9,274 matches
-
vine bunica și udă florile) Bunica: (vorbindu-și) Că repede v-ați mai blegit și voi, dragele bunichii! Lasă că vă face bunica iar mîndre. (ajunge lîngă vasul de flori lîngă care stă Vecin 3) Hai, scoală-te și dumneata, domnișoară Pelargonium, hai, sus! Alex: Bunică, udă-l și pe el... Bunica: Pe cine? Alex: Pe homo canis... Bunica: Asta ce floare-o mai fi! Alex: Nu-i floare. E buruiană. Bunica: Da cum îi spune pe românește? Alex:... Prieten... vecin
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
că știi să patinezi... Mihai: Și în primul rînd să n-o faceți pe deștepții, auzi! Val: Dar... Mihai: Tu să stai în banca ta. Crezi că nu știu ce fel de filosofie îți bîzîie prin cap? Bagă de seamă! Și dumneata, domnișoară! Să nu crezi că lumea nu știe cu ce talente ai făcut tu filmul ăla...! Lasă, fără scene, se știe! (Irina îl privește cu ură, apoi tace și e la frontiera unde e greu de distins dacă recunoaște sau respinge
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
soluțiile problemelor cu care “bacalaureații” nu prea reușeau să se pună de acord. Acum în casa lui Mavridi se află poliția locală a orașului. Deși cunoșteam casa lui din copilărie, recent am intrat în acea clădire și am întrebat o domnișoară polițist (cred că era purtătorul de cuvânt al poliției) dacă știe care este casa lui Mavridi. Mi-a răspuns că nu are habar care este casa sau pe unde s-ar găsi în oraș. Această domnișoară, care bănuiesc că are
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
și am întrebat o domnișoară polițist (cred că era purtătorul de cuvânt al poliției) dacă știe care este casa lui Mavridi. Mi-a răspuns că nu are habar care este casa sau pe unde s-ar găsi în oraș. Această domnișoară, care bănuiesc că are un serviciu călduț la poliția locală nici nu știe cui îi aparține casa în al cărei hol a avut loc această conversație și în care ea își desfășoară activitatea. Probabil că acum casa aparține statului pentru că
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
cărei hol a avut loc această conversație și în care ea își desfășoară activitatea. Probabil că acum casa aparține statului pentru că Mavridi nu a avut moștenitori dar măcar câte ceva din istoria orașului consider că ar fi trebuit să știe acea domnișoară!... Un alt personaj pitoresc era „Costică nebunul”, care uneori mergea pe Strada Mare (Ștefan cel Mare) purtând o pancartă pe care scria programul băii comunale și striga: -“Toți răpănoșii și păduchioșii să se spele la baia jidovească”. Acest lucru era
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Din aceste poze, dar mai cu seamă din fotografia de la căsătoria părinților mei se observă și ținuta mamei: rochia de mătase și voalul de dantelă, pantofii cu fir, toate franțuzești. Cu acești pantofi eu mă încălțam în copilărie, ca să fiu domnișoară cu pantofi eleganți cu toc înalt, așa cum fac toate fetițele la vârsta aceea. Eu, când m-am căsătorit, am avut nostalgia că n-am putut să am o ținută așa de frumoasă și elegantă, ca a mamei mele. Tatăl meu
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
meditasem o doamnă de la Sfatul Popular și care făcea liceul la seral. Pentru postul pe care îl avea trebuia să aibă liceul, ceea ce era greu pentru ea, la vârsta pe care o avea. Pe această doamnă (de fapt era domnișoară bătrână) o meditasem la matematică. Făcusem cu ea limite și integrale, ea le învățase pe de rost dar reușise să termine cu bine liceul și fusese foarte mulțumită. Chiar multă vreme după aceea am rămas în relații foarte bune. Cum
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
întoarse în posibilitate, ca și "Pastelurile", vibrează iarăși în suflet. Constanta Buzea este o poetă inegală, dar poetă. Ileana Mălăncioiu "Pasărea tăiată", E. P. L., 1967; "Către Ieronim", Eminescu, 1970; "Inima reginei", Eminescu, 1971; "Poezii", Editura Cartea Românească, 1973; "Crini pentru domnișoara mireasă", Editura Cartea Românească, 1973. Poemele Ilenei Mălăncioiu evocă întâmplări, pentru a ne sugera stări afective: drumul este întunecat și boii timpului șchioapătă din cauza potcoavelor care-i rănesc; la răscruce, berbecii se împung și îi taie drumul, generând un sentiment
