7,151 matches
-
de cărți și lașitatea. Semnificativ în activitatea publicistică a pictorului este că apariția revistei "Mozaicul" a fost aproape simultană cu apariția revistelor literare din Brașov, în anul 1838: "Foaia Duminicii, Foaia Literară" și "Foaia pentru minte, inimă și literatură" a Gazetei de Transilvania. Este de remarcat că întreaga activitate a revistei "Mozaicul" s-a armonizat cu activitatea publicistică din Brașov, influența brașoveană fiind evidentă. Constantin Lecca a tradus din opera dramaturgului german August von Kotzebue, drama "Cruciații". Kotzebue era în acele
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
lui von Kotzebue și ea corespundea întru-totul caracteristicilor ideale pe care Lecca le-a promovat. Activitatea în domeniul publicisticii a lui Lecca a fost apreciată de către Gheorghe Asachi, George Bariț și de Ion Heliade-Rădulescu. Elogii au fost aduse pictorului de către Gazeta Transilvaniei și revista Albina românească, ultima publicație fiind cea care a considerat revista "Mozaicul" ca „"noua foaie de literatură ce a răsărit peste orizontul României"”. În paginile Revistei "Mozaicul" s-au tipărit cărțile: "Neghina între grâu sau religie și fățărnicie
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
făcut-o mai târziu. În anul 1848 Constantin Lecca a plecat din Craiova și s-a stabilit în orașul Brașov, unde în perioada 1848 - 1850 a pictat tâmpla bisericii din Schei. S-au păstrat în acest sens mărturiile contemporanilor în Gazeta Transilvaniei, numărul apărut de Crăciun 1915. În această revistă, paracliserul bisericii timp de 50 de ani (bătrânul Cristea), a afirmat că Lecca a pictat o mulțime de icoane care s-au păstrat în conacul Brâncoveanu și prin casele oamenilor. Candid
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
ANT-6 (nume de serie: TB-3, constr. A.N. Tupolev, motor Mikulin) "Kryl'a Sovetov" din anul 1929 pe ruta Moscova-Berlin-Paris-Roma-Marsilia-Londra-Moscova. A colaborat la revistele "Vestnik vozdushnogo flota" și "Samolet" și a fost șef al secției de știință și tehnică a gazetei "Izvestia". Este autor al mai multor lurări privind dezvoltarea aviației sovietice și a dreptului aviatic. Aeroportul civil de la Bykovo (regiunea Moscova, constr. 1933) și școala de planorism din Moscova i-au purtat numele. A organizat societatea prietenilor aviației și a
Valentin Zarzăr () [Corola-website/Science/311370_a_312699]
-
al agenției. Până în 1955 el a fost director general și redactor-șef până în 1959.Prima transmisie radio a avut loc la 1 septembrie 1949, la ora 6 dimineața. În 2010 sediul central de pe Markgrafenstraße s-a mutat în cartierul de gazetă istorică a Berlinului, adică fosta redacție de știri pentru Hamburg, Frankfurt și Berlin. Sediul corporativ rămâne la Hamburg în vila Gründerzeit, împreună cu departamentul de management, afaceri și vânzări. Scopul agenției este colectarea, prelucrarea și circulația știrilor, arhivelor și a fotografiilor
Deutsche Presse-Agentur () [Corola-website/Science/312964_a_314293]
-
prezența în casetă revistei, Radu Bărbulescu), Luceafărul-București, Argos, Ultima oră-Israel, Orient Expres-Israel, Viața Noastră-Israel, Minimum-Israel, Contrapunct, Vatra, Viața Românească, Respiro On line, Poezia-Iași, Plumb-Bacau, Revista mea, Tribuna -Cluj, Tribuna Magazin-Israel, Facla, Poezis-Satu-Mare, Feed Back-Iași, Amurgul sentimental-București, Tribuna Kraiot" , Revista Familiei-Israel, Gazeta Românească-Israel, Cronică Veche, Dacia Literară, și altele...reviste din Germania, România, Israel Colaborează la situl lui Ștefa N. Maier: http://www.romanialibera.com ACUM - Revista AgoraONline unde a colaboarat, luna de luna timp de 3 ani. Ultima apariție, luna august
