6,839 matches
-
Habsburgic redă poziționarea bisericii în cadrul satului, aceasta fiind amplasată foarte aproape de limita estică a localității. Monografia lui Kádár mai spune că în anul 1777 o parte a comunității acceptă uniația, restul rămânând ortodocși. Apar astfel dispute, rivalitatea dintre cele două confesiuni având ca subiect tocmai biserica satului. Ulterior, biserica este cedată greco-catolicilor, în urma intervenției guvernanților. În prima parte a secolului al XIX-lea, biserica este menționată în șematismele bisericii greco-catolice, fiind închinată "Sfinților Arhangheli". Într-un inventar al parohiei greco-catolice din
Biserica de lemn din Rus () [Corola-website/Science/324599_a_325928]
-
de Ödön Nemes, lăcașul de cult nu s-a aflat, probabil, nici o clipă în aria de jurisdicție latină, cu toate că, pentru acele vremuri de tranziție de la starea de cnezialitate spre cea de nobiliaritate a elitelor românești, proces sincron cu translația de la confesiunea ortodoxă la cea catolică, această dublă subordonare față de regalitatea maghiară constituia un deziderat parțial realizat. Doar în acest sens s-ar justifica menționarea papei Grigorie XII în textul invocat. Pentru secolul al XVI-lea, transferul edificiului către nemeșimea locală calvinizată
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
al IV-lea. Akropolites a fost ales ca ambasadorul împăratului bizantin, iar în 1273 a fost trimis la papa Grigore al X-lea. În 1274, la Al doilea conciliu de la Lyon, el a confirmat prin jurământ în numele împăratului faptul că confesiunea de credință trimisă anterior de către suveranul pontif la Constantinopol fusese adoptată de către greci. Cu toate acestea, reunirea celor două biserici creștine a întâmpinat o considerabilă opoziție în Bizanț și până la urmă a fost respinsă. Ea și-a atins totuși scopul
Georgios Akropolites () [Corola-website/Science/324690_a_326019]
-
de Dumnezeu, da’ după aia a fost umflată de oameni; numai patru vorbe ar fi de ajuns în astă Sfântă Scriptură, dar ea-i așa cum îs cărțile despre bătălii, care se umflă." Menocchio transmite mesajul său de toleranță față de celelalte confesiuni: "Dumnezeu Tatăl are feluriți feciori pe care-i iubește - adică creștinii, turcii și evreii - și la toți le-a dat voința să trăiască în legea lui da’ nu se știe care o fi cea bună; de-aia zic io că
Menocchio () [Corola-website/Science/326063_a_327392]
-
84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "(1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și pfofesional includ Religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul părinților sau al tutorelui legal constituit, alege pentru studiu religia și confesiunea. (2) La solicitarea scrisă a părinților sau tutorelui legal constituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie". În această ultimă situație elevul își alege, în locul disciplinei "Religie", o disciplină opțională.
Ateismul în România () [Corola-website/Science/326103_a_327432]
-
muzica lui George Grigoriu "„cu ritmurile ei lejere”", recitalul lui David Ohanesian și rolul secundar al lui Jean Constantin. Concluzia criticului este următoarea: "„Tabloul politic este asortat cu episoade cavalerești ori mondene, cu narațiuni dialogate, cusute în ața emotivă a confesiunii, cu suspans de o violență trucată, cu replici rostite într-o românească îndelung arhaizată. Filmul este al unui bun profesionist, pregătit și dăruit genului. O fantezie verosimilă despre o epocă amestecată. Ideea politică îți menține pregnanța, deși pe carnația ei
Misterele Bucureștilor () [Corola-website/Science/326200_a_327529]
-
de 30 ani a fost lector. Istoricul Socrate în cartea III, 24 și Sozomen în cartea VI, 37 afirmă că Ulfila a luat parte la Sinodul creștin din Constantinopol, ținut în anul 360 și că numele lui e subscris pe confesiunea ariană. În primii șapte ani, a lucrat ca misionar în Goția. El a predicat Evanghelia în limba goților, în limba greacă și în limba latină. În limba latină desigur vorbea populației din Dacia Traiană, subjugată de goți. Goții stăpâneau teritoriul
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
Sienieński a fundat orașul Raków, care, mai târziu, a devenit centrul socinianismului din Polonia. Sienieński le-a acordat locuitorilor orașului Raków o serie de drepturi, inclusiv dreptul la libertatea de închinare. Meșteșugari, medici, farmaciști, orășeni și nobili — aparținând cu toții unor confesiuni religioase diferite — au fost atrași spre noul oraș. Pe lângă aceștia, aici au venit în număr mare miniștri religioși din Polonia, Lituania, Transilvania, Franța și chiar din Anglia. Totuși nu toți nou-veniții împărtășeau convingerile religioase ale socinienilor, astfel că, pe parcursul următorilor
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
pe atunci un principat autonom, care actualmente face parte din România. Istoricul maghiar Katalin Péter a explicat că regina-mamă Isabella a Transilvaniei „a făcut tot posibilul să nu se implice în conflicte religioase, luându-și rolul de apărătoare a tuturor confesiunilor”. Între 1544 și 1574, Parlamentul Transilvaniei, numit Dietă, a emis 22 de legi care garantau libertatea religioasă. De exemplu, după întrunirea Dietei la Turda în 1557, regina, susținută de fiul ei, a emis un decret potrivit căruia „fiecare persoană [poate
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
