9,278 matches
-
și mărturia unei catagrafii din anul 1862, care consemnează că „biserica este fondată la 7153 (1645) de răposatul Matei Basarab Vodă”, probabil sub influența unei pisanii pusă în anul 1645, când edificiul a fost refăcut de boierul Diicu Buicescu, nepotul domnitorului. Între secolele XVII-XVIII mănăstirea era cunoscută prin proprietățile și veniturile de care dispunea, fiind închinată de către domnitorul Alexandru Coconul catre Mănăstirea Cutlumuș din Muntele Athos. Vrednice de amintit în acest sens sunt și însemnările de călătorie ale patriarhului Macarie al
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]
-
răposatul Matei Basarab Vodă”, probabil sub influența unei pisanii pusă în anul 1645, când edificiul a fost refăcut de boierul Diicu Buicescu, nepotul domnitorului. Între secolele XVII-XVIII mănăstirea era cunoscută prin proprietățile și veniturile de care dispunea, fiind închinată de către domnitorul Alexandru Coconul catre Mănăstirea Cutlumuș din Muntele Athos. Vrednice de amintit în acest sens sunt și însemnările de călătorie ale patriarhului Macarie al III-lea al Antiohiei și ale secretarului său, arhidiaconul Paul de Alep, care la 19 august 1657
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]
-
este o mănăstire din România situată în satul Jgheaburi, comuna Corbi, (județul Argeș). Mănăstirea este un ansamblu rupestru din secolul XIV, reînființat în anul 1512, în perioada domnitorului Neagoe Basarab (1512-1521). Biserica mănăstirii este săpată în stâncă (gresie). Lângă biserică, săpat tot în stâncă, se află trapeza mănăstirii, sala de mese a mănăstirii, un spațiu dăltuit la rându-i în stâncă, despre care tradiția afirmă că a fost
Mănăstirea Corbii de Piatră () [Corola-website/Science/308556_a_309885]
-
dată. La 23 iunie 1512, monahia Magdalina - în mirenie Mușa, fiică și soție de boier, proprietară ereditară a moșiei de la Corbi, (re)înființează Mânăstirea de la Corbii de Piatră. Sfântul lăcaș a primit hramul ”Adormirea Maicii Domnului” și a fost închinată domnitorului Neagoe Basarab. Astfel, locașul capătă încă de la (re)înființare statutul de mănăstire domnească. În 1897, în timpul slujbei de Înviere, peretele vestic al naosului s-a surpat, nerănind pe nimeni. În vara aceluiași an, credincioșii au adus niște meșteri italieni cioplitori
Mănăstirea Corbii de Piatră () [Corola-website/Science/308556_a_309885]
-
avându-i ca profesori pe și . Tot aici îl cunoaște pe Giacomo Meyerbeer. Se întoarce în țară și întâi ocupă un post la Ministerul Lucrărilor Publice, după care intră în armată și este avansat până la gradul de maior. Susținător al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, nu numai că refuză să participe la complotul care a dus la detronarea acestuia, dar și publică ulterior un pamflet intitulat "„Procesul dlui maior Scheletti”" în care afirmă că militarii care au organizat complotul și-au călcat
Gheorghe Scheletti () [Corola-website/Science/308712_a_310041]
-
Locotenența Domnească din 1866 s-a constituit la 11 februarie 1866, în urma abdicării forțate a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Cei trei membri ai Locotenenței au fost: În timpul Locotenenței Domnești a ființat și un guvern provizoriu, sub conducerea lui Ion Ghica, acesta deținând și portofoliul afacerilor externe. Principala preocupare a Locotenenței Domnești a fost găsirea cât mai
Locotenența Domnească (1866) () [Corola-website/Science/308731_a_310060]
-
aprilie 1866, organizată de elemente boierești și sprijinită de forțe externe care doreau anularea Unirii din 1859. Chiar în prima zi a ființării acestei Locotenențe (11 februarie), Camera și Senatul se reunesc sub președinția mitropolitului primat Nifon și aleg ca domnitor al Principatelor Române Unite pe „Alteța sa regală Filip Eugeniu Ferdinand Maria Clement Balduin Leopold George, comite de Flandra și Duce de Saxonia, sub numele de Filip I”. După refuzul acestuia, pe data de 19 martie Ion C. Brătianu se deplasează
