6,859 matches
-
Melancolii retorice, Sibiu, 1994; Ritualul melancoliei, postfață Dumitru Chioaru, Pitești, 2002; Un sat numit România, Botoșani, 2003. Antologii: Antologia poeziei românești de la origini până azi, I-II, Pitești, 1998 (în colaborare cu Dumitru Chioaru). Repere bibliografice: Ion Cristofor, Citadinism și confesiune, TR, 1993, 11; Nicolae Oprea, „Exil în orașul imperial”, „Calende”, 1993, 3; Ștefan Melancu, Cartea de nisip, APF, 1993, 7-8; Alexandru Pintescu, Sub semnul lui Euphorion, PSS, 1993, 9; Mircea Ivănescu, Un pariu cu literatura contemporană, „Rondul de Sibiu”, 1994
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
narative ale personajelor: Roua Caraoglu - studentă la fără frecvență și lucrătoare într-o tipografie, Ozana Orghidan - studentă și jurnalist la revista „Universitas”, Șerban Magiru - inginer. Remarcabilă este și strategia regizorală, cvasiteatrală, de desfășurare a unei intrigi tradiționale (vechiul „triunghi” amoros): confesiunile fiecărui personaj se derulează în spațiul izolat al unui golf, într-un peisaj de amurg care, alături de dinamica sentimentală (subiectul propriu-zis al prozei), oscilând între pasiune paroxistică și gelozie maladivă, ar părea că provine din romanul interbelic (Anton Holban, Cella
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
celebrități literare al lui Eugen Ionescu. În primul caz e respins ca inadmisibil abuzul prin care comentariile ideologice asupra iudaismului, suscitate de prefața antisemită a profesorului Nae Ionescu, sunt date drept cronică literară, în al doilea se relevă condiția de „confesiune tragică” a lui Nu, citit, insolit, ca un document al „înfrângerii” încercate de un tânăr rebel, narcisiac și neaderent nici unei discipline sau angajări. Rubrica-dicționar „o idee”, vedetă favorită a revistei, combate, potrivit șapoului introductiv, „confuzia” și „echivocurile” terminologice care nasc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
o trilogie: Rămas-bun, Arta conversației și Carnetul din port-hart. Personajul liant, doctorul Daniel Șerban, deși nu totdeauna pion principal, este o figură pregnantă. Prezentul narațiunii nu reprezintă decât un pretext pentru incursiunile în diverse straturi temporale (amintiri, întoarceri în timp, confesiuni, monologuri interioare), astfel că perioada cuprinsă în istorisire devine considerabil de mare: cu aproximație, 1850-1989. Genul de proză practicat de V. este legat în mod evident de literatura feminină - romane în care se vorbește mult (chiar în gând), în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
6; Emil Manu, „Rămas-bun”, SPM, 1976, 292; Ștefan Baciu, Recviem pentru un oraș, „Presencia” (La Paz), 1978; Tia Șerbănescu, Arta de a trăi frumos, RMB, 1980, 11 091; Dana Dumitriu, Un roman de dragoste, RL, 1980, 30; I. Sîrbu, Romanul confesiune, CRC, 1980, 32; Valentin F. Mihăescu, Viața ca dialog, CNT, 1980, 34; Sultana Craia, Tentația idealizării, LCF, 1980, 36; Magda Ciopraga, „Arta conversației”, CRC, 1980, 39; George Popescu, „Arta conversației”, R, 1980, 10; Rodica Florea, Voluptatea monologului, VR, 1980, 11
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
de cotidian în chip deliberat banale. Experiența de traducătoare din lirica anglo-saxonă și americană se manifestă la U. ca un catalizator: în cele mai bune fragmente de poeme ale sale apar flash-uri ale existenței obișnuite, juxtapuneri imprevizile, gesturi, reverii, confesiuni, notații dintr-un „proces verbal de existență” (Eugen Simion) sau dintr-un „jurnal al trăirilor interioare punctat de câteva rememorări” (Alexandru Piru). Totul vrea să fie un „streaptease” dezvăluind gânduri, stări, produs al unui ochi care nu se fixează pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
