7,087 matches
-
Bilbor. Un aport deosebit în economia județului aduce și industria de textile, confecții și tricotaje, industria alimentară prin prelucrarea și industrializarea cărnii și a laptelui, agricultura prin valorificarea culturilor și creșterea animalelor, comerțul, serviciile și turismul. Valorificarea produselor specifice zonei, ceramica populară de la Corund și Dănești și intensificarea agroturismului au deasemenea rolul lor în economia acestui județ. Hărți Etnografie
Județul Harghita () [Corola-website/Science/296662_a_297991]
-
în partea sud-estică a reședinței regilor daci, Sarmizegetusa Regia, din munții Orăștiei. La Ocnele Mari, săpăturile arheologice efectuate în locul unde a existat cetatea dacică Buridava, cetate menționată de istoricul grec Ptolemeu în scrisurile sale, au scos la iveală bucăți de ceramică cu inscripțiile REB și BUR și o vază pe care scrie "„Basileo Thiamarcos Epoiei”". Acesta din urmă este numele unui rege local contemporan cu împăratul roman Octavian Augustus. Anul 87 a fost anul când armatele romane trimise să cucerească Dacia
Județul Vâlcea () [Corola-website/Science/296672_a_298001]
-
arabii înregistrează o serie de progrese remarcabile în privința utilizării medicamentelor. Ei sunt cei care au înființat primele farmacii, au întemeiat primele școli de farmacie și au alcătuit prima farmacopee. În atelierele curții califale sunt inventate noi tehnici (în special în ceramică). Artiștii din alte regiuni sunt atrași de faima și măreția Bagdadului și vin aici în număr foarte mare, contribuind la dezvoltarea unor stiluri și chiar arte noi. Competiția cu obiectele de artă importate din China stimulează inventarea unor noi paste
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]
-
1941, luînd înfățișarea actualului monument de arhitectură care este sediul Muzeului Țăranului Român. Zidăria aparentă din cărămidă roșie, arcadele și elementele traforate, foișorul amintind de clopotnițele vechilor mănăstiri, conferă clădirii somptuozitatea unui adevărat palat al artei. Muzeul deține colecții de ceramică, port popular, țesături pentru interior, lemn, mobile, feronerie, scoarțe. În curtea muzeului dinspre bulevardul "Ion Mihalache" a fost montată o biserică din lemn, monument istoric din secolul al XVIII-lea, strămutată aici în anul 1992. Muzeul Țăranului Român a obținut
Muzeul Național al Țăranului Român () [Corola-website/Science/296897_a_298226]
-
Milos și Milostiv”. Textul coranic nu a fost strâns într-o carte în timpul vieții profetului Muhammad, ci a fost doar memorat de către însoțitorii săi, iar, uneori, anumite versete au fost notate pe foi de palmier, omoplați de cămilă, bucăți de ceramică etc. Coranul a fost revelat, conform tradiției islamice, profetului Muhammad de către îngerul Gabriel (Gavriil; ar.: "Ğibrīl") în numeroase ocazii între anii 610 și moartea lui Muhammad în 632. Pe lângă faptul că îi memorau revelațiile, unii dintre însoțitorii săi le-au
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
această zonă, tribul fiind identificat cu ordessenii sau argessenii (o populație de pe malurile Argeșului) . În perioada daco-romană, orașul a făcut parte din regiunea Moesia Inferior, iar mai târziu din Dacia Malvensis. Din acea perioadă datează și numeroasele fragmente de zidărie, ceramică și monede. Cel mai important monument din județ, datând din acea perioadă, este Castrul roman de la Albota care era o tabără militară fortificată construită pe granița estică a Daciei. În epoca medievală, Piteștiul desfășura schimburi economice cu popoare de la sud
Pitești () [Corola-website/Science/296932_a_298261]
-