Locotenența Domnească (1866) () [Corola-website/Science/308731_a_310060]
-
să obțină acceptul principelui Carol Ludovic de Hohenzollern de a deveni domnul României, ceea ce și reușește. Pe 30 martie 1866 Locotenența Domnească dă o proclamație către popor prin care recomandă alegerea, în plebiscitul ce va urma, a principelui Carol ca domnitor al României. În urma consultării voinței populare (2 - 8 aprilie) rezultatul a fost de 685.869 voturi pentru, 12.837 abțineri și 224 voturi contra. În perioada 9 - 17 aprilie 1866 s-au desfășurat alegerile pentru Adunarea Electivă, devenită acum Adunare
Locotenența Domnească (1866) () [Corola-website/Science/308731_a_310060]
-
Domnească înaintează Adunării Constituante proiectul noii Constituții, urmând ca la 3 mai să facă același lucru și cu Legea electorală. Locotenența Domnească a luat sfârșit la 10 mai 1866, o dată cu depunera jurământului (citit în limba română de Nicolae Haralambie) de către domnitorul Carol I.
Locotenența Domnească (1866) () [Corola-website/Science/308731_a_310060]
-
Proilaviei și episcopul Iorest al Hușilor, referitoare la delimitarea hotarelor eparhiilor lor. Problemă o constituia târgul Dubăsari, și alte două sate (Sultan Câșlași și Musaip Câșlași), de la hotarul Moldovei cu Bugeacul. Mitropolitul Ioanichie venind la Iași, prezintă situația spre rezolvare domnitorului Nicolae Mavrocordat care supune problemă judecății Divanului Domnesc, prezidat de patriarhul Samuil de Alexandria, prezent la acea vreme în Moldova. Divanul ia o hotărâre spre împăcarea ambilor ierarhi, astfel: târgul Dubăsari, fund stăpânit de turci, să fie păstrat de mitropolitul
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
prin re-acceptarea reciprocă a arbitrajului din 1715. În jurul anului 1750, Filotei, Mitropolitul Proilaviei (1748-1750), cere un firman de la Sultan, care prevedea anexarea raialei Hotinului la eparhia să. Acest fapt a nemulțumit pe boierii și ierarhii Moldovei, care intervin pe langă domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753) și îl roagă să ceară sultanului alt firman, prin care Hotinul să rămână alipit mitropoliei Moldovei, "precum a fost din timpurile vechi". Domnitorul reușește să obțină acest firman și "mitropolitul Proilavului, care încă petrecea pe acolo (Filotei
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
să. Acest fapt a nemulțumit pe boierii și ierarhii Moldovei, care intervin pe langă domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753) și îl roagă să ceară sultanului alt firman, prin care Hotinul să rămână alipit mitropoliei Moldovei, "precum a fost din timpurile vechi". Domnitorul reușește să obțină acest firman și "mitropolitul Proilavului, care încă petrecea pe acolo (Filotei era în Moldova să încaseze sumele canonice de la creștini) aflând faptul, a anatemizat în biserică pe cei care au pricinuit acest lucru." Totuși, din anul 1753
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
perioada interbelică, s-a construit și linia ferată Bumbești-Jiu - Livezeni având 38 de tuneluri. Până în 1880, trecătoarea principală între Oltenia și Ardeal, din zona Gorj și Hunedoara, era Pasul Vulcan, "drumul lui Mihai Viteazul", pe acolo pe unde a trecut domnitorul Țării Românești, în anul 1600, când a unit pentru prima dată Principatele Române. Se pornea din Turcinești, se trecea prin Schela, Arsuri, Pasul Vulcan, la o altitudine de 1621 m, și se cobora în Vulcan, Paroșeni, Valea Jiului. era izolată total
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
Țării Românești din secolul al XVIII-lea vom găsi, fără îndoială, pe banul Ienăchiță Văcărescu; dar alături cu dânsul stă fiul său cel mare, clucerul Alecu Văcărescu, exilat din țară și dispărut în temnițele Turciei încă de pe la 1796”. Din porunca domnitorului Alexandru Moruzi, Alecu Văcărescu a fost exilat la Tulcea. A murit în închisoarea de acolo, din cauza condițiilor deosebit de aspre ce i-au fost impuse.