at the Table of Silence. Writers from Gorj, ed. bilingvă, pref. Sean Cotter, Cluj-Napoca, 2002 (în colaborare cu Sean Cotter). Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Viziune și exercițiu, RL, 1977, 32; Victor Atanasiu, Sinceritate și problematizare, VR, 1977, 12; Doina Uricariu, Confesiuni moderne, LCF, 1978, 51; Ciobanu, Însemne, II, 229-231; Dan C. Mihăilescu, Poezia fals citadină, TR, 1980, 42; Mirela Roznoveanu, Viața în clar-obscur, RL, 1981, 28; Piru, Debuturi, 170-172; Alex. Ștefănescu, O poezie pentru un cititor cu inițiativă, RL, 1983, 44
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
Dimensiuni, 98-102; Manolescu, Litere, 81-91; Dicț. esențial, 46-49; Manolescu, Lista, I, 85-88, II, 106-110; Popa, Ist. lit., I, 920-927, passim; Negrici, Lit. rom., 218-219, 261-262; Ilie Constantin, Naturi moarte, RL, 2003, 24; Diana Câmpan, Gâtul de lebădă: Utopiile răsturnate și confesiunile mascate ale lui A. E. Baconsky, Cluj-Napoca, 2003. L.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
care permit, din nou, o apropiere de tipologia liberalismului evoluționist 359. De la începutul existenței sale, partidul condus de Gheorghe Brătianu s-a declarat susținător al principiului "național și democratic", în baza căruia declara că "nu va face nici o deosebire de confesiune, de origine etnică sau de clasă între locuitorii țării"360. Cu timpul, componenta națională a programului s-a accentuat și a primit direcții noi, așa încât, în ianuarie 1933, C.C. Giurescu afirma în fața georgiștilor întruniți la Putna, că "noul ideal trebuie
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
în loc să asigure aromânilor dreptul de colonizare promis în 1929670. În același timp, ziarul "Mișcarea" semnala eforturile făcute de conducerea partidului pentru a atrage reprezentanți ai populațiilor conlocuitoare, dorind să strângă "în jurul ideii de stat românesc, cetățeni, indiferent de naționalitate și confesiune"671. Astfel, în județul Caliacra, Victor Papacostea anunța intenția unui grup important de mahomedani de a se alătura partidului condus de Gheorghe Brătianu. În pofida acestor luări de poziție, georgiștii au criticat înființarea subsecretariatului minorităților, în iunie 1931. Ei apreciau că
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
că funcțiile acestora sînt preluate de către cei prezenți. Într-adevăr, personajul dostoievskian este o instanță completă; singur la propria sa „judecată“ el este lipsit sau, mai degrabă, se lipsește singur de posibilitatea de dialog. Dialogul este simulat din motive literare: confesiunea și-o numește „nuvelă“, dar în același timp declară cu seninătate că n-o va publica și că, deci, personajul colectiv numit „domnilor“ este doar o convenție; nimic surprinzător aici, pentru că atunci rolul judecătorului și l-ar asuma altcineva. Deci
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
consilierii comandanților militari se puteau prevala de directivele prim-ministrului; pe 26 august 1940, la cursul de pregătire a funcționarilor selectați să lucreze în administrația militară, prim-ministrul însuși s-a referit la încrederea deplină pe care o prezentau funcționarii confesiunilor naționale (calvini, romano-catolici, unitarieni), adăugând: "Nu vă uitați la pregătirea lor, ci la onestitatea pe care dumnealor o prezintă" - ceea ce a deschis cale directă feluritelor interpretări legislative, adică abuzurilor 18. Linia directoare impusă administrației militare evidenția în mod deosebit comportamentul
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
cald climat afectiv, în culori de o rară și suavă pace interioară, uneori calme și luminoase culori, dau peisajului vibrație, transparență, mobilitate. Casele tac, dar la malul apei corăbii în repaus își așteaptă oaspeții într-un decor magnific, sacerdotal. O confesiune, împărtășind respectul pentru artă și cultură, acuarela devine o superbă variantă a poeziei, comunicând cu avânt o delicată viziune a realității. Surprinzător, marturia unui timp dăruit cu evlavie unui loc sfânt - în sensul în care cu o înțeleaptă vorbă din
