9,604 matches
-
Victoria Alexandrina (n. 24 mai 1819, Londra - d. 22 ianuarie 1901, Isle of Wight) a fost regina Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei din 1837 până în 1901, împărăteasă a Indiilor, din 1877 până în 1901, și stăpână a celor 28 de colonii britanice. Victoria a fost fiica Prințului Eduard, Duce de Kent și Strathearn, al patrulea fiu al regelui George al III-lea. Atât Ducele de Kent cât și regele au murit în 1820 și Victoria a fost crescută sub supravegherea atentă
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
titlul de "împărăteasă a Indiei" de la 1 mai 1876, Nou titlu a fost proclamat la Delhi Durbar la 1 ianuarie 1877. În țară, începe să circule un proverb ce reflectă mândria acestora: ""Soarele nu apune niciodată pe cerul Imperiului, căci coloniile sale - Canada, Africa de Sud, India, Australia și Noua Zeelandă - debordează de bogații"". La 14 decembrie 1878, la comemorarea decesului lui Albert, a doua fiică a Victoriei, Alice, care se căsătorise cu Ludovic de Hesse, a murit de difterie la Darmstadt. Victoria a
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
Germania) teolog și filosof medieval, fondator al curentului scolastic denumit "scotism". Pentru precizia argumentației sale a fost supranumit "Doctor Subtilis". Pe mormântul său, aflat în Biserica Minoriților din Köln, stă scris: "Scotia me genuit. Anglia me suscepit. Gallia me docuit. Colonia me tenet" („Scoția m-a născut/ Anglia m-a primit/ Franța m-a învățat/ Köln-ul mă ține”). John Duns Scot s-a născut aprox. în anul 1266, la Duns, comitatul Berwick, sau Maxton, comitatul Roxburgh (Scoția), fiu al unui bogat
John Duns Scot () [Corola-website/Science/299426_a_300755]
-
1870, Puys, Seine-Maritime) a fost un autor de romane istorice de aventuri, prin care a devenit cel mai popular scriitor francez din lume. Bunicul său, marchizul Antoine-Alexandre Davy de la Pailleterie, a servit guvernul Franței ca General commissaire de Artilerie în colonia Saint-Domingue (astăzi Haiti), unde s-a căsătorit cu Marie-Césette Dumas, o sclavă de culoare. În 1762, aceasta l-a născut pe tatăl său, Thomas-Alexandre, și a decedat la scurt timp după naștere. La întoarcerea marchizului și a fiului său în
Alexandre Dumas () [Corola-website/Science/298775_a_300104]
-
Hacıbey") este un important oraș și port ucrainean situat în nord-vestul Mării Negre, este, totodată reședință a regiunii omonime. Populația orașului număra, 1.010.500 de locuitori la 1 august 2015. Este, de asemenea o importantă stațiune turistică. În antichitate, o colonie grecească, "Νικόνιων" - Nikonion, se ridica în împrejurimile orașului actual. Aceasta dispare în secolul IV e.n., odată cu năvălirile gotice și hunice. În perioada evului mediu timpuriu prin teritoriul actual al regiunii au trecut mai multe popoare migratoare: bulgari, maghiari, pecenegi, cumani
Odesa () [Corola-website/Science/298800_a_300129]
-
în folosința Bisericii Ortodoxe Române. În această perioadă, și mai ales în anii stalinismului, ierarhii (un cardinal și 12 episcopi), preoții, călugării și credincioșii greco-catolici au fost aspru persecutați, mulți dintre ei murind în chinuri de martiri în închisorile si coloniile de muncă forțată din gulagul comunist sau în domicilii forțate. Prin aceste măsuri, se urmărea micșorarea influenței Bisericii Catolice și facilitarea sovietizării României. Din 1994 și până în prezent Biserica Română Unită este condusă de arhiepiscopul și mitropolitul Lucian Mureșan, devenit
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică () [Corola-website/Science/298828_a_300157]
-
General al US Army Europe). În 1946 orașul Heidelberg atinge pentru prima dată cifra record de 100.000 locuitori și capătă statutul de oraș mare. O mare parte dintre locuitori provin din afara Germaniei, o foarte mare parte a acestora aparținând coloniei americane care este una din cele mai mari colonii din exteriorul Statelor Unite ale Americii. Cetățenii acestei colonii din cartierul Rohrbach nu sunt însă trecuți în scriptele de evidență a populației, ei au un statut special. La sfârșitul lui Septembrie 2012 Heidelbergul număra
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
atinge pentru prima dată cifra record de 100.000 locuitori și capătă statutul de oraș mare. O mare parte dintre locuitori provin din afara Germaniei, o foarte mare parte a acestora aparținând coloniei americane care este una din cele mai mari colonii din exteriorul Statelor Unite ale Americii. Cetățenii acestei colonii din cartierul Rohrbach nu sunt însă trecuți în scriptele de evidență a populației, ei au un statut special. La sfârșitul lui Septembrie 2012 Heidelbergul număra, fără soldații și angajații forțelor militare americane și fără
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
de 100.000 locuitori și capătă statutul de oraș mare. O mare parte dintre locuitori provin din afara Germaniei, o foarte mare parte a acestora aparținând coloniei americane care este una din cele mai mari colonii din exteriorul Statelor Unite ale Americii. Cetățenii acestei colonii din cartierul Rohrbach nu sunt însă trecuți în scriptele de evidență a populației, ei au un statut special. La sfârșitul lui Septembrie 2012 Heidelbergul număra, fără soldații și angajații forțelor militare americane și fără famiilile acestora în conformitate cu statistica oficiala, 150
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
(cunoscut în limba română și drept Colonia; în dialectul local: "Kölle") este un oraș în landul Renania de Nord-Westfalia ("Nordrhein-Westfalen") din Germania, pe locul patru ca mărime după Berlin, Hamburg și München. Din punct de vedere economic, cultural și istoric, este cel mai de seamă oraș din
Köln () [Corola-website/Science/298863_a_300192]
-
care sunt reprezentate diverse partide politice, și de Primarul General ("Oberbürgermeister") ales prin vot direct. Începând de la nord, în sensul acelor de ceasornic: Köln este cel mai vechi dintre marile orașe ale Germaniei. Numele derivă din denumirea avută în timpul romanilor, ""Colonia Claudia Ara Agrippinensium"". Agrippina, soția împăratului Claudius, născută în regiunea Rinului, a ridicat colonia romană ""Agrippina Agrippinensis"" în anul 50 d.Hr. la rangul de oraș. În timpul prezenței romane, orașul era capitala provinciei romane "Germania Inferior". În jurul anului 80 d.