de inhumație și altul de incinerație, aparținând epocii dacice. În anul 1946, săpăturile făcute pe malul stâng al pârâului Debren au scos la lumină resturi de construcții din zid de piatră și mortar, fragmente de cărămidă și țiglă, obiecte de ceramică și morminte de incinerație din epoca romană. Pe malul pârâului Porumbele s-a descoperit ceramică și un pandantiv de bronz din secolul al IV-lea. La marginea sudică a turnului pe care se găsește biserica fortificată reformată, au fost descoperite
Sfântu Gheorghe () [Corola-website/Science/296941_a_298270]
-
incinerație din epoca romană. Pe malul pârâului Porumbele s-a descoperit ceramică și un pandantiv de bronz din secolul al IV-lea. La marginea sudică a turnului pe care se găsește biserica fortificată reformată, au fost descoperite gropi circulare conținând ceramică din secolul al X-lea. Importanța localității Sf. Gheorghe, situată la confluența drumurilor de legătură dintre Transilvania și Moldova, a crescut după secolul al XV-lea, când a fost ridicată la rang de târg (1461). În secolul al XVII-lea
Sfântu Gheorghe () [Corola-website/Science/296941_a_298270]
-
pentru intervalul secolelor XIII-XVIII, și urmele unei culturi Protodridu, care arată asimilarea culturii materiale a slavilor de către localnici, în perioada secolelor IX-X. Deasemenea în zona fostei bariere Agafton s-a descoperit o așezare în care s-au găsit fragmente de ceramică din secolele III-IV și din perioada secolele XI-XIII aparținând feudalismului timpuriu;, iar în zona Mănăstirii Popăuți s-au găsit dovezi arheologice ce demonstrează continuitatea locuirii în zonă între secolele XIII-XVIII. Pe baza acestor observațiile arheologice efectuate până în prezent se apreciază
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
armene din centrul târgului, aceasta datând din 1350. Descoperirile arheologice de pe teritoriul județului Botoșani, la Drăgușeni, Mitoc, Rădăuți-Prut, Ștefănești, Vorniceni, confirmă faptul că în această zonă au fost prezente așezări omenești încă din paleolitic. Specifice culturii Cucuteni sunt vasele de ceramică și pământ ars, pictate în 2 sau 3 culori, de un înalt niverașului a fost un păun cu coada răsfirată ce simboliza podoabele doamnei Moldovei, cumpărate cu bani din venitul târgului.l artistic. Dezvoltându-se atât de timpuriu "Botoșanii nu
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
mâl a păstrat pentru eternitate dovada marilor cataclisme care au modificat relieful. O alta așezare, de data aceasta, fiind identificată ca, aparținând epocii bronzului târziu - "Cultura Noua" a fost scoasa la lumina în perimetrul Precista (referința). Mai multe fragmente de ceramică din secolul VI - V î. Hr., atestă o așezare hallstattiană pe actuala stradă Bradului, care după cucerirea Daciei de către romani a rămas în afara granițelor Imperiului Roman, fiind locuită de Carpi. Aceștia vor fi în legătura permanentă cu Imperiul Roman, fapt ilustrat
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
o așezare hallstattiană pe actuala stradă Bradului, care după cucerirea Daciei de către romani a rămas în afara granițelor Imperiului Roman, fiind locuită de Carpi. Aceștia vor fi în legătura permanentă cu Imperiul Roman, fapt ilustrat de numeroase descoperiri arheologice constând în ceramică, monede și obiecte de podoabă. O altă așezare din secolele IV-V d.Hr., compusă din șapte locuințe a fost cercetată în zona Curții Domnești. Fiecare locuință are o încăpere cu pereți din bârne și un cuptor de ars ceramică
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