Bianca Marcovici () [Corola-website/Science/309481_a_310810]
-
Extreme", Poeme, München 1997, ISBN 3-930672-17-0 revista Vatra, nr 4-5, 2007 - blog construit de poeta care cuprinde scriitori israelieni: http://wxwx.wordpress.com Colaboratoare la Revista "Cronică veche" din Iași și Revista Familia, Israel. Deține rubrică de jurnalistică "Paralele"din "Gazeta Românească" din Israel, 2015-2016 -Climate literare Boris Crăciun și Daniela Crăciun-Costin au editat, la Porțile Orientului din Iași, volumul „Dicționarul scriitorilor români de azi (din România, Basarabia, Bucovina de Nord, Banatul sârbesc, Europa Occidentală, Israel, America)”, 2011, unde sunt incluși
Bianca Marcovici () [Corola-website/Science/309481_a_310810]
-
Golfaden se mută la Cernăuți, în Bucovina, unde redactează un cotidian în idiș - „Dos Bukoviner Israelitishe Folksblatt” („Foaia populară israelită din Bucovina”). Nereușind să plătească cheltuielile de înregistrare de 3000 de ducați și eșuând în încercarea de a scoate totuși gazeta sub un alt nume, Goldfaden plecă în România vecină, la Iași, principalul centru al Moldovei, unde locuia deja o numeroasă minoritate evreiască.
Avram Goldfaden () [Corola-website/Science/309740_a_311069]
-
de orientare unionistă cu preocupări literare, care a introdus foiletonul literar în publicistica românească - Foiletonul Zimbrului. Un exemplar al acestui ziar a ajuns să fie cel mai scump ziar din lume. La 3 iulie 1850 a apărut, la Iași, bisăptămânal, gazeta politică și literară "Zimbrul", tribună politică și literară unionistă. Publicația s-a numit astfel între 3 iulie 1850 și 21 februarie 1852 și între 17 ianuarie 1855 și 10 septembrie 1856. Între 1 noiembrie 1858 și 30 decembrie 1858 a
Zimbrulu și Vulturulu () [Corola-website/Science/310029_a_311358]
-
1 octombrie 1855 a apărut, tot la Iași, ziarul "Steaua Dunării", sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu. Pe 2 ianuarie 1859, din fuziunea celor cele două ziare rezultă "Steaua Dunării, Zimbrul și Vulturul". A fost scos la Iași, iar valoarea exemplarului gazetei este dată de faptul că a fost francată cu opt mărci poștale "Cap de bour" de 5 parale, din a doua emisiune din 1858. În Moldova, "" era cunoscut ca ziar unionist, alături de revista „Steaua Dunării”, condusă de Mihail Kogălniceanu, iar
Zimbrulu și Vulturulu () [Corola-website/Science/310029_a_311358]
-
coincidența a făcut ca acesta să fie primul dintr-un teanc de ziare expediat la Galați. Pentru că pachetul respectiv cântărea foarte mult, pe primul ziar s-au aplicat opt timbre din a doua emisiune «Cap de bour», cu legenda «PORTO GAZETEI», pe hârtie azurată, obliterate cu ștampila rotundă IASSY MOLDOVA. Este cea mai celebră francatură compusă, deoarece este formată din cinci mărci în ștaif plus o pereche și un exemplar izolat. Era o marcă specială, destinată exclusiv achitării expedierii unui ziar
Zimbrulu și Vulturulu () [Corola-website/Science/310029_a_311358]
-
în 1879, în mod tradițional cunoscut drept „"Idealism și Realism"”, și-a explicat concepția privind valul realist în literatură, spunând că:În plus, autorul afirmă: Eça de Queirós și-a început cariera literară cu o serie de foiletoane publicate în "Gazeta de Portugal" (1866 — 1867), reunite mai târziu în volumul "Prosas Bárbaras" (Proze barbare). Este vorba de un fel de poeme în proza scrisă într-un stil cu totul neobișnuit în Portugalia, stil care a stârnit nedumerirea și neînțelegerea contemporanilor săi
Eça de Queirós () [Corola-website/Science/310218_a_311547]
-