Köln () [Corola-website/Science/298863_a_300192]
-
direct. Începând de la nord, în sensul acelor de ceasornic: Köln este cel mai vechi dintre marile orașe ale Germaniei. Numele derivă din denumirea avută în timpul romanilor, ""Colonia Claudia Ara Agrippinensium"". Agrippina, soția împăratului Claudius, născută în regiunea Rinului, a ridicat colonia romană ""Agrippina Agrippinensis"" în anul 50 d.Hr. la rangul de oraș. În timpul prezenței romane, orașul era capitala provinciei romane "Germania Inferior". În jurul anului 80 d.Hr., pentru alimentarea orașului cu apă, romanii au construit cel mai lung apeduct roman
Köln () [Corola-website/Science/298863_a_300192]
-
se începe construcția unui zid de apărare cu 12 porți (unele s-au păstrat până în zilele noastre), construcție terminată în 1225. Începând din secolul al XII-lea orașul Köln primește - alături de Ierusalim, Roma și Constantinopol - denumirea de ""Sancta"" ("Sfânt"): ""Sancta Colonia Dei Gratia Romanae Ecclesiae Fidelis Filia"" ("Sfântul oraș Köln prin grația lui Dumnezeu, fiu credincios al Bisericii Romane"). În anul 1248 se începe construcția unei impunătoare catedrale („Domul din Köln”) în stil gotic, cu două turle înalte, pentru a adăposti
Köln () [Corola-website/Science/298863_a_300192]
-
industria constructoare de automobile (Uzinele Ford), industria chimică, comerțul, prestațiunile de servicii (bănci, societăți de asigurare), turismul. Cunoscute sunt și Târgurile internaționale ("Messen"), dintre care sunt de menționat: Nu trebuie uitate nici producția faimoasei "Original Eau de Cologne" ("Apă de colonie") și numeroasele fabrici de bere tip "Kölsch" (o bere de 4,8 ° cu un gust "sui generis", băutura preferată a locuitorilor orașului Köln). Sărbătorirea Carnavalului reprezintă unul din evenimentele cele importante din viața populației locale, denumit și al "Cincilea Anotimp
Köln () [Corola-website/Science/298863_a_300192]
-
împreună cu prigoniri crunte, au afectat aproape toate țările și toți regii din jurul meu, domnia mea a fost pașnică și regatul meu un recipient, pentru această biserică afectată. Dragostea poporului meu a fost fermă și dorințele dușmanilor mei dejucate." Virginia, o colonie engleză din America de Nord și ulterior membră a Statelor Unite, a fost denumită după porecla Elisabetei "Regina Virgină".
