8,147 matches
-
substanțe alelopatice, cu caracter reducător, secretul armei, necesită energie și doar planta are acces direct la ea. De fapt, plantele nu trăiesc singure, ci Își Împlântă rădăcinile nu Într’un material inert cum poate pare solul, ci Într’unul unde “fierbe” Viața. Lăsând deoparte organismele mari, ca larve, viermi, animale superioare chiar, dar care, pluricelulare fiind, ascunse deci, cum spuneam nu demult, În spatele pielii lor, nu prea se sinchisesc de modificările de natură chimică apărute În mediu, aici există o mulțime
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
perioadă de inflație, foamete, epidemii de ciumă și tulburări țărănești era iminentă. Campaniile eșuate și controversate din Persia au încins și mai mult spiritele, pînă cînd, în cele din urmă, a izbucnit o revoltă majoră. În aceste împrejurări, cetatea Constantinopolului fierbea de nemulțumiri. Problema soldaților neplătiți era și mai serioasă în capitală decît în provincii. În plus, Constantinopolul, ca și alte orașe importante ale imperiului, suferea de un influx masiv de populație rurală, care încerca să scape de condițiile insuportabile din
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
prisma microculturii lor. Istoria nu se împarte în înainte și după revoluție, ci în înainte și după ce ne-am cumpărat noi aspiratorul. Să zicem. Mi-a povestit cineva un caz celebru, acela al soldaților care țineau minte doar cum au fiert ei o vacă în timpul războiului. Iar războiul se periodiza în felul următor: înainte și după ce ei au fiert acea vacă. 6. Mowgli Acum, când scriu, parcă sunt în pragul unei crize de nervi. Sau, mă rog, într-un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
am cumpărat noi aspiratorul. Să zicem. Mi-a povestit cineva un caz celebru, acela al soldaților care țineau minte doar cum au fiert ei o vacă în timpul războiului. Iar războiul se periodiza în felul următor: înainte și după ce ei au fiert acea vacă. 6. Mowgli Acum, când scriu, parcă sunt în pragul unei crize de nervi. Sau, mă rog, într-un fel de euforie similară. Oricum, e fantastic să ai un loc al tău, o carte în care să poți face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
hai să fac cafea. Măcar nu-mi mai cară Miruna pumni în spinare să mă convingă de necesitatea cafelei. - Iar faci pregătire? zice Rodica, insinuant, când ne ciocnim pe hol. - Da, de toți banii. - Aha, așa se zice acuma! Nu fierbe cafeaua mai repede, bulbuci maronii, temători, și ea mă ține de vorbă. Mirunei îi place să se converseze cu Rodica, mă rog, mai mult o distrează tot ce-i povestește despre nu știu care doamnă, unde Rodica face curat ca să scoată un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a geniului tracic, balcanic, străvechi și multiplu În compoziția lui etnică, ca și În compoziția unui ghiveci, În care toate legu mele ajunse la maturitate deplină Înspre sfârșitul verii, deci cu virtuțile lor integrale, se grămădesc ca să și facă loc, fierb, se prăjesc, se ru menesc În tava de aramă și mai bine În țestul de pământ ars, sau În tingirea ghiveciului zic „măcelăresc“, printre bucățile de sfârc de piept de văcuță sau de berbec, printre momițe și mădu vioare, sau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aici, În marginea Giurgiului, am văzut, la via cu bu tucii de viță groși ca o butie a prietenului staroste de pescari, un ceaun cât o turlă răsturnată de biserică, spân zurat pe furci groase de fier, și În care fierbea o mămăligă s-o mănânce, adu nate la un loc, toate neamurile mele de mămăligari cu cerul gurii plin de mămăligă, dintre care unii au venit pe aici mai demult, rătăcind poate și azi cu oile lor prin aceste părți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ochii și gurile noastre căscate: acadelele roșii, verzi și galbene, cu gust de mentă și de ber ga mot; corăbioarele fragede de se topeau În gură; zaharache, figurini grotești din zahăr colorat și Înfipte pe băț; sau merele și perele fierte În zahăr și lucind, În cămașa lor sticloasă, Înfipte de asemenea pe băț; sau bigi-bigi, roșu ca focul, tare moale, ca un cârnat din făină cu zahăr și miez de nucă, Înșirat pe sforicele lungi; sau pistilul acrișor din pulpă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
