7,011 matches
-
întruchipările timpului în poezia eminesciană: timpul demiurg, timpul biruit de poezie, sentimentul duratei și ambivalenței timpului, evaziunea din timp. Dense sunt și capitolele Eminescu și tradiția; substratul autohton al culturii sale și Reflexe ale tradiției în câteva figuri ale limbajului eminescian. Autoarea demonstrează, pentru prima dată în critica europeană care s-a aplecat asupra operei poetului, universalitatea poeziei acestuia, unicitatea ei în contextul romantismului european. Exegeta a pornit de la constatarea că „Lipsește României... o operă care să examineze această poezie pornită
DEL CONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286714_a_288043]
-
ca temporalitate și Ființa identificată cu Eternul”. Pentru susținerea acestei teze s-a bazat mai ales pe postumele poetului, fapt care a trezit unele rezerve (Vladimir Streinu), o postumă ca Învierea fiind socotită „autenticul testimoniu liric a ceea ce numim religiozitate eminesciană”. Pe lângă meritul de a fi examinat toate componentele esențiale ale operei eminesciene, de a fi văzut-o „într-un tot de o impresionantă măreție, corespunzând înseși amplitudinii gândului poetic eminescian” (Marian Papahagi), cartea mai are și meritul fundamental de a
DEL CONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286714_a_288043]
-
a bazat mai ales pe postumele poetului, fapt care a trezit unele rezerve (Vladimir Streinu), o postumă ca Învierea fiind socotită „autenticul testimoniu liric a ceea ce numim religiozitate eminesciană”. Pe lângă meritul de a fi examinat toate componentele esențiale ale operei eminesciene, de a fi văzut-o „într-un tot de o impresionantă măreție, corespunzând înseși amplitudinii gândului poetic eminescian” (Marian Papahagi), cartea mai are și meritul fundamental de a prezenta, în traduceri făcute cu multă știință, o bună parte din operă
DEL CONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286714_a_288043]
-
Învierea fiind socotită „autenticul testimoniu liric a ceea ce numim religiozitate eminesciană”. Pe lângă meritul de a fi examinat toate componentele esențiale ale operei eminesciene, de a fi văzut-o „într-un tot de o impresionantă măreție, corespunzând înseși amplitudinii gândului poetic eminescian” (Marian Papahagi), cartea mai are și meritul fundamental de a prezenta, în traduceri făcute cu multă știință, o bună parte din operă. Studiu de tip universitar, de concepție și expresie croceană, cartea depășește faza inițială de receptare europeană simplistă a
DEL CONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286714_a_288043]
-
cu Viorica Săvulescu), a dat în 1999 o Introducere în opera lui Petru Caraman, studiu dens, în care propune un portret al marelui etnolog, precum și considerații asupra principalelor studii ale acestuia despre cântecele bătrânești, doină, colindat și descolindat, despre simbolistica eminesciană. Într-un alt studiu, Un mit - Toma Alimoș (1999), consideră că mitologia românească este reprezentată, pe lângă Miorița și Meșterul Manole, și de balada Toma Alimoș, al cărei protagonist, un homo activus, pedepsește exemplar trădarea, lașitatea. D. a îngrijit și comentat
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
damnat: „și sufletul meu a văzut îngerii / sunând dintr-o trâmbiță neagră / peste împărăția deșartă / a cifrelor nopții / și s-a prăbușit asemenea lor / asemenea îngerilor / în prăpastia neagră.” Deși volumele de început stau sub semnul unui lirism de factură eminesciană, care se simte, difuz, și ulterior (muzicalitatea și sonoritatea versurilor, melancolia, motive precum lacrima, steaua, luna, fântâna etc. ori epitete precum „liniștit”, „dulce”, „rece”, „alb”, „albastru”), încă din Fântâni carteziene, sentimentul lumii și al sinelui ca spectacol derizoriu, ca succesiune
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
de veritabile „balade somnambule”. Poezii (1987) pare o carte de trecere, în care coexistă mai multe „formule” estetice: există aici un D. melancolic și muzical, al rostirii grave, sentențioase și al mărturisirilor directe despre sine, unul romantic, în descendența Odei... eminesciene, cu învolburări stilistice prețioase („Sunt tristețea cea mai vastă,/ cel mai dureros extaz.” etc.) și un altul, pictor de peisaje înrămate, de tipul spectacol-în-spectacol, un poet vizual și vizionar, care trage peste imaginile sale, de o intensitate dureroasă, cortina unei