Alecu Văcărescu () [Corola-website/Science/308775_a_310104]
-
iubitori de isihie au ridicat ulterior, în plin codru al Pietrăriei, ""pe o dărâmătura de stâncărie, ce forma un fel de cetățuie naturală,clădită prin voia întâmplărei"", o sihăstrie cu hramul “Buna Vestire”. Aflând de existența acesteia, în anul 1732, domnitorul Moldovei Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748) a trimis acolo materiale și meșteri care au construit un schit cu biserică din piatră și din lemn. Același domnitor a dăruit noului schit mai multe venituri din cămara
Mănăstirea Piatra Sfântă () [Corola-website/Science/307999_a_309328]
-
Buna Vestire”. Aflând de existența acesteia, în anul 1732, domnitorul Moldovei Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748) a trimis acolo materiale și meșteri care au construit un schit cu biserică din piatră și din lemn. Același domnitor a dăruit noului schit mai multe venituri din cămara și vama domnească. În anul 1733, domnitorul Constantin Nicolae Mavrocordat (1733-1735, 1741-1743, 1748-1749 și 1769) a întărit din nou miluirile acordate schitului. După ciuma din anul 1734, aici se organizează un
Mănăstirea Piatra Sfântă () [Corola-website/Science/307999_a_309328]
-
1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748) a trimis acolo materiale și meșteri care au construit un schit cu biserică din piatră și din lemn. Același domnitor a dăruit noului schit mai multe venituri din cămara și vama domnească. În anul 1733, domnitorul Constantin Nicolae Mavrocordat (1733-1735, 1741-1743, 1748-1749 și 1769) a întărit din nou miluirile acordate schitului. După ciuma din anul 1734, aici se organizează un lazaret pentru cei bolnavi de ciumă, un loc de izolare preventivă și carantină. În anul 1741
Mănăstirea Piatra Sfântă () [Corola-website/Science/307999_a_309328]
-
1734, aici se organizează un lazaret pentru cei bolnavi de ciumă, un loc de izolare preventivă și carantină. În anul 1741, Grigore al II-lea Ghica, care revenise pe tron, a făcut noi daruri, bani și alimente. În anul 1754, domnitorul Matei Ghica (1753-1756), fiul lui Grigore al II-lea Ghica, i-a ajutat pe călugări să-și repare și să-și consolideze schitul care începuse să se ruineze, construind în locul bisericuței de lemn o biserică în întregime din piatră. Cu
Mănăstirea Piatra Sfântă () [Corola-website/Science/307999_a_309328]
-
-și repare și să-și consolideze schitul care începuse să se ruineze, construind în locul bisericuței de lemn o biserică în întregime din piatră. Cu binecuvântarea mitropolitului Iacov Putneanul, biserica a primit un nou hram: “Adormirea Maicii Domnului”. Pe la anul 1755, domnitorul Matei Ghica rânduiește ca epitrop al acestui schit pe biv-vel jignicerul Ștefan Bosie (fiul lui Dimitrie), care fusese epitrop la Biserica „Sf. Spiridon” din Iași și la Biserica Domnească din Târgu Frumos. În anul 1761, domnitorul Ioan Teodor Callimachi (1758-1761
Mănăstirea Piatra Sfântă () [Corola-website/Science/307999_a_309328]
-
