10,570 matches
-
nominale etc., care nu știam decât vag unde ajungeau, dar știam sigur că erau înapoiate ca necorespunzătoare și trebuiau mereu refăcute. Apoi, am fost angrenat efectiv și în partea finală a muncii de anchetă, când s-au impus clarificarea anumitor contradicții între declarații, luarea declarațiilor-sinteză, precum și a unor declarații-angajament scrise personal de fiecare inculpat, al căror conținut cred că este lesne de bănuit. Și când am eram convins că cercetările sunt încheiate, ni s-a ordonat refacerea parțială sau chiar totală
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
-ți face prieteni oriunde te duci. A încercat să-mi facă inima să sângereze de gelozie, dacă se poate, dar din nefericire nu a sângerat, deoarece, vezi tu, după spusele aceleiași frumoase doamne, nu am deloc inimă. Asta este o contradicție frecventă în discursul feminin. Și dacă ai adorat una sau două femei, de ce nu pe ea? Monologul a continuat, și te-ai fi amuzat foarte tare dacă l-ai fi auzit. Am trimis astăzi cele două volume din Mémorial și
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
grupuri de referință: statul (ca instituție care îl angajează și îl plătește), părinții (considerați educatorii de drept ai copiilor), așteptările acelor agenți economici care reclamă forță de muncă de un anume tip, elevii (care pot avea interese ce intră în contradicție cu așteptările celorlalte grupuri de referință). În același timp, el trebuie să se manifeste ca profesor de specialitate, educator, coleg, partener etc. Analiza lui Bochenski relevă că subiectul autorității este întotdeauna individul, chiar și atunci când aceasta se exercită asupra unui
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
în nici un caz, nu poate fi asimilată unei afaceri care, rentabilizată, să poată aduce unui individ, unei comunități sau chiar statului profituri majore. Prostituția lezează demnitatea umană, valoare promovată de legea supremă a unui stat. Astfel, prostituția este în vădită contradicție cu moralitatea vieții de familie și cu sarcinile ce revin familiei în creșterea și educarea copiilor. În abordarea acestui fenomen social trebuie avute în vedere costurile emoționale și psihologice ale celor care practică prostitutia, posibilele beneficii de natură financiară aduse
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
mântuiește diferența originară fără a o elimina, printr-o sporită atenție și printr-un sporit efort de unificare. Este o sinteză care conduce la soluționarea aparentelor incompatibilități. Dacă sinteza cunoașterii obișnuite se comportă după modelul dialectic (menit să depășească înnoitor contradicția și să treacă mai departe), aici este vorba de o sinteză mai apropiată de sugestia inițială kantiană, care se menținea în preajma simplei legături. Aceasta din urmă se comportă la rândul ei sporitor, dar prin inserție, prin supraadăugare, nu prin depășire
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
inserție, prin supraadăugare, nu prin depășire și prin preluarea a ceea ce este adecvat în condițiile unei selectivități care elimină tot ce este diferență. De aceea, multiplicate la infinit prin libera practică a unui spirit creator, legăturile ajung să împace eventualele contradicții (sau, în orice caz, diversitatea) și diferențele din realitate, creând o rețea rațională cu față personalistă peste experiențele individuale. Scopul acestei sinteze este cel de a explica și a progresa parcursul destinal și nu cel de a statua definitiv și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
conștiința de sine o păstrează, prin supra- încărcare, aproape de nivelul definiției, în zona interpretării (menținând-o în gând). Aici apare funcția de real mediator al tuturor trecerilor destinale, el oferind interiorității, în eficient arbitraj împăciuitor, o explicație care îmbracă această contradicție și astfel o atenuează (îi schimbă înfățișarea). Reflexivitatea realizează, previne și vindecă. Adică inițiază, desfășoară și corectează. Ea pregătește terenul instaurării valorilor în universul omenesc, făcând legătura dintre suprastructura individuală și cea universal-spirituală (concentrată în filosofia eternă a unei comunități
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
abordabile fără continuitate și fără metodă, dar în legitimă autenticitate și cu garanția unei virtualități oricând preluabile în acte superioare de sinteză. Dihotomia nu funcționează aici cu rigiditatea unei separații exclusive, ci permite, prin jocul microuniversului individual, condensarea mântuitoare de contradicție a unei ample desfășurări normative, obținerea imaginii răsfrânte a unei lumi în care regula pare a fi cea a izolării inter-elementare (asamblarea în structuri fiind opera rațiunii, adică o intervenție strict omenească). Apoi, natura intimă a eticului face din capul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