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
care animă o parte a textelor (inclusiv cel al îngrijitorului de număr): astfel, T.O. Bobe introduce conotații licențioase în comentarea imaginii lui Eminescu, Cristian Preda califică drept „nule” „rudimentele” de gândire politică ale gazetarului; Răzvan Rădulescu mărturisește că poezia eminesciană îl „lasă rece”, în timp ce proza i se pare „greoaie”, „discursivă, plicticoasă”, „sub nivelul minimei lizibilități”. Z. Ornea este de părere că Eminescu nu poate fi socotit „poet național” pentru că are idei conservatoare, avertizând asupra „primejdioasei sanctificări a operei eminesciene”. Nicolae
DILEMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286762_a_288091]
-
poezia eminesciană îl „lasă rece”, în timp ce proza i se pare „greoaie”, „discursivă, plicticoasă”, „sub nivelul minimei lizibilități”. Z. Ornea este de părere că Eminescu nu poate fi socotit „poet național” pentru că are idei conservatoare, avertizând asupra „primejdioasei sanctificări a operei eminesciene”. Nicolae Manolescu respinge de asemenea ideea de poet național, pledând pentru „despărțirea” temporară de Eminescu, singura în măsură să permită o recuperare autentică. Mircea Cărtărescu face un portret grotesc al omului Eminescu, într-un text-colaj compus exclusiv din referințe negativ-
DILEMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286762_a_288091]
-
Vulcănescu, Constantin Noica, Emil Cioran, C. Rădulescu-Motru, Nae Ionescu, Ion Petrovici, Mihail Antoniade, Dumitru C. Amzăr. Câteva dintre consistentele antologii de publicistică - Emil Cioran, Singurătate și destin (1991), Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenței (1991), Constantin Noica, Introducere la miracolul eminescian (1992), ca și versiunea, reîntregită, după manuscrisul original, cu capitole absente în prima tipărire din Despărțirea de Goethe (2000) sau cea a Neliniștii metafizice de Nae Ionescu - au fost în mod explicit înfăptuiri de etapă în perspectiva unor ediții complete
DIACONU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286751_a_288080]
-
1997, Conjuncturi internaționale. Cronici externe, pref. edit., București, 1998, Școala sociologică a lui Dimitrie Gusti, pref. edit, București, 1998, De la Nae Ionescu la Criterion, București, 2003; Mihail Antoniade, Încercare asupra superficialității, pref. edit., București, 1992; Constantin Noica, Introducere la miracolul eminescian, București, 1992 (în colaborare cu Gabriel Liiceanu), Introducere la bunătatea timpului nostru, București, 1992 (în colaborare cu Gabriel Liiceanu), Semnele Minervei, București, 1994, Între suflet și spirit, București, 1996, Echilibrul spiritual, pref. edit., București, 1998, Despărțirea de Goethe, București, 2000
DIACONU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286751_a_288080]
-
În 1972, îi apare primul volum, Corabia argonauților (eseuri și articole), urmat de o carte de versuri, Titlul la alegere (1981), și de o alta de povestiri și schițe, Ioana din primăvară (1986). În 1989 tipărește primul volum din Poetică eminesciană. Este distins cu Premiul pentru eseu și critică al Asociației Scriitorilor din Iași (1999) și cu Premiul Festivalului „Mihai Eminescu” (Suceava, 2001). Volumul Corabia argonauților (1972) este numai aparent alcătuit aleator. Eseul principal, care dă și titlul cărții, se sprijină
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
a face o mișcare de translație dinspre trecut înspre prezentul cotidian, creionând câteva portrete satirice memorabile ale activistului obtuz sau ale responsabilului de cadre bicisnic. În 1989, D. publică rezultatul unor îndelungi cercetări asupra operei lui Eminescu, sub titlul Poetică eminesciană, un prim volum fiind Temeiuri folclorice, în care-și propune să definească „miezul și rațiunea de a fi a artei lui Eminescu în spațiul folclorului românesc”. Investigațiile autorului au cunoscut o turnură decisivă în 1983, la un secol de la prima
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