1861 - 1863) a lui Leonid Hlibov, monografiile (biografia hatmanului cazac Bogdan Hmelnițki de Kostomarov, monografiile istorico-folcloristice Записки о Южной Руси ("Note despre Rusia sudică") ale lui Panteleimon Kuliș) sau abecedarele ( Буквар южноруксий = "Abecedarul rușilor de sud") de Taras Șevcenko). În gazeta "Osnova", Kostomarov a publicat influentul său articol „Două naționalități ruse”. Deși „ucrainismul” (sau „malorusianismul”) a fost considerat un curent popular și la modă în cercurile culturale ruse, a început o dezbatere asupra relației acestuia cu ideologia rusă a panslavismului, (rezumat
Ukazul de la Ems () [Corola-website/Science/309170_a_310499]
-
Dolha s-au accidentat. A ieșit în evidență după dubla cu Slovan Liberec 0-3 la masa verde în tur apoi 0-3 în retur și 8-9 pentru Dinamo, el parând două lovituri de la unsprezece metri. Pe data de 15 august 2009, Gazeta Sporturilor a lansat un DVD de colecție cu „minunea de la Libereć”.
Florin Matache () [Corola-website/Science/310545_a_311874]
-
a fost prima gazetă în limba română cu apariție constantă și îndelungată, publicată în Țara Românească între anii 1829 - 1859 sub conducerea lui Ion Heliade Rădulescu. Acesta dorea ca foaia să fie „administrativă, comercială și politică”. În realitate, ea a fost preponderent administrativă fiind
Curierul Românesc () [Corola-website/Science/310589_a_311918]
-
fel de publicație "poate avea o anumită periodicitate". Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu în baza raportului din 29 octombrie 1828 întocmit de contele Fiodor Petrovici Pahlen și aprobat de Pavel Kiseleff pe 3 decembrie același an. Inițial, gazeta trebuia să poarte numele de "Curierul Bucureștilor". Primul număr a apărut pe 8/20 aprilie 1829 și, cu unele întreruperi, ziarul și-a continuat apariția până la data de 12 decembrie 1859, fiind difuzat în special prin librarul Iosif Romanov . Gazeta
Curierul Românesc () [Corola-website/Science/310589_a_311918]
-
gazeta trebuia să poarte numele de "Curierul Bucureștilor". Primul număr a apărut pe 8/20 aprilie 1829 și, cu unele întreruperi, ziarul și-a continuat apariția până la data de 12 decembrie 1859, fiind difuzat în special prin librarul Iosif Romanov . Gazeta "Curierul Românesc" a pus bazele presei românești fiind prima gazetă românească cu periodicitate constantă și cu apariție îndelungată. În cuprinsul ziarului se publicau texte administrative, știri politice și militare, articole și note de îndrumare, cuprinzând noțiuni elementare de istorie, geografie
Curierul Românesc () [Corola-website/Science/310589_a_311918]
-
a apărut pe 8/20 aprilie 1829 și, cu unele întreruperi, ziarul și-a continuat apariția până la data de 12 decembrie 1859, fiind difuzat în special prin librarul Iosif Romanov . Gazeta "Curierul Românesc" a pus bazele presei românești fiind prima gazetă românească cu periodicitate constantă și cu apariție îndelungată. În cuprinsul ziarului se publicau texte administrative, știri politice și militare, articole și note de îndrumare, cuprinzând noțiuni elementare de istorie, geografie, comerț, economie, industrie etc. Primul număr cuprindea un articol editorial
Curierul Românesc () [Corola-website/Science/310589_a_311918]
-
diverse domenii de specialitate. Pentru promovarea tradițiilor locale, s-a înființat un Ansamblu folcloric de copii „Plaiuri Someșene” care a participat și participa la diferite manifestări artistice, în țară și în străinătate. Periodic se editează o revistă a comunității numită "Gazeta de Fărcașa". Toată activitatea culturală ce se desfășoară în comună este reflectată pe site-ul Primăriei (Primăria Farcasa-Maramures.ro) sau pe pagina de Facebook " Comuna Fărcașa Maramureș" În comuna Fărcașa există trei grădinițe: Tămaia,Sirbi și Fărcașa. Activitatea școlară este