știut că am fost și eu un om de rele și de aceea, cred, m-or fi așteptând, prea binefericitele, pe lumea cealaltă, cu deștul lor muiat În agheasmă sfântă, să-mi răcorească buzele arse atunci când păcătosul de mine oi fierbe În cazanul cu smoală al preacurviei. MAI MULT DECÂT ÎN CĂSNICIE, CREDINȚA șI STATORNICIA În amo rurile extraconjugale au stârnit stima și respectul oame nilor. Căci nici o servitute sau necesitate nu obligă aci pe par tenerii celei mai frumoase aventuri
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
defilau, aceste bata lioane ale Cytherei, În echipaje cu „muscal cu cauciuc“ prin fața meselor de afară de la Capșa, schimbând zâmbete de conivență cu boierii. Trăiesc Încă aproape cu toatele, dulcele lor trai de odinioară păstrându-le ca pe fructele rare și fierte În zahăr din vitrinele marilor cofetării: Lili Gheorghiadis cea blondă, azi târându și picioarele adipoase, ca de elefant; Lina Magazia, proprietăreasă cuminte peste drum de Liceul Lazăr, colț cu strada Silfidelor (nu: Siflidelor, cum ar spune Caragiale); Mița Biciclista, fostă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Într-o sală de la liceul Frații Buzești, În care erau mulți intelectuali din oraș, În special elevi și doamne. Conferința a fost deschisă de C. Rădulescu-Motru și de Ramiro Ortiz. Beldie i-a ascuns manu scrisul conferinței lui Ortiz. Era fiert. Ortiz a fost un timid; nu vorbea liber În public niciodată, ci numai după manu scris. Ne-am plimbat cu mașina prin oraș cu niște doamne și numai cu o jumătate de oră Înaintea conferinței Beldie i-a dat lui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la o mare serbare pionierească, la Casa de Cultură, urmată de o chermeză tovărășească. Ziua de 8 Martie devenise o sărbătoare foarte importantă - aceasta era linia, se inventau tot soiul de sărbători, ca să fie uitate cele vechi. Gârmoci și Fanache fierseseră întreaga săptămână dinaintea sosirii. Și se dăduseră peste cap, nu alta, îi trecuseră toate nădușelile străduindu-se să iasă vizita ca la carte - voiau să-i arate prin asta tovarășului prim cât se bucură ei de promovarea dânsului și voiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
deși era singură, n-o vedea nimeni, i-ar fi fost la îndemână să plângă, să-și ușureze sufletul...). Totuși, o lacrimă și încă una i-au scăpat, s-au scurs încetișor pe obrazul său, apoi au căzut în apa fiartă din albie și s-au pierdut. Mama era o femeie dârză, nimic nu o dobora, dar acum fusese copleșită: tot lanțul acesta de nenorociri era mai mult decât putea duce - moartea mea și a lui Victor, deportarea tatei și pierderea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a pornit să învețe la Alexandreni-așa se numește la noi localitatea de după Bălți, unde se face zahărul-opt clase, și a dat Dumnezeu și ne-au chemat pe noi, părinții, la adunare. Ne-am dus amândoi. M-au dus acolo unde fierbea sfecla și peste tot locul. și i am zis așa <Dragul mamei, pentru ce ai învățat așa de bine, să stai aicea?> A terminat anul acela, a terminat zece clase, apoi a dat la Institutul Agricol”. „Este inginer?” „Economist, economist
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
grâu. Gazda mi-a făcut o supă din găină de casă și am crezut că mor intoxicat. Trei zile după asta am mâncat numai biscuiți cu E-uri, ca să mă fac bine. Cât despre lapte, numai când îmi amintesc cum fierbea pe plită, și mi se întoarce stomacul pe dos. Ce prostie, domnule Mariean, să chinui vaca, s-o tragi ore întregi de țâțe, când poți să iei foarte bine lapte la pungă de la magazin. Lapte adevărat, care nu miroase a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
răstită de KGB -, că am o treabă cu omul vostru.“ Logic, adjunctul SRI-ului nici nu mai trebuie anunțat. Se înființează în cinci minute, dar Vasile B. e la bufet. „S-aștepte - zice el - ori să mă sune acasă.“ Funcționarii fierb, e informat Cotroceniul, toate Serviciile Secrete intră în alarmă de gradul zero, numai Vasile B. discută liniștit cu bufetiera despre mărirea de salariu. „Or să ne dea un amărât de 5%, iar dumneata ai și dublat prețul la ciorbă. Păi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Oare avea să mai apuce ziua de mâine? Oare n-avea să-l doboare aceea foame stihinică, despre care vorbeau toți colegii care avuseseră tăria sufletească să înceapă de mai multe ori cura de slăbire? Până spre miezul nopții, a fiert și a tot fiert tocana, și domnul Gușatu nici măcar n-a îndrăznit s-o guste. La douăsprezece fără cinci minute fix încă mai era mândru de tăria de caracter cu care își îndura foamea. Când s-a culcat, în patul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