1850, 1855. Învățăturile lui au convins pe pastorii milleriți Charles Fitch și George Storrs, dintre care, ultimul a influențat puternic grupurile adventiste de după 1844. Mișcarea adventistă (millerită) apărută în acest timp, era predominant trinitariană, unii dintre adventiști proveneau însă din confesiuni antitrinitariene. Întrucât însă prioritatea mișcării nu consta în rezolvarea diferențelor doctrinare, adventiștii nu au făcut din aceste diferențe un motiv de dispută. După 1844, unele ramuri millerite au împrumutat opinii antitrinitariene, preluate din surse (literare sau personale) de esență unitariană
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
mai mult rezistența antitrinitariană în adventismul sabatarian prin ideile exprimate în Comentariul său clasic. Charles W. Stone (1886), la început arian, și-a îndulcit, de asemenea, vederile spre semiarianism, asemenea lui Smith. Joseph Bates (Autobiography,1868), care provenea dintr-o confesiune antitrinitariană, afirma, de asemenea, că Trinitatea este o doctrină nebiblică. R. F. Cottrell (RH 6 Iul 1869), dădea glas unei prejudecăți istorice, când afirma că susținerea doctrinei Trinității nu este rea intenție, ci o dovadă a „îmbătării cu vinul Babilonului
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
complicații ale tehnicii. Cei care refuză improvizația, impunerea rapidă și ieftină, se pare că nu au altă cale de ales. (...)Contemplăm senini o pictură care ne fixează cu nesaț, melancolic, implorător, agresiv, echivalând unei mute dureri, condamnate la tăcere, la confesiune strict vizuală. Culorile par scornite de providență, se supun rațiunii și intuiției deopotrivă, în raporturi implacabile, și prin aceasta perfecte. Obiectele au o viață secretă. Chipurile iau uneori aparența măștilor, peisajele, compozițiile luptă cu evidența lor volumetrică, răstignită inevitabil în
Henry Mavrodin () [Corola-website/Science/322150_a_323479]
-
nu se pretează la compromisuri cu propria-i conștiință. Când se vor atinge ecourile celor mai absurde polemici în spațiul deșert al cuvintelor inutile și pierdute, foile desenate și pictate de Octav Grigorescu vor apărea ca documente rare și prețioase - confesiuni ale unui om care a forat în el însuși pentru a face din natura sa(din povestea vieții)urzeala cea ma adevărată și mai profundă a unei opere intens plastice. Giuseppe Marchiori El este un poet de mare meșteșug grafic
Octav Grigorescu () [Corola-website/Science/322200_a_323529]
-
cea mai mare personalitate a liricii medievale franceze. Opera sa oferă o imagine viu colorată a vieții din a doua jumătate a secolului al XV-lea. Dar principala valoare a creației sale constă în caracterul ei de autentică și tulburătoare confesiune a omului medieval. În Italia, poezia Școlii siciliene, precum și curentul literar "Dolce stil novo" au avut ca exponent important pe Dante Alighieri (1265 - 1321), cel mai mare poet al Italiei. Dante a lăsat posterității: Apar noi modalități dramatice: Apare genul
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
Confesiunea neschimbată, recalcitrantă, din Hessa) a luat ființă în anii 1873-1874, prin inițiativa unui preot din provincia istorică germană Hessen-Nassau, ca o reacție împotriva religiei protestante impusă de ocupația prusaca. Confesiunea evaghelică din Hessa se baza pe învățătura lui Luther refuzând
Althessische Kirche () [Corola-website/Science/329670_a_330999]
-
Confesiunea neschimbată, recalcitrantă, din Hessa) a luat ființă în anii 1873-1874, prin inițiativa unui preot din provincia istorică germană Hessen-Nassau, ca o reacție împotriva religiei protestante impusă de ocupația prusaca. Confesiunea evaghelică din Hessa se baza pe învățătura lui Luther refuzând să accepte pe cea calvinistă. Hessa a fost ocupată în 1866 de Prusia, administrația prusacă creînd provincia Hessen-Nassau. În rândul populației din Hesa a apărut o rezistentă față de noua confesiune
Althessische Kirche () [Corola-website/Science/329670_a_330999]
-
Confesiunea evaghelică din Hessa se baza pe învățătura lui Luther refuzând să accepte pe cea calvinistă. Hessa a fost ocupată în 1866 de Prusia, administrația prusacă creînd provincia Hessen-Nassau. În rândul populației din Hesa a apărut o rezistentă față de noua confesiune impusă de prusaci. Din acest motiv a luat naștere confesiunea (Biserica veche din Hesa). Măsurile prusace au fost drastice la 43 de preoți li s-a interzis să exercite funcția de preot. În anul 1950 o mare parte din adepții
Althessische Kirche () [Corola-website/Science/329670_a_330999]
-
refuzând să accepte pe cea calvinistă. Hessa a fost ocupată în 1866 de Prusia, administrația prusacă creînd provincia Hessen-Nassau. În rândul populației din Hesa a apărut o rezistentă față de noua confesiune impusă de prusaci. Din acest motiv a luat naștere confesiunea (Biserica veche din Hesa). Măsurile prusace au fost drastice la 43 de preoți li s-a interzis să exercite funcția de preot. În anul 1950 o mare parte din adepții Bisericii vechi din Hesa au aderat la confesiunea evanghelică luterană
Althessische Kirche () [Corola-website/Science/329670_a_330999]
-
luat naștere confesiunea (Biserica veche din Hesa). Măsurile prusace au fost drastice la 43 de preoți li s-a interzis să exercite funcția de preot. În anul 1950 o mare parte din adepții Bisericii vechi din Hesa au aderat la confesiunea evanghelică luterană.