de podoabă. O altă așezare din secolele IV-V d.Hr., compusă din șapte locuințe a fost cercetată în zona Curții Domnești. Fiecare locuință are o încăpere cu pereți din bârne și un cuptor de ars ceramică. S-a găsit ceramică lucrată cu roata, dar și cu mâna, precum și o fibulă de bronz. Putem considera că aici era o comunitate sătească autohtonă continuatoare a comunității daco-romane. Cercetările efectuate in zona Băncii Naționale au scos la suprafață o așezare din secolele V-
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
o așezare din secolele V-VI d.Hr. Peste ea s-a mai descoperit o alta din secolele VI-VII d.Hr., alcătuita din opt locuințe dispuse după un plan riguros, pe care arheologi le numesc "cuib". Inventarul lor cuprinde ceramică lucrată cu mâna, mai ales "vase-borcan", la modă pe atunci. După calculele arheologilor numărul băcăuanelor era de 100 de persoane. Se ocupau cu agricultura, creșterea vitelor, meșteșugurile, cu pescuitul în multele ape din zonă, iar în pădure cu vânatul. Faptul
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
despre Târgu Jiu, că în vremea romanilor localitatea era un vicus, o stațiune comercială. Săpăturile efectuate pentru construirea liniei ferate Târgu Jiu - Rovinari au scos la iveală în partea de sud-est a orașului un mozaic, țiglă și cărămizi romane, precum și ceramică asemănătoare celei descoperite în apropierea castrului roman de la Bumbești-Jiu. Orașul este menționat pentru prima oară în anul 1406 sub numele de "Jiul", într-o poruncă dată mănăstirii Tismana de către voievodul Mircea cel Bătrân. Tot în secolul al XV-lea, localitatea
Târgu Jiu () [Corola-website/Science/296945_a_298274]
-
numită "Vicus Novus", menționată într-o inscripție din vremea Imperiului Român (anul 178). În zona centrală a orașului actual s-au găsit de asemenea vestigii de epocă română care dovedesc atingerea unui nivel cvasi-urban de dezvoltare (conducte pentru apa din ceramică arsă încastrate în zidărie etc). Prima atestare documentara este din 1263. În epoca medievală, după cucerirea Dobrogei de către Imperiul Otoman (începutul secolului XV), locuirea devine din ce in ce mai importantă în zonă. La un moment dat așezarea capătă un caracter urban, denumirea turcească
Babadag () [Corola-website/Science/297072_a_298401]
-
Dobrogei, fiind cel mai dezvoltat oraș dobrogean. Din epoca medievală în oraș se mai pot vedea geamia turcească din secolul al XVI-lea alături de mormântul lui Gazi-Ali-Pașa și cișmeaua Kalaigi, mausoleul lui Sări Saltuk Dede, Casa Panaghia precum și vase de ceramică, monede, arme și multe alte vestigii păstrate în colecții muzeale sau particulare. În perioada 1677-1678, reședință pasei s-a mutat de la Silistra la Babadag. În felul acesta, importanța Babadagului că reședința a celui mai important om al stăpânirii turcești din
Babadag () [Corola-website/Science/297072_a_298401]
-
descoperite în regiunea în care se află localitatea Otopeni datează din comuna primitivă. Cu prilejul săpăturilor efectuate în anul 1966 pentru construirea Aeroportului Internațional Henri Coandă, arheologul Margareta Constantiniu de la Muzeul de Istorie al municipiului București a identificat fragmente de ceramică veche și alte obiecte care au aparținut unei importante asezări omenești existentă înca din prima perioadă a epocii fierului. Într-un strat suprapus a fost descoperită o altă așezare, mai nouă, din secolul al X-lea. Prin hrisovul din 14
Otopeni () [Corola-website/Science/297075_a_298404]
-
de romano-catolici (6,86%), penticostali (4,03%), baptiști (2,44%) și adventiști de ziua a șaptea (1,25%). Pentru 4,1% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Arheologii au scos la lumina vestigii aparținând neoliticului (topoare cu gaură, silexuri, ceramică), civilizației dacice, perioadei de ocupație romană (linii de fortificații, podoabe, arme, pietre de moară), izvoare ce atestă continuitatea locuirii acestor meleaguri. Reședință a unor cnezate românești, Ineul este cunoscut ca un puternic centru fortificat. Cetatea Ineului este menționată ca și