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se cuprind în invocarea îngerului: "Tare ca fierul/ Iute ca oțelul/ Bună ca somnul/ Blândă ca Domnul/ Care trupul de moartă îl vede/ Și nu-l crede." Așa cum remarcă Al. Piru, tot decorul din celelalte volume reapare în "Crini pentru domnișoara mireasă". Oul, banul, rana, mortul și viul, ochiul rece și ochiul cald sunt elemente ce apar obsesiv și straniu. Poeta pune la îndoială posibilitatea morții: Dacă trupul iubitei tale mereu regăsit/ Ca-ntr-un mormânt fără hotare/ E forma unui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poartă cu sine ah-ul cântecelor lăutărești și iată-l pe tânărul Nichita sublim și original: "N-ai să vii și n-ai să morți/ N-ai să șapte între sorți/ N-ai să iarnă, primăvară/ N-ai să doamnă, domnișoară". Îi lipsește strofei parcă materializarea ideii. N-ai să devii doamnă, domnișoară, pentru că, ne-o spune poetul, pierdem clipa în care suntem cuprinși de iubire "Uite-așa rămânem orbi/ surzi și ciungi de un cuvânt/ Soarbe-mă de poți să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Nichita sublim și original: "N-ai să vii și n-ai să morți/ N-ai să șapte între sorți/ N-ai să iarnă, primăvară/ N-ai să doamnă, domnișoară". Îi lipsește strofei parcă materializarea ideii. N-ai să devii doamnă, domnișoară, pentru că, ne-o spune poetul, pierdem clipa în care suntem cuprinși de iubire "Uite-așa rămânem orbi/ surzi și ciungi de un cuvânt/ Soarbe-mă de poți să sorbi" ("N-ai să vii"). Cântecele sunt de nevastă, de muiere, de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este tandră" pentru că este similară somnului, "timpul stă lungit pe timp", sprânceana este "verde și foșnită", "melodia ospăta în tine"" și mi-a adormit în verde", "cifra mea cea mai muiere", "N-ai să iarnă, primăvară", "N-ai să doamnă, domnișoară", "și incest ai fost prea cast". Și femeia devine: subțire, prună, paltină, icoană și datină, măduvă de văduvă, inimă de viperă, lumină" și mai ales "Stimată doamnă domnișoară". În concluzie: critica a acordat, cu câteva excepții, calificativ mare, poate cel
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cea mai muiere", "N-ai să iarnă, primăvară", "N-ai să doamnă, domnișoară", "și incest ai fost prea cast". Și femeia devine: subțire, prună, paltină, icoană și datină, măduvă de văduvă, inimă de viperă, lumină" și mai ales "Stimată doamnă domnișoară". În concluzie: critica a acordat, cu câteva excepții, calificativ mare, poate cel mai mare atribut vreunui poet actual, poeziei lui Nichita Stănescu. A existat o evoluție în contextul creației lui, de la caracterul tematic (comun întregii generații) și autobiografic din primele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de aceea, din punct de vedere grafic, se folosește ornamentația excesivă pentru o mai accentuată depersonalizare (masca e lipsită de ochi!). PORTRETUL: (interiorul) grafismul liniei subliniază trăsăturile exterioare definitorii, specifice care conferă o notă de unicitate. Exemplu: sculptura lui Brâncuși Domnișoara Pogany (femeia ochi). Clasa se împarte în două grupuri: Primul grup: Folosește cunoștințele acumulate și transformă portretul într-o imagine idealizată după canoanele clasice pentru proporții. Vor recompune formele noi elaborate într-o imagine nouă, creativă, dar, în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
în joc însăși misiunea mea, cea mai importantă acțiune a serviciului nostru secret... Ca nebunia mea să pară cât mai autentică, a trebuit să risipesc orice bănuială... Am fost nevoit să ucid... Sora Dorothea nu mă mai socotea nebun, iar domnișoara doctor mă trata un caz "ușor". Möbius: Ai misiunea să mă răpești? Newton: Dacă s-ar adeveri bănuielile serviciului nostru secret... Vă consideră cel mai genial fizician al epocii noastre... Möbius: Dragă Kilton, eu nu sunt decât un om grav
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
aici! Pentru totdeauna! Möbius: Vă mulțumesc. Vă sunt recunoscător pentru această șansă de salvare pe care o oferiți omenirii! Newton: Iar acum, să redevenim nebuni! Nebuni, dar înțelepți... Einstein: Prizonieri, dar liberi... Möbius: Fizicieni, dar inocenți... (Peste câteva clipe intră domnișoara doctor Mathilde von Zahnd) Mathilde von Zahnd: ... Eram medic, iar Möbius era pacientul meu. Puteam să fac cu el ce voiam. Ani în șir, în mod sistematic, l-am narcotizat și am fotocopiat toate însemnările pe care i le dicta
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
îl voi exploata eu! Möbius: În cazul acesta, o să mărturisesc lumii întregi adevărul! Ani de zile m-ai exploatat, ani de zile m-ai jefuit în mod nerușinat! Pe biata mea nevastă ai pus-o să-ți plătească bani grei... Domnișoara Doctor: Degeaba, Möbius, n-ai ce-mi face! Să presupunem totuși că vei izbuti să-ți faci auzit glasul... Cine te va crede? În fața lumii, dumneata ești un nebun primejdios care ți-ai ucis infirmiera... Eu am profitat doar de
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