Althessische Kirche () [Corola-website/Science/329670_a_330999]
-
de Lucia Apolzan se găsesc în domeniul complex al interdisciplinarității antropologice a continuității locuirii meleagurilor carpatine. Primul său studiu complex a fost referitor la Țara Moților sau "Țara de piatră," scris după colindase pe picioare întreaga regiune. Conform propriilor sale confesiuni, , Lucia Apolzan a fost îndemnată călduros de geograful Ion Conea, autorul lucrării "Clopotiva, un sat din Hateg", să viziteze Platforma Luncanilor, " Nici nu știi peste ce ai să dai acolo. Dumneata vei fi tulburată ... Ceea ce s-a și întâmplat; în
Lucia Apolzan () [Corola-website/Science/329727_a_331056]
-
1899, Genik a înființat în casa lui,sala de lectură numita Taras Șevcenko, iar în 1903 primul ziar în limba ucraineană din Canada, “Fermierul Canadian”. Deși el însuși nu era religios , Genik era convins că ar trebui să existe o confesiune creștină,independentă de normele Ortodoxe grecești și rusești, și a fondat “Biserica Greacă Independentă”, în colaborare cu preoții Bisericii Prezbiteriene din Winnipeg în 1903-1904. În 1911, în urma alegerilor generale din acel an, în care Partidul Liberal, favorizat de Genik, a
Cyril Genik () [Corola-website/Science/329937_a_331266]
-
votat preponderent în favoarea binecuvântării căsătoriilor de același sex, inclusiv folosirea termenului "căsătorie". Este prima biserică majoră din Suedia care adoptă această poziție. Arhiepiscopul din Uppsala, Anders Wejryd, a comentat că este mulțumit de această decizie. A doua și a treia confesiuni creștine ca mărime, Biserica Romano-Catolică și Mișcarea Penticostală a Suediei au comentat că sunt dezamăgite de decizia Bisericii suedeze. Asociația Musulmană a Suediei a declarat în prealabil că niciun imam nu va oficia căsătorii între persoane de același sex. Din
Căsătorii între persoane de același sex în Suedia () [Corola-website/Science/329961_a_331290]
-
puternică încât să emită și să pună efectiv în aplicare o declarație prin care cele două state continuau să fie inseparabil legate chiar și după destrămarea uniunii dinastice. În ianuarie 1573 nobilii au semnat un document prin care reprezentanții principalelor confesiuni își acordau sprijin și garantau toleranța religioasă. Se pun astfel bazele unui nou sistem politic, căruia Confederația de la Varșovia îi garanta stabilitatea. Toleranța religioasă a fost un factor important într-un stat plurietnic și multiconfesional, în care de-a lungul
Confederația de la Varșovia (1573) () [Corola-website/Science/328090_a_329419]
-
de la Varșovia îi garanta stabilitatea. Toleranța religioasă a fost un factor important într-un stat plurietnic și multiconfesional, în care de-a lungul mai multor generații s-au adunat diferite popoare (polonezi, lituanieni, ruteni, germani, evrei și tătari) care aveau confesiuni diferite (catolică, ortodoxă, reformată, chiar și iudaică sau islamică). A devenit un stat în care chiar și cele mai radicale secte (cum erau de pildă unitarienii) care erau persecutate în restul continentului puteau găsi aici refugiu și puteau scăpa de
Confederația de la Varșovia (1573) () [Corola-website/Science/328090_a_329419]
-
polono-lituaniane. La sfârșitul secolului al XVI-lea Polonia și Lituania se aflau între Rusia moscovită la est, Imperiul Otoman în sud și Europa Occidentală la nord și la vest. Aici se dădeau o puternică luptă între Reforma religioasă (și diferitele confesiuni ale acesteia) și Contrareforma inițiată de Biserica Romano-catolică. Încă mai există o dispută privitoare la faptul că Articolele Confederației de la Varșovia ar fi garantat toleranța religioasă doar pentru nobilime sau pentru toți oameni liberi, inclusiv țăranii. Majoritatea istoricilor sunt de
Confederația de la Varșovia (1573) () [Corola-website/Science/328090_a_329419]