Domnului”. Pe la anul 1755, domnitorul Matei Ghica rânduiește ca epitrop al acestui schit pe biv-vel jignicerul Ștefan Bosie (fiul lui Dimitrie), care fusese epitrop la Biserica „Sf. Spiridon” din Iași și la Biserica Domnească din Târgu Frumos. În anul 1761, domnitorul Ioan Teodor Callimachi (1758-1761) rânduiește ca acest schit să fie spital pentru bolnavii de ciumă, sub purtarea de grijă și ascultarea Mănăstirii „Sf. Spiridon”. Inscripția a VIII-a de la Spitalul „Sf. Spiridon” din Iași atestă că: ""În anul 1761, domnul
Mănăstirea Piatra Sfântă () [Corola-website/Science/307999_a_309328]
-
localitate în apropiere de Focșani) se organizează o impresionantă petrecere la care au luat parte cei doi voievozi cu boierii lor. Profitând de moment, vornicul Dumbrava, în fruntea unei armate de boieri moldoveni însărcinați să își prezinte omagiile, se alătură domnitorului Moldovei proaspăt mazilit, Ioan Vodă cel Viteaz și ia cu asalt zona. În lipsa unei armate consistente, Alexandru al II-lea și fratele său sunt zdrobiți în lupta care s-a dat la Jiliște, lângă Râmnicu Sărat. În această luptă de
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
cel Cumplit și cuceresc Bucureștiul. Pretendentul adus pe tron este prins și executat, capul lui fiind țintuit pe poarta palatului domnesc. Scenă, nu tocmai plăcută, este relatata de Maciej Stryjkowsky care, în călătoria s-a, a văzut capul nefericitului Vintilă, domnitorul de 4 zile . Revenit pe tron impune noi biruri, printre care și birul pe oile sterpe, de la care i se trage și porecla de "Oaie Seaca" cu care a rămas în memoria urmașilor. În 1576 un grup de 70-80 de
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
de "Oaie Seaca" cu care a rămas în memoria urmașilor. În 1576 un grup de 70-80 de boieri (40 după opinia lui A.D. Xenopol), nemulțumiți, se duc la Murad al III-lea să ceară o anchetă în țară privind abuzurile domnitorului. Sultanul, în primă fază, cedează jelbuitorilor, apoi, la intervențiile lui Sinan Pasă, protectorul plătit al lui Alexandru, boierii sunt arestați: 10 dintre ei sunt trimiși în țară, plocon domnitorului, restul fiind condamnați la galere. Probabil legat de aceste evenimente se
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
al III-lea să ceară o anchetă în țară privind abuzurile domnitorului. Sultanul, în primă fază, cedează jelbuitorilor, apoi, la intervențiile lui Sinan Pasă, protectorul plătit al lui Alexandru, boierii sunt arestați: 10 dintre ei sunt trimiși în țară, plocon domnitorului, restul fiind condamnați la galere. Probabil legat de aceste evenimente se înscrie ridicarea în domnie la Țarigrad (Istambul) a lui Oprea Găină voievod, identificat cu Oprea din Răteasa (probabil Rătești), episod relatat de un act din 10 iunie 1625 al
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
restul fiind condamnați la galere. Probabil legat de aceste evenimente se înscrie ridicarea în domnie la Țarigrad (Istambul) a lui Oprea Găină voievod, identificat cu Oprea din Răteasa (probabil Rătești), episod relatat de un act din 10 iunie 1625 al domnitorului Alexandru Coconul, strănepotul lui Alexandru Mircea . La începutul anului următor se consemnează un alt pretendent, doctorul Rosso. Ineditul personaj, sprijinit de sapte boieri, jură sultanului că este din neamul Basarabilor, dar și aceștia ajung la galere. Cu această ocazie voievodul
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]