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
A semnat utilizând pseudonimul I.D. Sîrbu. Născut în familia unui miner, I.D. Sîrbu a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Cluj și, după cum declara el însuși, a fost primul student la Filozofie care provenea dintr-o colonie de mineri, cu o tradiție muncitoreasca foarte veche. Activează în cadrul Cercului literar de la Sibiu, alături de Ion Negoițescu, Radu Stâncă, Ștefan Augustin Doinaș, Cornel Regman, Eugen Todoran, Ovidiu Cotruș etc. Dacă Lucian Blaga i-a fost profesor și mentor, ulterior I. D
Ion D. Sîrbu () [Corola-website/Science/298910_a_300239]
-
și numele zeiței fertilității Așera este combinat cu YHVH. Pe lângă forma lungă YHVH se întâlnesc, începând cu exilul babilonian (terminat în 529 î. C. după cucerirea Babilonului de regele persan Cirus) din ce în ce mai mult forme prescurtate ca "YHV" sau "YHH". În colonia militară evreiască din Elephantine în Egipt au fost găsite ambele forme prescurtate în scrisori, formule de jurământ și texte de cult, de ex. "Te binecuvintez prin YHH și CHNM". Această formulă este un alt exemplu de sincretism, combinând Dumnezeul evreu
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
continuă a imperiului colonial britanic. În 1858, când Compania Indiilor Orientale a fost desființată, în ajunul răscoalei Sipailor, Coroana Britanică a preluat atribuțiile guvernului Indiei, în fruntea căruia a fost stabilit un vicerege englez, Victoria autoproclamandu-se Împărăteasa Indiei în 1876. Coloniile din Hong Kong (pe care Imperiul Britanic le arendase pentru 99 de ani prin Tratatul de la Nanjing care a încheiat Războiul Opiului din 1842) și Singapore au asigurat expansiunea în China și în Pacific. Imperiul Britanic a intrat apoi în conflict
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
pentru controlul asupra Sudanului, condus mai târziu de condominiul anglo-egiptean, în Criza de la Fashoda. Ambele puteri s-au aliat în cele din urmă împotriva Imperiului German în 1904, formând Triplă Înțelegere-Antanta, la care s-a alăturat și Rusia în 1907. Coloniile cu populații mari de emigranți europeni au cerut autonomie. Transformarea Impeirului într-o Federație de Națiuni (Commonwealth) în secolul XX a început cu Raportul Durham din 1839, care prevedea unirea și autonomia guvernamentală a provinciilor canadiene. Coloniile rămâneau astfel sub
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
Rusia în 1907. Coloniile cu populații mari de emigranți europeni au cerut autonomie. Transformarea Impeirului într-o Federație de Națiuni (Commonwealth) în secolul XX a început cu Raportul Durham din 1839, care prevedea unirea și autonomia guvernamentală a provinciilor canadiene. Coloniile rămâneau astfel sub tutela țării-mama, până când obțineau și independneta politică. Teritoriile colonizate s-au unit în federații mari și au adoptat constituții după modelul britanic. Canada, Australia, Nouă Zeelandă și teritorii din Africa de Sud au fost definite că dominioane-regiuni guvernamentale în interiorul
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
au adoptat constituții după modelul britanic. Canada, Australia, Nouă Zeelandă și teritorii din Africa de Sud au fost definite că dominioane-regiuni guvernamentale în interiorul Imperiului Britanic, autonome administrativ la Conferința colonială din 1887. Odată cu intrarea în Primul Război Mondial, de partea patriei-mamă, statutul coloniilor și al dominianelor s-a schimbat, acestea fiind recunoscute în 1917 ca națiuni autonome ale federației imperiale. La Federația Britanică s-au adăugat și alte teritorii, când unele dintre fostele colonii germane și otomane au devenit protectorate sau teritorii sub
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
intrarea în Primul Război Mondial, de partea patriei-mamă, statutul coloniilor și al dominianelor s-a schimbat, acestea fiind recunoscute în 1917 ca națiuni autonome ale federației imperiale. La Federația Britanică s-au adăugat și alte teritorii, când unele dintre fostele colonii germane și otomane au devenit protectorate sau teritorii sub mandat britanic. În 1901, după moartea reginei Victoria, pe tronul Marii Britanii a ajuns Eduard al VII-lea. Nu a domnit decât până în 1910, însă istoricii i-au atribuit perioadei sale de
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
Liberal în cadrul sistemului bipartizan. La începutul secolului XX s-a remarcat Joseph Chamberlaine a cărei grupare unionistă a fuzionat cu partidul conservator și declanșând astfel o campanie împotriva liberului schimb. A propus un spațiu economic comun al Marii Britanii și al coloniilor, protejat de protecționism vamal. Va abandona proiectul după ce s-a îmbolnăvit grav. Campania sa a fost denigrată de liberali pentru a atrage mai multe voturi, considerând că protecționismul ar fi afectat importul de cereale și ar fi scumpit pâinea. În
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
putere de manevră în umbra noilor superputeri-SUA și URSS. Datoriile provocate de război a apropiat Marea Britanie de SUA. Ca membru fondator al ONU și aliat, Marii Britanii i s-a acordat o poziție permanentă în Consiliul de Securitate ONU. În 1945, coloniile britanice încă mai cuprindeau a patra parte din suprafață planetei. În 1947, India, perla imperiului britanic, și-a obținut independența. Toate coloniile britanice și-au întrerup legăturile cu fosta țară mamă în următoarele decenii și au rămas unite prin Commonwhealt-ul
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
ONU și aliat, Marii Britanii i s-a acordat o poziție permanentă în Consiliul de Securitate ONU. În 1945, coloniile britanice încă mai cuprindeau a patra parte din suprafață planetei. În 1947, India, perla imperiului britanic, și-a obținut independența. Toate coloniile britanice și-au întrerup legăturile cu fosta țară mamă în următoarele decenii și au rămas unite prin Commonwhealt-ul britanic al națiunilor, condus și azi de monarhul britanic lipsit de autoritate politică. Gradul de limitare a influenței internaționale a Marii Britanii s-
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]