fel precum un circuit cibernetic se lasă dirijat de opțiunea liber-implicată a operatorului. Reflexul mașinal al interfeței cu realitatea are nevoie de ghidaj lăuntric pentru o eficientă inserție a algoritmului procedural, pentru ca înlănțuirea pașilor de acțiune să nu intre în contradicție cu fluctuația de multe ori imprevizibilă a obiectivității. Serviciul conștiinței de sine implică modificarea propriei personalități, adică intervenția competentă în datul de interacțiune relațională cu un mediu a cărui configurație impune asumarea posturii active (de implicare). Această postură este prin
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
spre adevăr trece prin aplicarea de structuri sintetice, prin adecvarea la puncte de vedere fundamentale ce vizează o personalitate singulară. Sentimentul identității cu sine este o rezultantă a unor procedee sintetice cumulative capabile să absoarbă orice multiplicitate, capabile să mântuie contradicția de la nivelul fiecărui sector noetic în parte. Dacă succesul științelor și aventura cunoașterii exterioare au putut face ca reflexivitatea și determinările ei să cadă în uitare (sau oricum să sufere o corespondentă marginalizare) este pentru că o fascinație a spectaculosului a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
sens cartea de față umple o lacună. Titlul ediției daneze este Marele humor (Den store Humor). Hőffding înțelege printr-asta o dispoziție sufletească durabilă, un sentiment total dominant, care reunește sau contopește într-o sinteză mereu înnoită toate opozițiile și contradicțiile vieții, toate sentimentele particulare față de ceea ce este mare și mic, tragic și comic, într-un nou întreg cuprinzăror. El descrie mai amănunțit această stare sentimentală, într-o profundă analiză psihologică, drept un sentiment vital, în care se amestecă gluma și
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
la combaterea curajoasă și înverșunată a unei rezistențe; patriotismul poate dezlănțui dispoziții războinice; pasiunea intelectuală sau artistică poate da naștere la amărăciune, în fața lipsei de elan și a brutalității. Ilustrul criminalist Anselm von Feuerbach a subliniat în chip special această contradicție aparentă între mentalitate și efect, ca fiind necesară înțelegerii caracterelor criminale (vezi Psychologie, VI, E, 5). În cazul celor "născuți de două ori" (twice born), starea totală dominantă este obținută printr-o ruptură sau printr-o criză, în care unele
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mai strîmt, cînd imaginea lumii însăși era mai limitată și mai intuitivă și cînd și experiența istorică nu oferea privirii dimensiuni mai mari și posibilități mai bogate. Cu toate acestea, trebuie să ne ferim, desigur, să mărim, în această privință, contradicția, mai mult decît se justifică. Ceea ce se afirmă cu deplină claritate, cînd împrejurările aduc cu ele contradicții și diferențe, se poate să fi existat și în stadiile anterioare, într-o formă mai nediferențiată, la fel cum se observă în embrionu
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nu oferea privirii dimensiuni mai mari și posibilități mai bogate. Cu toate acestea, trebuie să ne ferim, desigur, să mărim, în această privință, contradicția, mai mult decît se justifică. Ceea ce se afirmă cu deplină claritate, cînd împrejurările aduc cu ele contradicții și diferențe, se poate să fi existat și în stadiile anterioare, într-o formă mai nediferențiată, la fel cum se observă în embrionu rudimente ale organelor pe deplin dezvoltate ulterior. Dacă tendința de formare a unor stări totale își are
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
vor fi deosebit de greu de descris cele ce s-au născut prin contopire, pe cînd forma de organizare se lasă analizată mai ușor. Stările totale nu vor aveam de regulă, caracterul ferm și stabil pe care îl au stările individuale. Contradicțiile ce sînt depășite și reunite în ele pot izbucni din nou. Ele corespund, în fapt, mai multor trăsături, nu uneia singure; concentrarea nu devine de aceea deplină, cu ușurință. Se produce adeseori o relație de tensiune între diferitele elemente, ce
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sentimente mai simple nu mai sînt resimțite fiecare în parte. În locul sentimentelor ce se luptă sau se dizolvă între ele, a intervenit un sentiment de o calitate nouă, ce nu s-ar produce totuși dacă unul dintre elementele asociate, în contradicție ar fi omis. Sibbern numește unul din grupurile date ca exemplu sentimente de satisfacție subiectivă. Ele se nasc din satisfacerea unui imbold, a împlinirii a ceva ce lipsea, a alinării unei neplăceri, a înfrîngerii unei rezistențe. Tot aici se situează