și tensiune intelectuală, faptul își află explicația în evoluția actorilor Claudiu Bleonț (Miroiu), sincer ca un înger, sensibil ca violoncelui lui Pablo Casals, Carmen Galin (Mona), pentru profunzimea și rafinamentul trăirilor scenice, care nu exclud misterul, "jocul", poezia, Cerasela Stan (Domnișoara Cucu), împletire de umor zglobiu și de bine ascunsă tristețe, Raluca Penu (o elevă) efigie a ingenuității amenințată însă de platitudinea din jur, Valentin Uritescu (profesorul Udrea), impresionant și el, alături de Miroiu, ca un "Don Quijote", în puterea de a visa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Blaga); pe unde, Doamne, vei mai fi fiind? / Nuți este carnea sufletului jind? / Nuți este sângele a neuitare?/ Un lemn de cruce ai în fiecare; / pe unde, Doamne, vei mai fi fiind? (H. Bădescu); Dintrun bolovan coboară / pasul tău de domnișoară. (N. Stănescu) - contiguitate de tip spațial/temporal: aceste tipuri de metonimii pot apela de asemenea la simboluri poetice, ca substitut al reperului categorial de timp sau de spațiu, dar relația metonimică vizează mai accentuat durata și raportul antecedent-succedent, respectiv proximitatea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
unui „personaj“, explorează sentimente care nul definesc, nu sunt propriuzis ale sale. Lirica rolurilor se apropie astfel de expresia dramatică, devenind „un lirism repre zentabil, o poezie teatrală“ (G. Călinescu). Este prezentă în idilele lui Coșbuc, în poeme barbiene precum Domnișoara Hus ori în cele soresciene din volumul La lilieci etc. - Lirismul impersonal reprezintă o altă formă de obiectivare a stării lirice, în care discursul este formulat la persoana a IIIa, fără a desemna o prezență intermediară, un „personaj“, ca în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
amar sau poantă finală, și nici de spirit autoproiectiv. Cornel Mihai Ionescu Autoportret în palimpsest Prin anii șaizeci, studenții anului II de la Catedra de italiană a Universității din Edgar Quinet printre care se număra și subsemnatul, au fost convocați de domnișoara profesor Nina Façon la o prelegere recomandată și prezidată de prof. Tudor Vianu. Protagonistul "recitalului" era colegul nostru din anul IV, Cornel Mihai Ionescu, autorul unui eseu: "Regimul comparației și metaforei la Dante". Noi, tinerii de atunci, abia introduși în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ți-a îngropat capul/ Nebun/ În brațele lui noduroase, păroase", iar portretul Fătălăului este de sorginte baudelaireană, ca un reflex al esteticii urâtului: "Cu vreo câteva tuleie/ Mă, tu semeni a femeie,/ La sprânceană/ Fetișcană/ Subsoară/ De fecioară/ Ai picioare/ Domnișoare", "fătălăul" fiind o împreunare fabuloasă, mitologică, dintre un strigoi sau voievod, cu o trestie sau căprioară. Utilizând literar blestemele, poetul răzvrătit calcă peste tabuuri, ocara se prăvălește infernal, în unele poezii sau în pamflete. În insolitele Flori de mucigai se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lăsa". Fătălăul Fătălăul este una dintre poeziile tipice pentru modernism, care înfățișează lumea de la periferie, anormalitatea, excepția. Variantă a androginului, Fătălăul este ironizat și caricaturizat, are însușiri mitice, în amestecul lui de diabolic și divin: "Subsuoară/ De fecioară,/ Ai picioare/ Domnișoare/ Solz de sticlă-n unghie/ Ochiul tău înjunghie". Într-un limbaj familiar, poetul face un portret al Fătălăului, în care grațiosul se îmbină cu grotescul, comparațiile sugerează feminitatea: "Ți-este mâna/ Ca smântâna". E o făptură stranie, o parodie după
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
descântec" este chemat la geneza universală (După melci); ambianța semi-fabuloasă, tonul hazliu-echivoc, grotescul (Nastratin Hogea la Isarlâk); personaj din lumea agonică a Crailor mateini, "înnoptata arătare", epavă decrepită, stafidită, care dusese o viață libertină, iar acum era "iederă de zdrențe" (Domnișoara Hus); elemente din folclorul fantastic (descântec la lună, invocarea obiectelor cu virtuți magice), fatalism, pasivitate și decadență, senzualitate exacerbată; nostalgia astralului, plâns, rugă, cântec de "prohod" pentru personajul de lupanar (Răsturnica); o zdreanță "învechită-n răutăți"; "doftorița la moșnegi" (Cântec
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
formei în zbor" (Umanizare); 5. Lumea pitorească, de inspirație balcanică sau autohtonă în poezia Nastratin Hogea la Isarlâk, meditație asupra stării de solitudine, în cetatea Isarlâk, simbol al unei lumi mai drepte; 6. Povestea unei iubiri pătimașe a unei tragicomice domnișoare care-și cheamă iubitul din lumea cealaltă, rostind un descântec: "Buhuhu la luna șuie,/ Pe gutuie să mi-l suie,/ Ori de-o fi pe rodie:/ Buhuhu la Zodie" (Domișoara Hus); 7. Experiența inițiatică în tainele naturii, relevată prin stilizarea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]