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
circuitul expozițional este inclusă și o sală de expoziții temporare, care reprezintă un cadru optim de prezentare a celor mai semnificative aspecte din istoria și cultura orașului și a județului. Expoziția de etnografie cuprinde o gama variată de obiecte din ceramică de uz gospodăresc și ceramică decorativă, produse în centrele de olărit din Tășnad, Vama, Baita, Cehu Silvaniei, unelte agricole tradiționale, unelte folosite în atelierele meșteșugărești, specializate în prelucrarea lemnului, a fierului și a pieilor. Dispunând de mijloace tehnice rudimentare, cu
Tășnad () [Corola-website/Science/297080_a_298409]
-
o sală de expoziții temporare, care reprezintă un cadru optim de prezentare a celor mai semnificative aspecte din istoria și cultura orașului și a județului. Expoziția de etnografie cuprinde o gama variată de obiecte din ceramică de uz gospodăresc și ceramică decorativă, produse în centrele de olărit din Tășnad, Vama, Baita, Cehu Silvaniei, unelte agricole tradiționale, unelte folosite în atelierele meșteșugărești, specializate în prelucrarea lemnului, a fierului și a pieilor. Dispunând de mijloace tehnice rudimentare, cu materiile prime avute la îndemână
Tășnad () [Corola-website/Science/297080_a_298409]
-
o așezare înfloritoare ce purta numele de Ampelum și care se pare că a fost un important centru de exploatare al aurului care a purtat chiar rangul de municipium. Urmele materiale descoperite constau din inscripții în latină, statui, monezi și ceramică. Localitatea este menționată pentru prima dată în anul 1347 iar ulterior în 1387 este ridicată la rangul de oraș. Datorită industriei miniere orașul cunoaște o dezvoltare accelerată, aici fiind instalată prima mașină cu aburi din Transilvania care avea o putere
Zlatna () [Corola-website/Science/297087_a_298416]
-
vremea daco-romanilor, Ampellum fiind numele dat localității în acea perioadă antică. Ca urmare, pe teritoriul orașului au fost descoperite urmele unei așezări din Epoca bronzului precum și vestigiile orașului român Ampellum, cu peste 300 de inscripții, numeroase monumente sculptate, statui, monede, ceramică, un altar cu scriere grecească dedicate zeului Kimistenos etc. Pe teritoriul localității se găsesc câteva biserici cu valoare arhitecturală deosebită, unele incluse pe lista actualizată a monumentelor istorice cu valoare deosebită, între care amintim: Poluarea
Zlatna () [Corola-website/Science/297087_a_298416]
-
fântâna are o construcție specială, prezentându-se de fapt ca un bazin colector subteran, destul de mare, care are o deschidere îngustă pentru a putea fi luată apa cu o ciutură cu cumpănă. Însă descoperirea cea mai importantă o reprezintă o ceramică cu inscripția "BUR", care ar putea avea legătură cu numele Buridava sau chiar cu Burebista. De asemenea, pe un ciob de vas de pământ s-au găsit scrijelite inscripțiile "REB" și "MARK", acestea ducându-ne cu gândul la geto-daci. Dar
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
cuvântul fenician "Maleth," „sălaș” sau „port” cu referire la numeroasele golfuri ale Maltei. Alte câteva mențiuni etimologice apar în literatura clasică, termenul de "Malta" apărând în forma sa actuală în "Itinerarul Antonin" (Itin. Marit. p. 518; Sil. Ital. xiv. 251). Ceramica găsită de arheologi la se aseamănă cu cea găsită în Italia, și sugerează că insulele malteze au fost colonizate pentru prima dată în 5200 î.e.n., în principal, de vânători-culegători din Epoca de Piatră care au sosit din insula italiană Sicilia
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]