7,719 matches
-
martie 2012 a fost la putere o coaliție guvernamentală minoritară roșu-verde (adică între SPD și Verzi). Prim-ministru: Hannelore Kraft (SPD). Reședința la Düsseldorf.Alegerile anticipate de la 13 mai 2012 au adus cu sine un câștig de voturi pentru această coaliție, care va putea să guverneze în continuare în mod stabil, nemaifiind minoritară. La alegerile pentru landtag de la 22 Mai 2005 social-democrații (SPD) în coaliție cu partidul „Verzii” ("Bündnis 90/Die Grünen"), la guvernare de aproape 40 de ani, au fost
Renania de Nord-Westfalia () [Corola-website/Science/297274_a_298603]
-
Alegerile anticipate de la 13 mai 2012 au adus cu sine un câștig de voturi pentru această coaliție, care va putea să guverneze în continuare în mod stabil, nemaifiind minoritară. La alegerile pentru landtag de la 22 Mai 2005 social-democrații (SPD) în coaliție cu partidul „Verzii” ("Bündnis 90/Die Grünen"), la guvernare de aproape 40 de ani, au fost înlăturați de la putere de o coaliție „negru-galben” (formată din partidele Uniunea Creștin-Democrată "Christlich Demokratische Union", CDU, și Partidul Liber Democrat "Freie Demokratische Partei", FDP
Renania de Nord-Westfalia () [Corola-website/Science/297274_a_298603]
-
în continuare în mod stabil, nemaifiind minoritară. La alegerile pentru landtag de la 22 Mai 2005 social-democrații (SPD) în coaliție cu partidul „Verzii” ("Bündnis 90/Die Grünen"), la guvernare de aproape 40 de ani, au fost înlăturați de la putere de o coaliție „negru-galben” (formată din partidele Uniunea Creștin-Democrată "Christlich Demokratische Union", CDU, și Partidul Liber Democrat "Freie Demokratische Partei", FDP), având drept prim-ministru pe Jürgen Rüttgers (CDU). La alegerile pentru landtag din mai 2010 coaliția „negru-galben” a pierdut majoritatea în landtag
Renania de Nord-Westfalia () [Corola-website/Science/297274_a_298603]
-
fost înlăturați de la putere de o coaliție „negru-galben” (formată din partidele Uniunea Creștin-Democrată "Christlich Demokratische Union", CDU, și Partidul Liber Democrat "Freie Demokratische Partei", FDP), având drept prim-ministru pe Jürgen Rüttgers (CDU). La alegerile pentru landtag din mai 2010 coaliția „negru-galben” a pierdut majoritatea în landtag, nemaiîntrunind 50 % din voturi. La 18 iunie 2010 vechiul prim-ministru J. Rüttgers a anunțat că nu va mai candida. El a rămas în funcție până la 13 iulie 2010, dar numai cu titlul „interimar
Renania de Nord-Westfalia () [Corola-website/Science/297274_a_298603]
-
numai cu titlul „interimar” („"geschäftsführend"”). După constituirea noului landtag la 13 iulie 2010 (ca urmare a acestor alegeri din mai), s-a ajuns la o situație deosebită: în el nu a mai există nicio majoritate absolută a vreunui partid sau coaliții. Tratativele de coalizare au dus totuși la formarea unei coaliții guvernamentale „roșu-verde” (între SPD și „Verzi”), care însă întrunea ceva mai puțin de 50 % din parlamentarii noului landtag (pentru o majoritate absolută acestei coaliții i-a lipsit un singur parlamentar
Renania de Nord-Westfalia () [Corola-website/Science/297274_a_298603]
-
13 iulie 2010 (ca urmare a acestor alegeri din mai), s-a ajuns la o situație deosebită: în el nu a mai există nicio majoritate absolută a vreunui partid sau coaliții. Tratativele de coalizare au dus totuși la formarea unei coaliții guvernamentale „roșu-verde” (între SPD și „Verzi”), care însă întrunea ceva mai puțin de 50 % din parlamentarii noului landtag (pentru o majoritate absolută acestei coaliții i-a lipsit un singur parlamentar). A fost vorba deci de o coaliție guvernamentală minoritară. Prima