a artei lui Eminescu în spațiul folclorului românesc”. Investigațiile autorului au cunoscut o turnură decisivă în 1983, la un secol de la prima mențiune privind caracterul folcloric al temei Luceafărului, în lucrarea lui M. Gaster, Literatura populară română. Sunt abordate teme eminesciene fundamentale, precum „natura - supremul dascăl”, „antitezele sunt viața”, „pretexte cromatice”, „poetica dorului”. Un capitol, intitulat Culori și stiluri, abordează pentru prima oară în exegeza eminesciană aceste aspecte. De menționat, nu în ultimul rând, că anterior acestui studiu a apărut o
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
folcloric al temei Luceafărului, în lucrarea lui M. Gaster, Literatura populară română. Sunt abordate teme eminesciene fundamentale, precum „natura - supremul dascăl”, „antitezele sunt viața”, „pretexte cromatice”, „poetica dorului”. Un capitol, intitulat Culori și stiluri, abordează pentru prima oară în exegeza eminesciană aceste aspecte. De menționat, nu în ultimul rând, că anterior acestui studiu a apărut o ediție fundamentală, îngrijită de editorul D., a lucrării lui Petru Caraman, Pământ și apă. Contribuție etnologică la studiul simbolicei eminesciene (1989), în care savantul cercetează
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
pentru prima oară în exegeza eminesciană aceste aspecte. De menționat, nu în ultimul rând, că anterior acestui studiu a apărut o ediție fundamentală, îngrijită de editorul D., a lucrării lui Petru Caraman, Pământ și apă. Contribuție etnologică la studiul simbolicei eminesciene (1989), în care savantul cercetează, istoric și comparat, simbolurile eminesciene cu substrat arhaic. SCRIERI: Corabia argonauților, Iași, 1972; Titlul la alegere, Iași, 1981; Ioana din primăvară, Iași, 1986; Poetică eminesciană, vol. I: Temeiuri folclorice, Iași, 1989; Contemporanii noștri, Iași, 2000
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
nu în ultimul rând, că anterior acestui studiu a apărut o ediție fundamentală, îngrijită de editorul D., a lucrării lui Petru Caraman, Pământ și apă. Contribuție etnologică la studiul simbolicei eminesciene (1989), în care savantul cercetează, istoric și comparat, simbolurile eminesciene cu substrat arhaic. SCRIERI: Corabia argonauților, Iași, 1972; Titlul la alegere, Iași, 1981; Ioana din primăvară, Iași, 1986; Poetică eminesciană, vol. I: Temeiuri folclorice, Iași, 1989; Contemporanii noștri, Iași, 2000; Așa se scrie istoria!”, Iași, 2003. Ediții, antologii: Cerul în
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
Petru Caraman, Pământ și apă. Contribuție etnologică la studiul simbolicei eminesciene (1989), în care savantul cercetează, istoric și comparat, simbolurile eminesciene cu substrat arhaic. SCRIERI: Corabia argonauților, Iași, 1972; Titlul la alegere, Iași, 1981; Ioana din primăvară, Iași, 1986; Poetică eminesciană, vol. I: Temeiuri folclorice, Iași, 1989; Contemporanii noștri, Iași, 2000; Așa se scrie istoria!”, Iași, 2003. Ediții, antologii: Cerul în apă. Antologie a debutanților, I-II, pref. edit., Iași, 1970-1971; Petru Caraman, Pământ și apă. Contribuție etnologică la studiul simbolicei
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
vol. I: Temeiuri folclorice, Iași, 1989; Contemporanii noștri, Iași, 2000; Așa se scrie istoria!”, Iași, 2003. Ediții, antologii: Cerul în apă. Antologie a debutanților, I-II, pref. edit., Iași, 1970-1971; Petru Caraman, Pământ și apă. Contribuție etnologică la studiul simbolicei eminesciene, pref. edit., Iași, 1984; Mihai Drăgan, Eminescu tânăr sau „a doua mea ființă”, postfața edit., Iași, 1999; Balada cultă, Iași, 2003 (în colaborare). Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Gheorghe Drăgan, „Corabia argonauților”, LCF, 1972, 44; Al. Dobrescu, Critica criticii, CL, 1972
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
Turtureanu, Demitizând, ironizând..., CRC, 1981, 49; Valentin Tașcu, „Titlul la alegere”, ST, 1982, 6; Const. Miu, „Ioana din primăvară”, TR, 1987, 6; Al. Călinescu, Povestiri, schițe, momente, CRC, 1987, 7; Ioan Holban, Proză scurtă, RL, 1987, 23; Al. Piru, „Poetică eminesciană”, SLAST, 1989, 29; Ioan Holban, Eminescu și tradiția populară, CRC, 1989, 30; Nicolae Turtureanu, Contemporanul nostru, „Monitorul”, 2001, 22 ianuarie; Nicoleta Sălcudeanu, Cei doi Drăgan, VTRA, 2001, 1. S.I.