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
marginalizare; b) diverse forme de sancțiuni sociale (pierderea unor drepturi); c) spirale ale violenței care pot duce la eliminarea fizică. Astfel, procesul de punere sub acuzare poate să se oprească la nivelul unor remedieri materiale și/sau simbolice (rituri de confesiune publică, rituri de expiere, acoperirea daunelor produse de presupusul act de vrăjitorie). Alteori, el implică excluderea din anumite structuri ale comunității (pierderea unor drepturi legate de distribuția bunurilor, la accesul la anumite funcții sau la integrarea În anumite structuri de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
divină pentru un comportament greșit al pacientului sau al unei rude a acestuia. De Îndată ce consecințele acestui act sunt Îndepărtate, vindecarea pacientului poate Începe. Astfel, credințele despre boală sunt intim legate de valorile sociale sau etice. ș...ț În aceste cazuri, confesiunea păcatelor este o etapă preliminară În procesul de Însănătoșire și, În astfel de sisteme, ființele divine sau spiritele strămoșilor sunt invocate și sunt prezente În timpul procedurilor de vindecare. Conform celei de-a doua concepții, răul și boala sunt cauzate de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sunt exclusive, ele pot coexista În aceeași civilizație. În folclorul românesc, vindecarea de deochi presupune invocarea și contribuția unor figuri ale religiei creștine (precum Maica Domnului), dar și acte de medicină magică. Vindecarea de răul produs de iele implică o confesiune a Încălcării unei interdicții, urmată de o sumă de procedee magice. Sintetizând diferitele tipologii din literatura de specialitate, A. Child și I. Child (1993, pp. 135-139; vezi și D. Levinson, 2004, pp. 167-169; B. Meyer, 1999, p. 114) susțin că
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
apere de forțele malefice. Purificarea se realizează prin mijloace materiale sau spirituale. În prima categorie intră spălarea rituală (ablutio) cu apă, purificarea prin foc sau fum, atingerea unor substanțe sau obiecte dotate cu puteri magice. În a doua categorie intră confesiunile publice, dansurile și dramatizările rituale, diferitele forme de penitență: abținerea de la consumarea anumitor alimente (intervale de post), renunțarea la relațiile sexuale, interdicții privind efectuarea unor activități curente și, la limită, diverse forme de asceză. Actul vindecării se poate consuma În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
decodează mesajul piesei și transmite propriul mesaj de răspuns prin aplauze, hohote de râs etc. La prima reprezentație în versiunea modificată în 1950, La Cantatrice Chauve a produs o reacție de surpriză atât asupra publicului cât și, dacă acordăm credit confesiunilor din amintitele Note, asupra dramaturgului însuși. "Genialul farsor" pretinde că a asistat cuprins de uimire la convertirea semnului minus, asociabil "tragediei limbajului" pe care intenționase s-o ilustreze, în semnul pozitiv presupus de râsetele publicului, firești în cazul reprezentării scenice
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pentru un prost sadea, ci dimpotrivă, folosește tocmai noțiunea contrară, avantajoasă victimei: "inteligentisim""158. Așa cum spuneam, întâlnim la Caragiale și ironie de tipul anticatastazei. De pildă, într-o Cronică, în care ia forma hazului de necaz, prin fantazările deghizate în confesiuni legate de confortul și avantajele redactorilor de la "Ghimpele". Dejunurile copioase, cadourile extravagante din partea patronului "o pereche de butoni de mâneci cu câte o piatră de briliant mareață cât o alună turcească"159, "un cronometru superb de aur"160, "un cal