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și aici poate avea loc o contopire sau o organizare și odată cu asta, poate apărea un nou timbru în ce privește sentimentele individuale. Raportul dintre sentimentul însuși și corelația în care apare nu poate fi complet indiferent. Tot felul de raporturi de contradicție și de împăcare se vor afirma în acest caz. Faptul că nu recunoaște corect forma principală a sentimentului total, pe care am discutat-o mai sus, este cu siguranță legat de concepția lui Shand asupra acestui punct. Ceea ce el numește
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
total își are primejdiile lui, întrucît poate avea drept urmare o închidere, o nereceptivitate față de noile trăiri, poate că e bine că nu orice haos psihic devine o armonie. Două spirite mari s-au pronunțat în legătură cu felul cum se pot menține contradicțiile în suflet și cum îl pot diviza, fără să intervină vreo contopire sau organizare. Cei doi folosesc aceeași imagine ca să-și ilumineze experiențele. Astfel, Carlyle spune (Sartor Resartus, II, 9): În curtea din față, se dansează pe muzica ghitarelor, dar
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
limitat și invariabil, viața sentimentală va avea un caracter relativ simplu. Va exista o amprentă comună, determinată de comunitatea în familie, neam și stat. Ceea ce tinde să iasă din acest cadru, toate străduințele pentru care el este prea îngust, toate contradicțiile ce amenință să-l spargă sînt împiedicate și înăbușite. Apariția unor sentimente totale semnificative presupune nu numai o mare abundență de experiențe și o perspectivă cu largi orizonturi, ci și o autonomie a fiecărui individ, ce face cu putință să
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
obiectul suprem al gîndirii 19. Dar sentimentele de plăcere și neplăcere presupun tocmai niște schimbări și anume unele bruște, mai mult sau mai puțin puternice, căpătînd formele cele mai intense acolo unde se întîlnesc sau se înlocuiesc între ele mari contradicții. Plăcerea și neplăcerea nu sînt cîtuși de puțin legate de niște tranziții și crize, în care tendințe contrare se luptă pentru dominație în indivizi și între raporturile reciproce dintre indivizi. Lupta se duce, la urma urmelor, pentru ceea ce trebuie să
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
asupra faptului că atît caracterele cît și destinele pe care le zugrăvește nu sînt construite pe niște motive foarte simple, ci atunci cînd ajung la culme, fiecare individ și soarta sa sînt aidoma unei întregi orchestre, în care multe motive, contradicții, soluții și armonii răsună laolaltă, într-o puternică totalitate. El a devenit printr-asta o mină pentru psihologie, într-o măsură mai mare decît oricare alt poet. 10. Cuvîntul și noțiunea de "humor" Deosebirea dintre sentimentele individuale și totale iese
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
probabil în poetul însuși, ca rod al experienței sale de viață. El nu și-ar fi putut soluționa tematica artistică, dacă nu și-ar fi rezolvat în viață obligația practică corespunzătoare. Firește, poetul nu a avut nevoie să trăiască personal contradicțiile pe care le zugrăvește. Dar el trebuie să le fi văzut ca posibilități. În caracterele și destinele pe care le-a observat, în stările sufletești și în imboldurile simțite în sine însuși, în loviturile sorții pe care le-a îndurat
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
importanță. Pentru introducere, trebuie să atingem totuși prima chestiune, mai ales fiindcă, la urma urmelor, cele două întrebări nu pot fi separate. Au apărut, în epoca modernă, două teorii despre care s-ar părea că se află într-o puternică contradicție. Una pune accent pe faptul că ceva este ridicol deoarece apare mai întîi cu o anumită siguranță, ca un lucru de la sine înțeles, cu o anumită importanță și superioritate, dar se dezvăluie apoi brusc în nimicnicia și neputința sa. În
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
special caracterul diferit pe care îl capătă rîsul în funcție de dispoziția fundamentală a celui ce rîde. James Sully (Essay on laughter, 1902) numește aceasta teoria degradării. Cealaltă teorie pune accent pe faptul că totdeauna ridicolul prezintă o absurditate, o noncoincidență, o contradicție în el însuși. Ea a fost expusă în literatura daneză de Kierkegaard. Sully o numește teoria incongruenței. Atît Sully cît și Ribot (Psychologie des sentiments, p. 344) socotesc că fiecare dintre cele două teorii se potrivește unui anumit grup de
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
umbra de corp. În realitate, cele două teorii nu se contrazic. Teoria incongruenței este evident o formă specială a teoriei degradării. Contrazicerea este doar o anumită formă a opoziției. Faptul că cineva este dezvăluit în discordnța sa interioară și în contradicție cu sine este totuși o "degradare". Din punct de vedere pur logic, ceea ce se contrazice cu sine este egal cu zero. Psihologic însă, descoperirea autocontrazicerii apare ca un contrast descendent. Ceea ce apărea ca rațional și demn de încredere se dezvăluie
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]