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
Iosif Vulcan într-o lucrare cu structură complexă: analitică, bibliografică și antologică (Eminescu la „Familia”, 1974). Erau cunoscute, desigur, numeroase elemente referitoare la prezența poetului în paginile „Familiei”, dar ele fuseseră menționate disparat și izolat în diverse studii și exegeze eminesciene. Lucrarea lui D. are meritul esențial de a reuni pentru prima dată toate elementele referitoare la prezența în coloanele revistei a lui Eminescu, de-a lungul a patru decenii, din 1866, de la debut, până după dispariția poetului, oprindu-se în
DRIMBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286875_a_288204]
-
această categorie se inserează volumul I. Heliade-Rădulescu, un Atlas al poeziei (1995), studiu dedicat poeziei originale a scriitorului pașoptist, și eseul, urmat de o antologie de texte comentate, Eminescu după Eminescu (2000), în care se face, edificator, demonstrația modernității poeziei eminesciene prin elementele sale simboliste, raportate la poezia lui Baudelaire, Rimbaud și Mallarmé. Cartea cea mai reprezentativă a criticului este Al doilea val. Generația Hyperion, cu un prim volum, Poezia anilor ’70 (2001), ce analizează un important segment de istorie literară
DUGNEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286893_a_288222]
-
ca „Pe marginea cărților”, „Revista revistelor” și „Cărți, reviste, ziare”, textele de critică literară sunt destul de rare și se situează sub valoarea poeziei și prozei. Demnă de semnalat este inserarea unor meritorii încercări de transpunere în germană a unor poeme eminesciene (Luna codrii îi pătrunde, Pe un album, Stau în cerdacul tău, Sonet), traducătorul fiind Ioan Longhin Nicolau, și a două interviuri cu scriitorii I.A. Bassarabescu și Cezar Petrescu. I.M.
GRAI MOLDOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287328_a_288657]
-
Roma, de la începutul creștinismului până în zilele noastre (1884) ș.a. Folosindu-se de anumite împrejurări concrete, G., spirit pozitivist și limitat, moralist înverșunat și lipsit de simț estetic, se ridică violent împotriva lui M. Eminescu, a poeziei sale și a curentului eminescian. După ce în ziarul „Unirea” semnează o serie de articole în care constată indignat excesele „pesimismului” în rândurile versificatorilor și își propune să demonstreze lipsa de valoare filosofică, morală și artistică a lui Eminescu, el publică în 1891 „studiul critic” Mihail
GRAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287336_a_288665]
-
Misterele poporului de Eugène Sue, unde înscenarea este axată pe metempsihoză. În jurul eroului, vlăstar al unei vechi familii țărănești din Munții Bucegi, se țese o mișcare epică încâlcită, cu multe elemente fantastice, onirice, ducând până la începuturile daco-romane. Ceva din viziunea eminesciană a etnogenezei ori din atmosfera sadoveniană prezentă în Creanga de aur pare, totuși, prefigurat în acest roman. Note de drum în munții Moldovei, alte narațiuni fantastice, care urmau să alcătuiască volumele Legende și novele sau Carpații și Balcanii, se află
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]