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
neistovită vervă"168. Totuși, surprinzătoarea notă comică în care este tratată tema războiului de întregire a neamului, este predominant cea a ironiei în măsură să avertizeze asupra sensului polemic din subtext. Sarcasmul, ironia și autoironia rezultă mai întâi din ambiguitatea confesiunii unui cinic, autodemascat prin analiza simptomelor de lașitate de care dă dovadă în raport cu atitudinea civică sau erotică: Trăiască lașitatea! Cedez, dar, eroilor aureola trecutului și întreaga împărăție a pioaselor aduceri aminte. Eu îmi rezerv nebulozitatea zilelor de mâine și nerăbdarea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
extrem de bine captată de un astfel de observator lucid. Procedeul ironic al dizlocării convenției narative este central și în romanul unui alt reprezentant al "Școlii de la Târgoviște". Ne referim la Frica (2002) lui Costache Olăreanu, roman al cărui titlu inițial, Confesiuni paralele (1978), descifra tocmai această manevră abilă de eschivare derutantă și exasperantă (prin digresiuni, reveniri, adăugiri, retractări) de la coerența și veridicitatea "autobiografiei" ale cărei nenumărate variante îl covârșesc pe receptor și revelează prin inversiunea comică de situații (anchetatorul terorizat de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al cetății scufundate, va putea privi într-o zi fericită întregul și fiecare detaliu, obținând în sfârșit articularea universală, un înțeles final al rostului, și, oh, Doamne, liniile desăvârșite, nezdruncinate ale Frumosului etern. Setea aceasta de inventar ne împinge spre confesiune și de aceea romanul nu moare. Romanul reface mereu inventarul, nimeni nu-i reproșează că repetă o operațiune pe care au făcut-o până acum mii de scufundători. Ai reținut, Cella, că prin roman înțeleg toate despletirile narațiunii... chiar și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
etc. sunt tot atâtea modalități de fracționare a continuumului narativ tradițional. Revigorând proza scurtă, Costache Olăreanu excelează ca autor de schițe și portrete, dar și de simple bruioane, însemnări, tablete, vădind aceeași vocație de miniaturist pînă și în romanele sale Confesiuni paralele, Avionul de hârtie, Dragoste cu vorbe și copaci digresive și divizate în episoade rotunjite ca mărgelele unui colier, independente și prinse totodată de un fir narativ. În paginile din Ucenic la clasici, îl descoperim pe de o parte îngrijorat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
altele, duc mai departe fire abandonate în cărțile precedente, preiau de acolo personaje, fapte, detalii, și chiar formulări efective, încât, dacă le citești în bloc, ai senzația stranie a unei migrații generalizate"19. În fața unui șef de cadre, naratorul din Confesiuni paralele își mistifică repetat autobiografia și își justifică neconcordanțele și contrazicerile cu deplină seninătate astfel: Mintea mea este plină de fragmente ce se alătură, de multe ori absurd, după o gramatică ce-mi aparține. Imaginea dominantă însă rămâne, pentru mine
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
știu eu, poate că lucrează cu Vasile Filă și supraveghează muștele..." 25. Același profil al "pușlamalei", fără nici un rost, cu mină de artist neînțeles, se întrevede la Costache Olăreanu în autoportretul ironic schițat în Ucenic la clasici, întregit ulterior în Confesiuni paralele și Lupul și chitanța. Ca semn al unei senine atitudini în fața istoriei, miticismul se recunoaște și în romanul acestuia, Frica o radiografiere satirică a perioadei comuniste: Ce puteri ne stăpâneau destinele, decideau drumurile, nopțile, traiul nostru? Ce plutea în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]