Renania de Nord-Westfalia () [Corola-website/Science/297274_a_298603]
-
majoritate absolută a vreunui partid sau coaliții. Tratativele de coalizare au dus totuși la formarea unei coaliții guvernamentale „roșu-verde” (între SPD și „Verzi”), care însă întrunea ceva mai puțin de 50 % din parlamentarii noului landtag (pentru o majoritate absolută acestei coaliții i-a lipsit un singur parlamentar). A fost vorba deci de o coaliție guvernamentală minoritară. Prima sarcină a noului landtag a fost la 13 iulie 2010 alegerea unui nou prim-ministru. A candidat și a fost aleasă în această funcție
Renania de Nord-Westfalia () [Corola-website/Science/297274_a_298603]
-
la formarea unei coaliții guvernamentale „roșu-verde” (între SPD și „Verzi”), care însă întrunea ceva mai puțin de 50 % din parlamentarii noului landtag (pentru o majoritate absolută acestei coaliții i-a lipsit un singur parlamentar). A fost vorba deci de o coaliție guvernamentală minoritară. Prima sarcină a noului landtag a fost la 13 iulie 2010 alegerea unui nou prim-ministru. A candidat și a fost aleasă în această funcție Hannelore Kraft, SPD. Apoi noul prim-ministru și-a numit miniștrii la nivel
Renania de Nord-Westfalia () [Corola-website/Science/297274_a_298603]
-
landului). Din punctul de vedere al întregii Germanii și al CDU-ului, pierderea acestor alegeri de land și stabilirea unui guvern de land „roșu-verde” are o consecință gravă nu numai în land, dar și la nivelul întregii federații ("Bund"): actuala coaliție guvernamentală CDU/CSU - FDP și-a pierdut majoritatea avută până acum în Consiliul Federal bundesrat (reprezentanța landurilor), iar guvernul lui Angela Merkel (CDU) va avea și mai mari dificultăți la realizarea planurilor sale. La 14 martie 2012 guvernul minoritar roșu-verde
Renania de Nord-Westfalia () [Corola-website/Science/297274_a_298603]
-
aprobat în landtag (parlamentul landului) bugetul propus. În aceste condiții landtagul s-a autodizolvat. Au devenit necesare noi alegeri, anticipate, care au avut loc la 13 mai 2012. La aceste noi alegeri a rezultat că prim-ministrul Hanelore Kraft și coaliția roșu-verde vor rămâne la putere, de data asta având und câștig de voturi și cucerind împreună mai mult de jumătate din parlamentul landului. Această situație slăbește în continuare poziția cancelarei și a coaliției negru-galben a federației condusă de Angela Merkel
Renania de Nord-Westfalia () [Corola-website/Science/297274_a_298603]
-
rezultat că prim-ministrul Hanelore Kraft și coaliția roșu-verde vor rămâne la putere, de data asta având und câștig de voturi și cucerind împreună mai mult de jumătate din parlamentul landului. Această situație slăbește în continuare poziția cancelarei și a coaliției negru-galben a federației condusă de Angela Merkel. Ca urmare a rezultatelor catastrofale de la alegeri pentru CDU, șeful CDU pe land Norbert Röttgen a demisionat din această funcție încă în ziua alegerilor. Fiind și ministru federal al mediului înconjurător, acesta a
Renania de Nord-Westfalia () [Corola-website/Science/297274_a_298603]
-
Ca o particularitate bavareză, Uniunea Creștin Democrată (CDU) nu activează și nu depune liste de candidați în Bavaria, la fel cum Uniunea Creștin Socială (CSU) își limitează activitatea la teritoriul Bavariei. În mod tradițional CDU și CSU sunt parteneri de coaliție la nivel federal. În limba germană "Bayern" (Bavaria) se scrie cu "y" începând de la 20 octombrie 1825, din timpul regelui Ludovic I al Bavariei; înainte era scris "Baiern". Opțiunea regelui pentru grafia cu "y" a avut loc pe fondul filoelenismului
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
