de serviciu pe preotul Ioan Argatu, de la Parohia Oniceni la Parohia Boroaia, pentru a ridica biserica din acel sat, a cărei construcție stagnase
Ilarion Argatu () [Corola-website/Science/308546_a_309875]
-
In numărul II, 1940 - „Contra mașinismului”. - „Arta și tehnica”. - „Armonie”, „Atena”, „Clasicism”, rubrica „Dicționar”. - „Amateorism și urbanism”. - „Mitocanul ca factor al civilizației românești?”. - „Diferențialele Divine” - Lucian Blaga”. - „Despre pictura bisericească”. In numărul III, 1941 - „Coordonare” (G. M. Cantacuzino, O. Doicescu). - „Catedrala din Chartres”. - „Moldova”, „Profil”, rubrica „Dicționar”. - „Arhitectura industrială și Hans Hertlein”. - „Tema în artă” (semnat S.). - „Despre influențe” (semnat S.) - „Despre clasicism” ("Titu Maiorescu", de E. Lovinescu), recenzie. - „O carte uitată” In numărul IV , 1942 - „Orient-Occident” - „Atitudinea critică a lui
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
Moscova și a Academiei de Arte Frumoase din Sankt-Petersburg de către Șuvalov. A cheltuit, de asemenea, sume exorbitante pe proiectele grandioase în stil baroc ale arhitectului ei preferat, Bartolomeo Rastrelli, în special în Peterhof și Țarskoe Selo. Palatul de Iarnă și Catedrala Smolnîi rămân principalele monumente ale domniei sale la Sankt Petersburg. În general, ea a fost una dintre cei mai iubiți monarhi ruși, pentru că nu a permis germanilor să ocupe posturi în guvern și nicio persoană nu a fost executată în timpul domniei sale
Elisabeta a Rusiei () [Corola-website/Science/308549_a_309878]
-
și nici de Papa Grigore al XIII-lea. Acesta și regele Spaniei Filip al II-lea condamnă cu fermitate politica reginei mame. Mirele sosește la Paris însoțit de 800 de gentilomi hughenoți. Căsătoria are loc pe 18 august în curtea catedralei Notre-Dame. Au loc festivități grandioase la care sunt invitați toți nobilii regatului, inclusiv protestanții, într-un spirit de armonie și reconciliere. Dar Parisul este un oraș anti-hughenot, iar parizienii, catolici extremiști, nu acceptă prezența lor. Parizienii sunt nemulțumiți. În plus
Noaptea Sfântului Bartolomeu () [Corola-website/Science/308555_a_309884]
-
Travers, un puritan de seamă și asistent (rector) la Temple. Cu toate acestea, la nivel personal au rămas în termeni prietenești. Hooker s-a căsătorit cu Jean Churchman pe 13 februarie 1568 și a slujit mai apoi ca subdiacon la Catedrala din Salisbury și rector al St Andrew's Boscomb în Wiltshire. În 1595 a devenit rector al parohiei Bishopsbourne în Kent. A murit pe 3 noiembrie la Bishopsbourne. Cea mai cunoscută lucrare a lui Hooker este "Despre legile guvernământului ecleziastic
Richard Hooker () [Corola-website/Science/308609_a_309938]
-
culegere Leofric (c. 1050), lăsată de episcopul Leofric prin testament bisericii Exeter, diocez vecină cu Selsey. Dar cultul pare de scurtă durată în Anglia. Adam din Bremen, ale carui scrieri datează din preajma anului 1070, menționează pelerinaje la sanctuarul sfântului de la Catedrala din Nidaros, dar aceasta este singura dovadă solidă a unui cult al Sf. Olaf predatând mijlocul secolului al XII-lea. În această perioadă încep să apară referințe la "Veșnicul Rege al Norvegiei". În martie 1152, Nidaros este separat de Lund
Olaf al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308608_a_309937]
-
reputate școli de stat din Anglia, înființată în 1571 și situată până în 1968 în strada Tooley unde numeroase alte referințe la Sf. Olaf se pot întâlni. În 1968 școala a fost mutată la Orpington, Bromley. Recent traseul de pelerinaj la Catedrala din Nidaros, locul mormântului Sf. Olav, a fost reinstituit. După grafia Norvegiană traseul se numește Calea Sfântului Olav. Ruta principală, de aproximativ 640 km lungime, începe într-o parte veche a orașului Oslo și se îndreaptă înspre nord, de-a
Olaf al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308608_a_309937]