apuce ziua de mâine? Oare n-avea să-l doboare aceea foame stihinică, despre care vorbeau toți colegii care avuseseră tăria sufletească să înceapă de mai multe ori cura de slăbire? Până spre miezul nopții, a fiert și a tot fiert tocana, și domnul Gușatu nici măcar n-a îndrăznit s-o guste. La douăsprezece fără cinci minute fix încă mai era mândru de tăria de caracter cu care își îndura foamea. Când s-a culcat, în patul care parcă și el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
iluzie, am continuat să mergem. În curînd s-a lăsat o beznă ca-n nucă și Încă nu Întîlniserăm nici măcar un semn de civilizație. Mai grav, nu aveam nici apă cu care să ne facem de mîncare sau să ne fierbem un mate. Frigul se Întețea; climatul deșertic și altitudinea la care ajunseserăm ne cam Încolțiseră. Eram incredibil de epuizați. Am hotărît să ne Întindem pur și simplu păturile pe jos și să dormim pînă În zori. Luna nu se vedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
dormi; ți-ai așternut rău, rău vei dormi. Cu adevărat înțelept a fost cine a grăit aceste vorbe. Și să vedeți că se potrivesc de minune la toate lucrurile. Luați, de pildă, pregătitul mâncării. Ai făcut-o nesărată, n-ai fiert-o bine sau ai afumat-o, cum va fi mâncarea? Va fi cum ai făcut-o! Cine-i de vină? Tu ești vinovatul, pentru că n-ai băgat de seamă. Atunci ce-i de făcut? N-ai de făcut altceva, decât
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mea... Alte amănunte cu privire la sfârșitul lui ți le va da Vally, care va trece foarte curând prin Galați. Despre cărți și spectacole nu pot să-ți scriu nimic. N-am văzut nimic, n-am citit nimic, n-am compus nimic... Fierb în sucul propriei mele inutilități. Sper însă că în curând starea aceasta de lucruri va aparține trecutului. În așteptarea scrisorii tale, rămân ca de obicei al vostru afectuos, Aragón În liniștea precară a Alicei apăru însă în chip fatal un
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fără mamă? De ce faci asemenea prostii? Pe timp de crivăț omul stă cuminte la casa lui. Nu iese nimeni din bârlog! Ai dreptate, Antonia, ai dreptate. Pe plita unde se găseau cazanele cu apă pentru spălatul lenjeriei spitalului, Antonia a fiert o ceașcă de ceai și i-a dat-o mamei să-și revină și să înceapă treaba. Și munceau amândouă, cot la cot, două femei singure, două prietene având fiecare obligații față de familiile lor, supunându-se zilnic unor munci grele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
depășește. Vino și salvează-ne! Copiii noștri au nevoie de tine; sunt speriați; i-a cuprins frica. Nu mai avem apă, rezervele de foc sunt aproape epuizate, iar mâncarea noastră o constituie doar boabele de porumb coapte pe plită ori fierte în ceaun. Copiii noștri rabdă și de foame, și de sete, și de frig. Nu putem ieși din casă, fiind complet acoperiți de zăpadă. Necesitățile fiziologice ni le satisfacem într-o căldare de tablă din cealaltă cameră. Oare cu ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sărăcit și au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele."(David, 33:10) După consumarea ultimului produs alimentar venit pe filieră azteco-maiașă, obținut din amestecul augustei trinități: apă, sare și mălai și fiartă la foc moderat familia Aciocîrlănoaiei se afla într-o situație limită. Voi, cei care întâmplător aveți curajul și răbdarea să citiți aceste rânduri, să nu vă îndoiți o clipă de adevărul spuselor mele. Ascultați. După ce noi, cei patru frați mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Din ce vom trăi?? În "cămara" noastră se mai găseau pe un fund de sac vreo 15-20 de kilograme de porumb boabe. Așa că am trecut la un regim alimentar de supraviețuire. Erau două modalități de consumare a boabelor de porumb: fierte în ceaun ori coapte pe plită. Am folosit, alternativ, ambele metode. Mama punea boabele pe plită și cu ajutorul lingurii de lemn le întorcea permanent să nu se ardă. Unele se rumeneau, altele se înnegreau, iar mama le trăgea la marginea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]