și a fondat mai multe state mici (ducate) acolo. Restul statului saxon a devenit mai puternic, devenind cunoscut în secolul 18 pentru realizările sale culturale, deși era d.p.d.v. politic, inferior față de Prusia și Austria. În 1756, Saxonia s-a alăturat coaliției Austriei, Franței și Rusiei împotriva Prusiei. Frederick al II-lea al Prusiei s-a decis să atace preventiv și a invadat Saxonia, în august 1756. Prusacii au învins rapid pe saxoni și au încorporat armata saxonă (săsească) în armata prusacă
Saxonia () [Corola-website/Science/297276_a_298605]
-
Doilea Război Mondial, Cehoslovacia a fost reînființata. Slovacia este o republică, condusă de un președinte, ales prin vot direct și universal la fiecare cinci ani. Puterea executivă este exercitată de către prim-ministru, care este, de obicei, șeful partidului său al coaliției majoritare din parlament, numit fiind de președinte. Restul guvernului este numit de către președinte la recomandarea primului ministru. Puterea legislativă este constituită de Consiliul Național al Republicii Slovace (Národná Râdă Slovenskej Republiky), parlament monocameral format din 150 de membri. Parlamentarii sunt
Slovacia () [Corola-website/Science/297289_a_298618]
-
de la începutul secolului al XIX-lea. Născut în Corsica și specializat pe profilul de ofițer de artilerie în Franța continentală, Bonaparte a devenit cunoscut în timpul Primei Republici Franceze și a condus campanii reușite împotriva Primei și celei de-a Doua Coaliții, care luptau împotriva Franței. În 1799 a organizat o lovitură de stat și s-a proclamat Prim Consul; cinci ani mai târziu s-a încoronat ca Împărat al francezilor. În prima decadă a secolului al XIX-lea a opus armatele
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
state clientelare franceze. Invazia franceză a Rusiei din 1812 a marcat un punct de cotitură în destinul lui Napoleon. Marea sa Armată a suferit pierderi covârșitoare în timpul campaniei și nu s-a recuperat niciodată pe deplin. În 1813, a Șasea Coaliție l-a înfrânt la Leipzig; în anul următor Coaliția a invadat Franța, l-a forțat pe Napoleon să abdice și l-a exilat pe insula Elba. În mai puțin de un an, a scăpat de pe Elba și s-a întors
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
a marcat un punct de cotitură în destinul lui Napoleon. Marea sa Armată a suferit pierderi covârșitoare în timpul campaniei și nu s-a recuperat niciodată pe deplin. În 1813, a Șasea Coaliție l-a înfrânt la Leipzig; în anul următor Coaliția a invadat Franța, l-a forțat pe Napoleon să abdice și l-a exilat pe insula Elba. În mai puțin de un an, a scăpat de pe Elba și s-a întors la putere, însă a fost învins în bătălia de la
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
ziua atacului l-au urmat cu elan și, aplicând cu vigoare planul întocmit de el, au înfrânt trupele engleze, au eliberat orașul și au izgonit flota dușmană din zonă. Bătălia de la Toulon, acest succes a creat o breșă în frontul coaliției dușmane și a adus "micului" căpitan gradul "provizoriu" de general; avea atunci vârsta de 24 de ani. Gradul său "provizoriu" de general de brigadă este confirmat și, la 26 decembrie 1793, el este însărcinat să inspecteze litoralul mediteranean de la Marsilia
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
un an după înfrângerea de la Leipzig, întreg imperiul s-a prăbușit. Burbonii au fost readuși la tronul Franței prin Ludovic al XVIII-lea. Aceasta revenire nu s-a bucurat însă de unanimitatea aliaților, între care au intervenit repede divergențe. Unitatea coaliției a fost însă salvată chiar de Napoleon. Înconjurat de dezbinarea aliaților, Napoleon părăsește insula Elba și începe ceea ce avea să fie aventura „celor o sută de zile”. Reîntronat, acesta începe să viseze la refacerea marelui imperiu. Obține chiar câteva victorii