Comuna Fărcașa, Maramureș () [Corola-website/Science/310638_a_311967]
-
și Filosofie a Universității din Budapesta (1891-1895), unde a obținut la 15 mai 1895 titlul de doctor în filologie. Teza de doctorat este întitulată " Viața și opera lui Eminescu". În timpul studenției, a colaborat ca jurnalist la ziarele "Tribuna", "Dreptatea" și "Gazeta Transilvaniei" și a fost ales secretar al Societății studențești "Petru Maior". În 1894, pe parcursul desfășurării "procesului memorandiștilor", împreună cu alți 12 colegi, a redactat un manifest prin care țăranii din Ardeal erau chemați să participe în număr cât mai mare la
Miron Cristea () [Corola-website/Science/310821_a_312150]
-
la vârsta de 40 de ani cu o doamnă din înaltă societate. A murit la Paris unde și-a trăit ultimii 12 ani din viață. Eça de Queirós și-a început cariera literară cu o serie de foiletoane publicate în "Gazeta de Portugal" (1866 — 1867), reunite mai târziu în volumul "Prosas Bárbaras" (Proze barbare). Este vorba de un fel de poeme în proza scrisă într-un stil cu totul neobișnuit în Portugalia, stil care a stârnit nedumerirea și neînțelegerea contemporanilor săi
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
poezia "Din adâncuri", în revista ieșeană „Gândul nostru", și editorial în 1931, cu volumul de versuri "Veac tânăr". A colaborat la „Viața românească", „Adevărul literar și artistic", „Pagini moldovene", „Cuvântul liber", „Gândirea", „Bilete de papagal", „Însemnări ieșene", „Contemporanul", „Iașul literar", „Gazeta literară", „Cronica", „Convorbiri literare", „România literară" etc. a început prin a traduce din Henrik Ibsen (1923) și din Heinrich Heine (1927), dar, cunoscând limba rusă, s-a orientat spre autori ruși. Primul poet rus din care a tradus George Lesnea
George Lesnea () [Corola-website/Science/308788_a_310117]
-
extremitate, de a pune ca să se rezidească biserica veche de la Baia și a privi bine pe vechii servitori ai familiei mele"". Acest testament a fost tradus și publicat în anexa Monitorului Oficial nr. 197 din 8 iunie 1860 și în Gazeta de Iași nr. 69 din 19 iulie 1895. Luxița "“marquise de Bedmar née Palladi”" a murit la Napoli, la 24 februarie 1860, la vârsta de numai 40 de ani. Ea a avut un singur fiu, Rodrigo Acunia, care a murit
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
a fost condamnat la opt zile de închisoare, Voicu Nițescu a fost din nou condamnat, pentru un articol publicat în "Tribuna" (Arad): trei luni temniță și o amendă de 200 coroane. Înainte de Primul Război Mondial a fost redactor-șef la Gazeta Transilvaniei. În 1917 este trimis în Rusia de guvernul român (de la Iași) pentru a organiza corpuri de voluntari transilvăneni care să se alăture armatei române. Astfel, evenimentele anului 1917 (Revoluția din Octombrie) l-au surprins în Rusia, fără posibilitatea de
Voicu Nițescu () [Corola-website/Science/308849_a_310178]
-
Constituției țării, din 1923, în 1924, a fost adoptată Legea minelor, cunoscută sub denumirea de „Legea ”. Politica minieră, concretizată în această lege, a urmărit, după cum arăta autorul ei, înfăptuirea următoarelor scopuri: Ca matematician, a fost printre cei care au fondat Gazeta Matematică. A ajutat mult apariția acestei reviste, pe care a subvenționt-o și a cedat din partea Căilor Ferate (al căror director general era), terenul pe care s-a construit în 1934 clădirea “Casa Gazetei Matematice”. A avut câteva contribuții notabile în
Tancred Constantinescu () [Corola-website/Science/308850_a_310179]