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
declarându-se dezgustat de politică. Alecsandri s-a retras la moșia să de la Mircești, în care a scris piese de teatru în care ironiză actorii și evenimentele vieții politice. În cele din urmă, domnitorul Cuza a fost detronat de o coaliție de conservatori și liberali în luna februarie 1866; după o perioadă de tranziție în care s-au făcut numeroase manevre pentru a evita separarea din nou a Moldovei și Țării Românești, un Principat unit al României a obținut recunoaștere internațională
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
Brătianu, Dimitrie Sturdza, Ion Ghica, C. A. Rosetti, Dimitrie Brătianu și Alexandru G. Golescu), convorbiri purtate în București, la locuința lui Pasă Stephen Bartlett Lakeman. La 24 mai 1875, negocierile au avut ca rezultat înființarea Partidului Național Liberal—așa-numita "Coaliție a lui Mazar Pasă". Kogălniceanu a devenit adversar politic al fostului său colaborator Nicolae Ionescu, care, ca lider al grupării liberale " Fracțiunea liberă și independența", respingea politicile PNL. Într-un discurs ținut în 1876 în fața Parlamentului, Kogălniceanu i-a atacat
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
anul 1998 este ales vicepreședinte al Clubului Guvernatorilor băncilor centrale din Balcani, Marea Neagră și Asia Centrală, iar în anul 2002, președinte al acestui club. La data de 16 decembrie 1999 a devenit Prim-ministru al României, dar după numai un an, coaliția aflată atunci la putere a pierdut alegerile (în noiembrie 2000). Guvernul condus de el a elaborat strategia economică de aderare la Uniunea Europeană. În perioada în care a fost prim-ministru, Banca Națională a fost condusă de către prim-viceguvernatorul Emil Iota
Mugur Isărescu () [Corola-website/Science/297337_a_298666]
-
Bismarck a emis apoi un edict care a restricționat libertatea presei. În ciuda criticilor, Bismarck a rămas un politician în mare măsură nepopular (puțină lume știe despre el). Suporterii lui s-au descurcat prost la alegerile din octombrie 1863, în care coaliția liberală al cărui primar a fost membru al Partidului Progress, a câștigat peste două treimi din locurile în Cameră. Camera a făcut apeluri repetate la rege să respingă aceste alegeri însă regele l-a susținut pentru că se temea că, dacă
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
Siguranță Națională a Camerei Deputaților. După preluarea puterii în 1992, PDSR a pornit o campanie violentă împotriva lui Petre Roman și a apropiaților săi din FSN. În acest context, începe o colaborare punctuală în Parlament cu CDR care anunță viitoarea coaliție de guvernământ. La 23 octombrie 1994, la Convenția Națională, Petre Roman a obținut un nou mandat de doi ani în funcția de Președinte al PD (FSN). În septembrie 1995, Petre Roman anunță că este necesară realizarea unei marii coaliții a
Petre Roman () [Corola-website/Science/297339_a_298668]
-
viitoarea coaliție de guvernământ. La 23 octombrie 1994, la Convenția Națională, Petre Roman a obținut un nou mandat de doi ani în funcția de Președinte al PD (FSN). În septembrie 1995, Petre Roman anunță că este necesară realizarea unei marii coaliții a opoziției, care să lege cele trei doctrine- liberală, social-democrată și creștin-democrată și care să funcționeze ca un cartel electoral ce ar trebui să prezinte în alegeri liste separate doctrinar. În septembrie 1995 Petre Roman împreună cu social-democratul Sergiu Cunescu pun
Petre Roman () [Corola-website/Science/297339_a_298668]